Stirile fantasy ale lunilor mai si iunie

Știri fantasy din țară

Este evident că cel mai important eveniment legat de carte, deci implicit și de cartea de fantezie al acestei perioade a fost ediția 2018 a Bookfest. Și dincolo de importanța în sine a evenimentului, ediția de anul acesta a avut două efecte pozitive majore. Unul dintre ele a fost acela că, așa cum au anunțat editurile, această ediție a fost una dintre cele mai profitabile. Deci românii cumpără mai multă carte. Dacă românii cumpără mai multă carte, editurile publică mai multă carte. Dacă editurile publică mai multă carte, vedem și noi mai multă carte fantasy! Sau nu? Al doilea efect a fost stimularea productivității la editura Paladin, care ne-a bombardat cu o avalanșă de cărți sf/fantasy. Și ca să fiu cârcotaș, ne-a mai bombardat și cu o avalanșă de coperți oribile. Dar cum zice un proverb, hai să nu judecăm cartea după coperți, nu de alta, dar ar da Paladinul faliment și asta chiar nu vrem.

Apariții editoriale din țară

Editura Nemira

Tropicul șerpilor (Memoriile lui Lady Trent #2) – Marie Brennan – Sincer, sunt puțin stresat vis-a-vis de această carte, cu toate că îmi doresc să o citesc. Traducerea primului volum a fost atât de rea încât am reușit cu greu să savurez romanul în sine. Nu e normal ca tu, ca cititor să faci exerciții de imaginație ca să-ți dai seama cam cum a sunat textul original și care era sensul frazei, sens pierdut de multe ori sau denaturat datorită traducerii. Dar asta tot nu schimbă faptul că Memoriile lui Lady Trent este o serie interesantă care a adus ceva nou în peisajul fantasy-ului modern.

Alegerea celor trei, Ținuturile Pustii (Turnul Întunecat # 2, 3) – Stephen King – Este pentru prima dată când mă bucur de o reeditare, nu numai pentru faptul că era nevoie și de o ediție paperback a celei mai complexe opere a maestrului King dar și pentru faptul că, la fel ca la toate cărțile scoase de Nemira mai nou, coperțile sunt excelente. Și dacă la ediția hardback, până la volumul patru imaginile coperților au fost ok, ultimele trei volume au coperți oribile care culminează cu aceea a ultimului volum.

Editura Paladin

Războiul lui Caliban (The Expanse #2) – James S. A. Corey – Chiar dacă este vorba de un roman science fiction prin excelență, trebuie să-mi exprim entuziasmul că, iată, după o așteptare luuuungă, avem și noi în sfârșit cel de-al doilea roman Expanse. Când va veni și al treilea, nici nu vreau să mă gândesc. Totuși le voi mai da deocamdată o șansă Paladinilor cu această serie, lucru pe care nu am fost capabil să-l fac cu seria Pumnalul și Moneda, serie pe care m-am văzut obligat să o continui in limba engleză. Dar dacă mă gândesc câte volume are Expanse

Cavalerul (Cavalerul Vrăjitor #1) – Gene Wolfe – Din punctul meu de vedere, Cavalerul va fi probabil cea mai importantă apariție fantasy a acestui an. Știu că Wolfe nu este pe gustul tuturor, dar asta se datorează faptului că acesta este un autor din cu totul altă ligă decât autorul comun de fantasy. Este suficient să spun că mulți îl consideră pe Gene Wolfe cel mai bun scriitor de limbă engleză (indiferent de gen!) în viață. Eu unul am fost fascinat de povestea torționarului Severian din Cartea Soarelui Nou și abia aștept să mă scufund în cele șapte realități magice ale acestei serii care este un epic fantasy clasic.

Vremea Schimbării – Robert Silverberg – Din nou vorbesc despre un roman science fiction, cu toate că din câte îmi amintesc planează pe acolo un iz de fantasy, la fel ca și în Mâna stângă a întunericului a lui Le Guin, roman cu care îl pot și compara de fapt pe acesta. Și din nou vorbesc despre un roman excelent, profund și complex, o capodoperă a unui scriitor excepțional. Este foarte bine că Paladinul s-a gândit să reediteze acest roman deoarece probabil că vechea ediție din colecția Cyborg este greu de găsit în zilele noastre. Cât despre copertă, ar trebui să mă abțin dar nu pot, căci încă sper că cineva de la editură va vedea reacția mea și a voastră și va lua o măsură care să ne scape de programul de agresiune a simțului nostru estetic lansat în ultima vreme de această editură.

Editura Rao

Duelul Vrăjilor (Duelul Vrăjilor #1) – Sebastian de Castell – Vestea că un roman de al lui de Castell va apărea la editura Rao m-a bucurat. Mă uitam la exemplarul proaspăt achiziționat al lui Traitors Blade reproșându-mi că nu am mai avut și eu un pic de răbdare, să-l cumpăr în limba română. Doar că mi-am dat repede seama că reproșul era inutil. Rao a găsit o serie YA a autorului și a decis că e mai interesant de publicat decât seria care l-a făcut celebru pe acesta și mă refer aici la Greatcoats. Asta e, ne mulțumim cu ce avem.

 

Aparițiile editoriale ale lunilor mai și iunie

Wrath of Empire (Gods of Blood and Powder #2) – Brian McClellan – Brian McClellan se impune tot mai mult, cu fiecare roman publicat, ca o voce de referință a fantasyului modern, depășind la ora actuală, după părerea mea, voci mai consacrate ca Brandon Sanderson, Brent Weeks sau alții. Cea ce a început cu Promise of Blood și trilogia Powder Mage a devenit acum, cu cel de-al doilea roman al celei de-a doua serii din universul Magilor Prafului de Pușcă o saga plină de imaginație, de forță și de personaje remarcabile. În plus, nu doar că această nouă trilogie e mai bună decât prima, dar acest nou roman le întrece pe toate de până acum, McClellan îmbunătățindu-și mâna cu fiecare rând scris.

The Testament of Loki – (Loki #2) – Joanne Harris – Scriam acum câțiva ani o recenzie la romanul The Gospel of Loki, o abordare a miturilor nordice povestită din perspectiva Zeului Înșelăciunii. Iată că Joanne Harris îi dă din nou voce lui Loki într-un nou roman. Ragnarok a trecut de secole dar Loki revine. Chiar dacă a pierdut la fel de mult ca și cei împotriva cărora a complotat, mincinosul-șef e gata să scape din închisoarea lui eternă și să-și croiască drum cu vorbe înșelătoare într-o nouă realitate.

 

The Grey Bastards (The Lot Lands #1) – Jonathan French – Iată că i se face dreptate unui excelent roman de debut auto-publicat de către autorul său anul trecut și acesta își face intrarea oficială în librării sub tutela excelentei edituri OrbitThe Grey Bastards este un roman fantasy captivant care reinterpretează serialul Sons of Anarchy în cel mai pur stil epic fantasy. În loc de cluburi de motocicliști certați cu legea aici avem găști de semi-orci călare pe mistreți uriași, elfi, magi puternici și orci pur sânge, hotărâți să-i calce pe toți în picioare. Romanul este una dintre cele mai savuroase lecturi de care m-am bucurat anul acesta.

A Reaper at the Gates (An Ember in the Ashes #3) – Sabaa Tahir – A apărut și cel de-al treilea roman al seriei YA fantasy publicată la noi de editura Paladin. Și dacă ai o vacă productivă, de ce să nu o mulgi până la capăt. Așa că autoarea s-a hotărât să mai adauge și un al patrulea roman la cea ce trebuia să fie o trilogie. Eu unul mi-am pierdut interesul încă de la primul roman, pe care trebuie să recunosc că m-am chinuit să-l termin, dar succesul de care se bucură seria e dovada clară că de gustibus non disputandum

The Poppy War – R. F. Kuang – The Poppy War, roman apărut la începutul lunii mai, pare a fi până acum, cu un scor de 4,21 pe goodreads și cu o mulțime de recenzii excelente, unul dintre cele mai bune romane de debut ale lui 2018. Universul inspirat de China preindustrială, magia de inspirație shamanică, zeii întunecați, conflictul de talia unui război mondial și energia care pare să vibreze în paginile romanului l-au propulsat brusc pe lista mea de lectură, cu șanse mari să ajungă destul de curând în fruntea acesteia.

Outcast of Order (The Saga of Recluce #20) – L.E. Modesitt Jr. – Modesitt face parte din acea generație de scriitori de fantasy ai anilor 80-90 care și-au dedicat energia unor serii interminabile care se învârteau în jurul acelorași teme stereotipice, generație al cărei reprezentant de frunte a fost Robert Jordan și a sa serie Roata Timpului. Saga lui Modesitt a ajuns la cel de-al douăzecilea volum și încă continuă. Culmea e că are o mulțime de fani care o urmăresc cu ardoare. Și dacă mai pun la socoteală că aceasta nu e singura serie scrisă de Modesitt, ajung la concluzia că Branderson e mic copil.

King of Ashes (The Firemane Saga #1) – Raymond E. Feist – Și dacă tot vorbeam de acea generație a anilor 80-90, iată că un alt „maestru” al acelei generații lovește din nou. Este vorba despre Feist, creatorul interminabilei serii de serii de romane Riftwar Saga. Cu acest roman Feist începe o serie nouă nouță, fără nici o legătură cu universul Riftwar. Din punctul meu de vedere, Feist este unul dintre cei mai supraevaluați autori de fantasy, întâlnirea mea de acum mulți ani cu Magicianul, primul roman al mega seriei mai sus amintite s-a soldat cu un eșec total, stilul execrabil de scris violându-mi în așa hal „simțul liric” încât am dat cu ea de toți pereți. Poți să ai orice idee de idee, dacă scrii ca un copil de clasa a doua făcându-și compunerea despre vacanța de vară, pe mine m-ai pierdut.

The Thousand Death of Ardor Benn (Ardor Benn #1) – Tyler Whitesides – O altă apariție de la Orbit care mi-a atras atenția este The Thousand Death of Ardor Benn și asta în primul rând fiindcă romanul este recomandat fanilor Minciunilor lui Locke Lamora, cea ce eu sunt în mod clar. Și da, recenziile de până acum sunt excelente iar tonul pare a fi acela al unui roman cu hoți, multă acțiune și comploturi complexe, deci probabil că este cea ce trebuie.

 

Dezideriu Szabo

 

 

Reclame
Publicat în Stiri fantasy | Etichetat , , , , , , , , , | 18 comentarii

Stirile fantasy ale lunii aprilie 2018

Știri fantasy din țară

Dincolo de toate vânzolelile realității, de căldurile anormale sau de furtunile politice, pe tărâmul fanteziei românești a fost călduț. Nici prea cald, să te ardă la buzunare, dar nici frig de să nu-ți scoți cartea din editură. O carte ici, o carte colo, un Pierce Brown față în față cu cititorul român și bineînțeles, dinozaurii la taclale în Jurasik Hyde Park. În concluzie, călduț…

Apariții editoriale din țară

Editura Nemira

Vremea disprețului (Seria Witcher #4) – Andrzej Sapkowski – E reconfortant să vezi că există o editură care funcționează normal în țara asta. Și chiar dacă nu m-au dat pe spate cu noutăți anul acesta, faptul că se țin de seriile începute și publică continuările cu o frecvență decentă este îmbucurător. Witcher e o serie importantă în peisajul fantasy și mă bucur să o văd la cel de-al patrulea volum, chiar dacă asta mă obligă să o reiau de unde am lăsat-o, adică de la primul volum.

Adunarea umbrelor (Culorile Magiei #2) – V. E. Schwab – Încă o dovadă în plus că afirmația de mai sus este adevărată și că Nemira funcționează așa cum trebuie. Nu am citit încă mult lăudatul roman numărul unu al seriei dar sper să o fac cât de curând, chiar dacă e vorba (din nou) de YA fantasy. Ideea mi se pare interesantă și mi-a plăcut de Schwab în Acest cântec neîmblânzit, suficient de mult încât să îmi doresc să o aud din nou povestindu-mi de această dată despre cele patru Londre.

Editura Paladin

Helliconia – Primăvara (Helliconia #1) – Brian Aldiss – Țin minte că atunci când, cu mulți ani în urmă am citit acest roman extraordinar al maestrului Aldiss, am fost fascinat și îmi doresc să profit de această ocazie și să recitesc această bijuterie. Și chiar dacă seria este considerată science fiction, cel puțin acest prim roman al ei, cu conflictul său inter rasial dintre oameni și phagori are o puternică tentă de fantasy. Oricum recomand cu căldură acest roman tuturor acelora care nu aveau statut de cititor pe vremea când a apărut prima traducere în limba română și nu s-au putut bucura de el.

Editura Trei

Invadarea Ținutului Tearling (Regina Ținutului Tearling #2) – Erika Johansen – După cum se știe, nu sunt un mare fan al YA fantasy, chiar dacă, din când în când se întâmplă să-mi placă câte un roman din zona aceasta. Și tot din când în când se întâmplă ca din tonele de serii YA să mai apară și unele suficient de importante încât să-mi atragă atenția, mai ales dacă acestea sunt traduse și în limba română. Seria Regina Ținutului Tearling face parte din această categorie, chiar dacă nu face parte și din categoria seriilor pe care le voi citi.

Editura Leda Edge

Orașul de Bronz (Trilogia Daevabadului #1) – S.A Chakraborty – Cu toate că ne aflăm din nou în supra-publicata zonă a YA fantasy, acest roman mi-a atras atenția din două motive. În primul rând deoarece acesta a văzut lumina tiparului în limba engleză în noiembrie anul trecut și mă bucur întotdeauna când văd că pot apărea „prospături” și pe piața din România. În al doilea rând mi se pare foarte interesantă tema orientală cu acțiunea plasată într-un Cairo alternativ, un Cairo învecinat cu o civilizație ascunsă a djinilor.

 

Știri fantasy externe

Cei de la HarperVoayger au anunțat achiziționarea unei noi trilogi semnată de Peter V. Brett pentru o sumă cu șase cifre. Acțiunea noii trilogii se va desfășura în universul seriei Demon, la 15 ani după evenimentele din The Core. Primul roman se va intitula Prințul Deșertului și îi va avea ca protagoniști pe Olive Paper, fiul/fiica lui Jardir și al Leeshei și Darin Bales, fiul lui Arlen și al Rennei. Sincer asta explică multe dintre lucrurile care îmi ridicaseră semne de întrebare în The Core, cum ar fi motivul pentru care Brett a depus atâta efort în crearea personajului Olive, personaj care nu are nici un rol în roman, fiind la stadiul de sugar, incapabil să hăcuiască demoni, dar și de ce am avut pe parcursul romanului impresia că Brett se grăbește să termine firul narativ al seriei ca să postă trece la altceva.

Am tot stat să mă gândesc dacă Moș Martin mai merită să-mi bat gura despre el. Dar opera acestuia este o parte prea importantă a fantasyului modern ca să pot să-i ignor bișnițăraiele. Vorbeam nu de mult despre planurile celor de la HBO de a scoate noi seriale în universul Cântec de Gheață și Foc după finalizarea Urzelii Tronurilor și că primul candidat este un serial despre ascensiunea Casei Targaryen. Nici nu s-a răcit bine vestea că Martin a și anunțat că va lansa în luna noiembrie a acestui an romanul Fire&Blood care are ca subiect exact istoria Targaryenilor. Cât despre The Wind of Winter, putem să ne punem pofta în cui, sunt convins că Martin ne-a vândut dreptul de a ne bucura de acest roman înainte de finalizarea serialului pe bani grei. Mi se pare o lipsă totală de respect față de proprii cititori, un mercantilism grețos prin care Martin se %@%@ pe ei de fani pentru o căruță de bani de la HBO. Rușine…

BBC  a lansat în luna aprilie o ecranizare în patru episoade a romanului lui China Mieville The City and The City. Nu am găsit încă o subtitrare în limba română dar filmul poate fi „închiriat” de pe siteurile de specialitate.

Aparițiile editoriale ale lunii aprilie

Grey Sister (Book of the Ancestor #2) – Mark Lawrence – E sărbătoare pe strada mea, ca de fiecare dată când Mark Lawrence lansează câte o carte. Povestea lui Nona continuă în fascinantul univers al Coridorului, magia devine tot mai complexă, umbrele și întunericul prind viață proprie și intriga devine tot mai interesantă. Tonul seriei, complet diferit de acela al romanelor din universul Imperiul Fărâmițat este dovada că Lawrence este un scriitor complex, capabil să își adapteze scriitura la cerințele acțiunii sau a personajelor. Și cred că nu mai trebuie să menționez ce citesc în acest moment 🙂 .

Season of Storms (Witcher #8) – Andrzej Sapkowski – Și dacă tot vorbeam de Witcher, iată că seria scriitorului polonez de fantasy continuă, de data aceasta cu un roman de sine stătător care îl are ca protagonist pe vestitul mutant vânător de monștri. De data aceasta se pare că Geralt devine neglijent și își pierde cele două săbii, romanul explorând urmările acestui incident nefast.

Witchy Winter (Witchy Eye #2) – D. J. Butler – Remarcam anul trecut la un moment dat apariția romanului Witchy Eye, o istorie alternativă care se petrece într-un Ohio magic și ciudat. Iată că a apărut și cel de al doilea roman al seriei și cea ce am citit despre el îmi întărește convingerea că trebuie să mă apuc de primul roman. Și ca să vă ispitesc, iată doar câteva teme: politică imperială în Imperiul Lumii Noi, lupta pentru tronul unui regat din nordul Ohio-ului, bătălii împotriva mamelucilor din Lumea Veche pentru controlul guri râului Mississippi, cavaleri, o zeiță ascunsă și un pirat catalan…

Night Dahlia (Nightwise #2) – R. S. Belcher – L-am descoperit pe Belcher prin intermediul seriei sale Golgotha, serie prin care am descoperit genul Wierd West. Seria Nightwise ține de genul urban fantasy și spune povestea lui Laytham Ballard, o legendă vie, membru al ordinului secret Nightwise ai cărei membrii, magi cu toții, luptă să țină în frâu forțele supranaturale ale iadului care vor să aducă haosul în lumea noastră.

Born to the Blade (Born to the Blade #1 – 11) – Marie Brennan, Cassandra Khaw, Malka Older, Michael Underwood – Born to the Blade este un serial literar fantasy publicat de platforma online Serial Box. Principiul este interesant, câțiva autori se reunesc și crează universul ficțional la inițiativa unui coordonator (în cazul de față Michael Underwood) și apoi se apucă de scris episoade. Cea ce mi-a atras atenția la serialul acesta, a cărei primă serie tocmai s-a finalizat este prezența printre autori a lui Marie Brennan, cunoscuta creatoare a lui Lady Trent, vestita cercetătoare a dragonilor.

The Wolf (Under the Northern Sky #1) – Leo Carrew – The Wolf este romanul de debut al lui Leo Carrew și pare. cel puțin deocamdată să iasă în evidență din marea masă de romane fantasy care apar lunar. Pacea fragilă dintre două rase foarte diferită este sfărâmată atunci când sudiștii invadează teritoriile nordului. Din acest război se vor ridica doi lideri a căror luptă pentru putere va genera intrigi politice și vărsări de sânge. Și evident, doar unul dintre ei va ieși învingător.

 

Dezideriu Szabo

 

 

Publicat în Stiri fantasy | Etichetat , , , , , , , , , , | 62 comentarii

Stirile fantasy ale lunii martie 2018

Știri fantasy din țară

Cel mai important eveniment al lunii martie a fost evident Final Frontier, Târg de carte sf&fantasy, ajuns la cea de a șaptea ediție. La invitația lui Horia Ursu de la editura Millenium, căruia doresc să-i mulțumesc și pe această cale, am ajuns și eu pe acolo după șase ani de eveniment. Am o scuză, locuiesc în Ardeal 🙂 . Și fiind pentru prima dată la un astfel de eveniment, am avut parte atât de dezamăgiri dar și de satisfacții. Dezamăgiri, căci mă așteptam să dau „groapă” în buget și să nu fac față la avalanșa de bunătăți literare. Nu a fost așa, căci în afară de câteva lansări de  carte de la editurile Crux, Tritonic sau Quantum, toate ale unor autori români, greii nu au venit cu nimic nou așa că tot ce am făcut a fost să-mi completez biblioteca cu câteva restanțe. Satisfăcător a fost tot restul, standurile cu de toate, de la cărți (evident) la board game-uri, la obiecte de colecție pentru fani, stick-ere, tricouri, etc. Am făcut cunoștință cu

împătimiții Star Wars, l-am cunoscut personal pe Darth Vader, am stat la povești cu băieții de la Societatea Tolkien Romania, m-am bucurat alături de toată lumea de concursul de cosplay, chiar dacă identitatea unor personaje inspirate din zona manga a rămas până azi un mister total pentru mine și am asistat la discuții interesante. Dar cel mai mult mi-au plăcut oamenii! De la forfota vizitatorilor animați de aceiași pasiune pentru sf și fantasy, până la oamenii dedicați total genului, oameni pe care am avut onoarea să-i cunosc personal, oameni ca Horia Ursu, Michael Hăulică, Marian Coman, Liviu Szoke, Bebe Librarul și mulți alții. Așa că, dacă e să fac un bilanț, a fost o experiență minunată pe care o recomand oricărui pasionat sf/fantasy!

Tot la Final Frontier, Horia Nicola Ursu alături de Michael Hăulică, absent cu fizicul din cauza unui accident minor dar prezent cu sufletul și-au lansat noua platformă intitulată Jurassick Hyde Park, platformă prin intermediul căreia cei doi dinozauri, așa cum se autointitulează, vor „toca mărunt” tot ce se întâmplă în sf/fantasyul românesc. Prima postare a apărut deja și are ca subiect exact evenimentul Final Fantasy. Vă recomand cu căldură această lectură.

https://jurassichydepark.wordpress.com/2018/03/31/schimbarea-de-paradigma-la-grupa-mica/

Aparitii editoriale din tara

Editura Nemira

Prințul Spinilor (Imperiul Fărâmițat #1) – Mark Lawrence – Probabil că este pentru prima dată când mă bucur cu adevărat de o reeditare. Faptul că Nemira a preluat seria Imperiul fărâmițat este de bun augur și o garanție că cititorul român se va putea bucura în totalitate de una dintre cele mai bune serii fantasy din ultimii ani. De asemenea sper din tot sufletul ca acest lucru să însemne și apariția pe viitor ale celor trei romane din seria Red Queen’s War, serie a cărei acțiune se petrece în același univers, practic în paralel cu acțiunea primei serii și care reușește cumva să fie mai bună și mai inteligentă decât prima trilogie. Și pentru cei care nu au citit încă acest roman vă rog nu pierdeți timpul. Nu puteți să ratați așa ceva.

Gregor si profeția despre Năpastă (Cronici din Subpământ #2) – Suzanne Collins – Din ciclul „Nemira pregătește viitorii cititori de fantasy” a apărut cel de-al doilea roman dintr-o serie fantasy dedicată copiilor și scrisă de Suzanne Collins. E suficient să amintesc că după ce a terminat de scris cele cinci romane ale acestei serii autoarea a trecut la ceva mai young adult și anume Jocurile Foamei. Restul este istorie. Nu cred că mai are rost să menționez din nou că Nemira rămâne singura editură serioasă pe care te poți baza atunci când citești fantasy în România, fie că ești adult, tânăr adult sau copil.

Editura StoriaBooks

Prințul Nemilos (Făpturile Văzduhului #1) – Holly Black – Menționam la știrile fantasy ale lunii decembrie 2017 despre proaspăta editură StoriaBooks și despre acest roman aflat în pregătire la ei. Și iată că la scurt timp după lansarea acestuia în limba engleză romanul apare și la noi. Se pare că tânăra editură nu m-a dezamăgit și a reușit această performanță, așa că nu-mi rămâne decât să-i felicit și să le urez: La mai multe, La mai mare și La cât mai mulți cititori.

Editura Art/Young Art

Cititoarea (Marea de Aur și Cerneală) – Traci Chee – Chiar dacă este vorba despre un roman YA fantasy, Cititoarea mi-a atras atenția deoarece eroul principal este o cititoare într-o lume de analfabeți, o supraviețuitoare a cărei abilitate este acea de a citi. Mi s-a părut genială ideea și dacă mai punem la socoteală și faptul că, după cum zic recenziile Traci Chee chiar știe să scrie, mai că m-aș da la ea. La carte mă refer… De remarcat faptul că romanul are o copertă minunată (s-a păstrat coperta originală) cea ce înseamnă că maladia îngrozitoare care desfigurează coperțile de la Paladin nu s-a transmis și la Young Art. Singura problemă este acea că dat fiind grupul editorial care propune romanul, nici Ăl de sus nu poate ști dacă va apărea și continuarea…

Editura Herg Benet

Râurile din Londra (Peter Grant #1) – Ben Aaronovitch – Încet, încet, Herg Benet pare să devină o editură de care trebuie ținut cont. De data aceasta editura are în pregătire două titluri care mi-au atras atenția. Primul este Râurile din Londra, urban fantasy în manieră Dresden doar că acțiunea se petrece în Londra și protagonistul este un polițist englez. După cum zic recenziile, personajul principal este interesant, scriitura este dășteaptă și așa cum specifică Patrick Rothfuss romanul nu a fost „stupidizat” pentru publicul american :). Mie mi-a atras atenția și sigur voi da un ochi.

Omul Focului – Joe Hill – Cel de-al doilea roman Herg Benet care mi-a captat atenția este Omul focului, roman care a luat premiul Goodreads în 2016 și premiul Locus în 2017 pentru cel mai bun roman horror. Cea ce m-a atras în primul rând este premisa deosebit de interesantă: „O epidemie globală determină combustie spontană la cei infectați, orașele cad pradă flăcărilor unul câte unul, iar nimeni nu știe de ce, cum și de unde a pornit. Doctorii o denumesc Draco Incendia Trychophyton, însă toți ceilalți îi spun Solzu’ Dragonului, rezultatul unui spor extrem de contagios ce marchează trupul gazdelor în cruste de un negru-auriu splendid – totul înainte de izbucnirea în flăcări.” Hmmm…

Stiri fantasy externe

Neil Gaiman va produce o adaptare tv a seriei Gormenghast de Mervyn Peake, serie considerată o capodoperă clasică a genurilor gotic și fantasy. Acțiunea celor trei romane ale seriei care va deveni serial tv se petrece în castelul-oraș Gormenghast, aflat în ruină și spun povestea lui Titus Groan, cel de-al 77-lea conte de Groan și a monstruos de ambițiosului băiat de bucătărie Steerpike. Asocierea dintre Gaiman și acestă poveste stranie și întunecată mi se pare una fericită și sunt convins că rezultatul va fi unul excepțional, pe care îl aștept cu nerăbdare.

φ

După regretabila moarte a celei care a fost Ursula K. Le Guin s-a reeditat albumul de muzică Music and Poetry of the Kesh, album scos de aceasta împreună cu compozitorul de muzică electronică Todd Barton în 1985. Povestea acestui album nu face decât să sublinieze geniul și dedicația cu care Le Guin s-a implicat în actul de creație al unor lumi imaginare. Albumul a fost creat și înregistrat pe casete audio pentru a însoți romanul Always Coming Home al celebrei scriitoare. Romanul este considerat una dintre cele mai fascinate și sub-apreciate creații ale acesteia și reprezintă studiul literar al unui popor ficțional numit Kesh, popor ce va popula nordul Californiei peste sute de ani în viitor. Cartea este un roman, un caiet de însemnări și un studiu antropologic imaginar și este plină de hărți, povești, cântece, rețete culinare, poezii, grafice și ghiduri lingvistice, dar și de ilustrații desenate manual. În plus acesta este însoțit și de albumul muzical amintit, album pentru care Todd Barton a inventat o serie de noi instrumente descrise în roman. Muzica este ciudată și fascinantă, la fel ca imaginația celei care va rămâne un monstru sacru al literaturii science fiction și fantasy.

 

Aparitiile editoriale ale lunii noiembrie

A Veil of Spears (The Song of the Shattered Sands #3) – Bradley P. Beaulieu – Voi începe această rubrică cu o rectificare a unei postări de luna trecută, din dorința de a vă informa cât mai corect. A Veil of Spears  a apărut doar în luna martie a acestui an. Dar fac această rectificare și fiindcă îmi este drag să vorbesc despre această serie excepțională. Și o mai fac și în speranța că pomenind-o de cât mai multe ori, poate vreun djin  ascuns prin subsolurile editurilor noastre va face o minune și va aduce această serie și prin librăriile din România.

Master Assassins (The Fire Sacraments #1) – Robert V.S. Redick – E luna aprilie așa că era timpul să apară candidații pentru cele mai bune romane ale lui 2018 și Master Assassins s-a calificat încă de la primele pagini pentru această categorie, datorită scriiturii alerte, a atmosferei cu tentă orientală, a celor două personaje principale, doi frați vitregi și a relației complicate și excelent construite dintre aceștia. Dar cea ce nu știam la începutul romanului era faptul că acesta mă va purta de-a lungul capitolelor sale printr-una dintre cele mai interesante lumi imaginare despre care am citit. Au rămas atâtea mistere și atâtea lucruri de descoperit încât aștept deja cu jind cel de-al doilea roman al seriei.

Hero of the Fall (Rebelul Nisipurilor #3) – Alwyn Hamilton – Dacă tot am venit de la Final Frontier cu Rebelul Nisipurilor în traistă mă văd obligat să menționez apariția celui de al treilea și ultimul (din câte știu eu) roman al seriei. Trebuie să recunosc că această combinație de O mie și una de nopți cu pistolari a la vestul sălbatic mi se pare interesantă și mă va determina cât de curând să mă aventurez din nou pe tărâmul nesigur al fanteziei pentru tineri adulți ca să văd cum se împacă pistolarii cu sultanii însetați de sânge.

Children of Blood and Bone (Legacy of Orisha #1) – Tomi Adeyemi – Dacă e să ținem cont de N.K Jemisin sau de Nnedi Okorafor putem spune fără greș că scriitoarele de culoare au adus un aer proaspăt, bine venit în literatura sf/fantasy. Recenziile excelente și faptul că romanul este deja în curs de ecranizare îmi dau mari speranțe vis-a-vis de această carte fantasy de inspirație africană a tinerei scriitoare americane de origine nigeriană. Nu am citit încă nici un fantasy a cărei lume să aibă ca inspiprație Africa Neagră așa că mă simt atras în mod deosebit de acest roman.

Princess of Blood (The Gods Fragments #2) – Tom Lloyd – Primul roman al acestei serii, Stranger of Tempest m-a captivat datorită unei lumi interesant construite și a unor personaje dure, complexe și credibile. Cu toate acestea, a reușit să-mi spulbere interesul în momentul în care s-a transformat într-o fugă prin Moria și dincolo de Podul Khazad Dum cu tot cu Balrogul de rigoare. E clar că toate acestea la un loc îmi dau o serie de sentimente contradictorii față de acest al doilea roman. Să-l citesc, să nu-l citesc… Și dacă mă trezesc de data asta în Lothlorien, sau doamne ferește de-a dreptul în Mordor?

Arm of the Sphinx (The Books of Babel) – Joshiah Bancroft – Semnalam în luna ianuarie faptul că cei de la editura Orbit au publicat excelentul roman independent Senlin Ascends. Iată că la scurt timp apare și cel de-al doilea roman, la fel de bun ca și primul și care dă o tentă de steampunk mult mai accentuată seriei și dezvoltă în continuare fascinantul univers al Turnului Babel conceput de Bancroft. Aștept cu sufletul la gură luna septembrie atunci când va apărea și cel de al treilea roman, The Hod King, roman care sper să aducă lumină asupra tuturor misterelor cu care sunt împânzite primele două. Până atunci, recomand cu tărie această serie tuturor celor care au curaj să se „ia la trântă” cu cititul în limba engleză.

 

Dezideriu Szabo

 

Publicat în Stiri fantasy | Etichetat , , , , , , , | 43 comentarii

Oathbringer de Brandon Sanderson

Oathbringer

(Cel ce aduce Legamantul)

                                                       de Brandon Sanderson

Trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin frica sa ma apuc de aceasta recenzie si nu doar pentru ca Oathbringer, cu cele 1243 de pagini ale sale este o monstruozitate de carte, dar si pentru ca, din pacate, Words of Radiance inca nu a aparut in limba romana si nu vroiam sa stric din surprizele care-l asteapta pe cititorul roman in mai sus amintitul roman. Doar ca nevoia de a ma „descarca” e prea mare dupa ditamai lectura, asa ca voi pasi printre cuvinte ca printr-o magazie cu portelanuri, sperand sa nu dau cu „bibiloul” pe jos si cu spoilerul in populatie.

Inaite de a incepe insa cu elogiile o sa vorbesc despre frustrarea pe care aceasta carte mi-a provocat-o. E ingrozitor sa citesti sute de pagini dintr-un roman, oricat de bun ar fi el si sa constati ca esti inca foarte departe de final. Sincer sa fiu, la un moment dat ajunsesem sa ma uit cu jind in biblioteca la cartile necitite si sa ma intreb oare cand le va veni si lor randul. Problema e ca, privind retrospectiv, nu pot sa gasesc parti ale cartii care sa fi fost de prisos, fiecare pagina din carte e parte din poveste, nici o vorba nu e bagata asa, doar de umplutura. In plus, Sanderson nu este un autor care sa se piarda in detalii descriptive cu care sa-si incarce proza asa ca, concluzia la care am ajuns este ca am avut parte de un caz tipic de  conflict de genul cititorul grabit versus ambitia lui Sanderson. Fiindca imi era clar inca dupa ce am terminat Calea Regilor iar acum dupa al treilea roman al seriei sunt absolut convins ca Arhiva Luminii de Furtuna este opera magna a lui Brandon Sanderson, proiectul prin care acest scriitor deosebit de prolific doreste sa-si puna amprenta in istoria literaturii fantasy. Si asa se face ca fiecare pagina si fiecare capitol din Oathbringer nu face decat sa adauge o piesa la uriasul mozaic pe care il reprezinta unul dintre cele mai complexe universuri fantasy imaginate vreodata. Doar ca, uneori, pentru noi muritorii de rand, a fi partasi la creatia unui demiurg de talia lui Branderson poate fi coplesitor. Dar ferice de cel ce nu-si leapada credinta la greu, caci a sa este concluzia epica!

Brandon Sanderson este un scriitor tehnic, un fel de inginer al scrisului care stapaneste la perfectie tehnica demersului literar, dar care nu este atins de latura artistica a acestuia. Evident, aceasta lipsa este compensata de imaginatia debordanta a autorului si de grija si atentia cu care acesta construieste lumi complexe si credibile. Nu o sa revin asupra detaliilor universului din Arhiva Luminii de Furtuna, am vorbit destul de mult despre acesta in recenzia la Calea Regilor. E clar ca in opera sa de capatai Sanderson a dat tot ce are mai bun si se pare ca „asezarea caramizilor” este un act continuu in cazul acestei serii, detaliile adaugate neincetand sa ma uimeasca si in cazul celui de-al treilea roman. Roshar devine tot mai complex, aflam tot mai multe despre diversele natiuni ale continentului si despre interactiunile dintre acestea. Si mai important, Oathbringer dezvolta tema Cavalerilor Radianti, a ordinelor si a puterilor acestora, atat a noilor Cavaleri dar si a celor din vechime. Aflam si motivul pentru care vechii Cavaleri au abandonat lupta si au initiat Recreanta, act ce a dus la disparitia acestora, motiv care trebuie sa recunosc ca este socant si care pune intreaga poveste intr-o cu totul alta lumina. Dar si mai important, Sanderson ne poarta in Shadesmar, misteriosul Taram Cognitiv, care alaturi de Taramul Fizic si cel Spiritual sunt parti componente ale universului Cosmere. Prin intermediul lui Kaladin, Adolin si Shallan care ajung accidental aici, aflam mai multe despre taramul care pare a fi negativul Rosharului, in care oceanele si marile din Roshar sunt zone de uscat iar teritoriile de uscat din lumea fizica sunt mari si oceane care in loc de apa sunt formate din sfere ce contin sufletele tuturor lucrurilor din Taramul Fizic. Descoperim ca sprenii care sunt atrasi de emotii sau de fenomene ale naturii in lumea materiala sunt doar aspecte ale unor fiinte ce fac parte dintr-un ecosistem complex in Shadesmar si ca sprenii constienti, cum sunt Syl sau Patern, cei legati de Kaladin si Shallan sunt parte a unei civilizatii cu diverse rase, regate si orase, aflam ca in Shadesmar traiesc si oameni retrasi aici din lumea fizica si ca Voidbringersii incearca sa puna stapanire si pe aceasta lume. In plus este revelata existenta celor noua Nefacuti, spreni antici si deosebit de puternici creati de Odium, zeul care aduce Pustiirea si care doreste exterminarea omenirii. Una peste alta, Oathbringer m-a convins ca Arhiva Luminii de Furtuna aduce notiunea de constructie a lumii tipica literaturii fantasy la un alt nivel, fiind probabil una dintre cele mai complexe creatii de acest gen

Nu o sa vorbesc foarte mult despe actiunea propriuzisa a romanului ca sa nu dau prea multe detalii despre fapte petrecute in Words of Radiance. Inceputul romanului il gaseste pe Dalinar Kholin in fruntea noilor Cavaleri Radianti si a unei mari parti a Armatei Pactului retrasi in orasul-turn Urithiru, vechea citadela a primilor Radianti si incercand sa incheie o alianta cu principalele puteri ale Rosharului pentru a putea infrunta noua Pustiire, pe Voidbringeri dar si efectele Furtunii Eterne, noul uragan ce strabate planeta. Dalinar incearca sa aduca in coalitie in primul rand cele noua orase care sunt legate de Urithiru prin Portile Legamantului, platforme ce permit calatoria instantanee intre acestea. Dar evident ca orgoliile conducatorilor sunt mai puternice decat frica de o amenintare pe care inca nu o cred intru totul reala asa ca misiunea primului Cavaler Radiant din ordinul Bondsmith este una deosebit de dificila, mai ales atunci cand acesta este cunoscut tuturor ca si Spinul Negru, temutul razboinic alethi. Kaladin se intoarce in Alethkar pentru a se interesa de siguranta parintilor sai si pentru a strange informatii despre Kholinar, capitala regatului, aflata sub influenta nefasta a unuia dintre Nefacuti. Kaladin se alatura unui grup de parshi condusi de un voidspren pentru a se alatura asediului Kholinarului si ajunge sa empatizeze cu fostii sclavi, atrasi acum in razboiul Voidbringers-ilor impotriva fostilor lor stapani. Shallan se implica in alungarea din Urithiru a unuia dintre Nefacuti care afecteaza in mod negativ moralul populatiei in crestere al orasului-turn. Dupa intoarcerea lui Kaladin, acesta impreuna cu Adolin, Shallan, Elhokar si cativa membri din Podul Patru se intorc in Kholinar in incercarea de a deschide Poarta Legamantului de acolo, pentru a permite armatelor lui Dolinar sa intre in capitala si sa ridice asediul sau in cel mai rau caz sa o salveze pe regina si pe fiul lui Elhokar. Din pacate aceasta actiune esueaza lamentabil, orasul este cucerit de fortele lui Odium si Adolin, Shallan si Kaladin ajung in Shadesmar, prin Poarta Legamantului. Incercand sa intuiasca urmatoarea miscare a inamicului, Dalinar ajunge la convingerea ca acesta va ataca orasul Thaylen, asa ca se indreapta in fruntea unei armate a Aliantei pentru a salva orasul. Si de aici incolo lucrurile o iau la vale rau de tot, pana intr-acolo incat atunci cand mai sunt doar vre-o suta si ceva de pagini pana la final, situatia e atat de dramatica incat te intrebi daca nu s-a saturat Branderson de atata scris si s-a decis sa omoare pe toata lumea. Fiecare personaj important este pe cale sa dea coltul iar Dalinar cade in genunchi in fata lui Odium si acesta il proclama ca si conducator al armatei Voidbringer. Tensiunea e teribila si aici trebuie sa recunosc ca am fost coplesit de talentul de povestitor al lui Sanderson care reuseset sa creeze o serie de situatii devastatoare doar pentru a le rezolva printr-o rasturnare de situatie geniala care le transforma intr-o batalie de proportii epice ce ii aduce in prim plan pe noii Cavaleri Radianti si maretia acestora. Si daca mai adaugam la toate acestea societati secrete, revenirea lui Szeth intr-o ipostaza neasteptata, comploturi si tradari din care cea mai teribila este acea a regelui Taravangian al Jah Keved-ului, creatorul Diagramei, rezultatul poate fi descris printr-un cuvant: Coplesitor!

Si in final o sa vorbes putin despre doua dintre personajele romanului si asta pentru ca nu il consideram pana acum pe Sanderson ca pe un „demiurg” talentat atunci cand e vorba de  a da viata unor personaje complexe. Dar iata ca, daca ii dai omului suficienta hartie pe care sa exerseze, pana la urma ii iasa. In sfarsit avem doua personaje brandersoniene care capata tridimensionalitate. Daca in primele doua romane am facut incursiuni in trecutul lui Kaladin, al lui Shallan si al lui Szeth, este randul sa cunoastem istoria personala a lui Dalinar. Acest lucru este cu atat mai interesant cu cat aflam povestea sotiei acestuia si motivul pentru care Dalinar a facut un pact cu Paznicul Noptii, in urma caruia a pierdut toate amintirile despre ea. Intr-un tur de forta impresionant aflam despre ascensiunea temutului Spin Negru in timpul razboaielor de unificare ale Alethkarului, a apogeului cruzimii acestuia in timpul reprimarii sangeroase a unui oras rebel, a greselii teribile care duce la moartea sotiei sale in timpul acelei reprimari, a decaderii temutului razboinic si a transformarii aestuia intr-un alcoolic. Apoi descoperim cum s-a ridicat noul Dalinar din ruina Spinului Negru dupa asasinarea fratelui sau de catre Asasinul in Alb. Demersul lui Sanderson este atat de convingator incat atunci cand isi construieste incredibila rasturnare de situatie de care vorbeam mai sus pe caracterul lui Dalinar, aceasta este perfect credibila. Si apoi mai este Shallan, cea care in calitate de Cavaler Radiant al Ordinului Tesatorilor de Lumina devine tot mai talentata in crearea iluziilor. Dar cele mai credibile iluzii ale sale sunt cele doua personalitati, Veil si Radiant pe care aceasta le creeaza pentru a face fata unor situatii carora faramitata personalitate a lui Shallan nu le poate face fata. Dar atunci cand aceasta cade prada tentatiei de a creea cate o noua personalitate pentru fiecare problema, tanara se va confrunta cu o criza de constiinta care o poate redefini sau o poate distruge. Astfel Shallan devine o noua reusita majora a lui Sanderson in dezvoltarea unui personaj.

Una peste alta, peste o mie doua sute de pagini de magie pura, de imaginatie debordant si de talent de povestitor remarcabil m-au purtat intr-o calatorie minunata printr-un univers fantastic fascinant, plin de detalii si de culoare, plin de surprize si de minuni. E clar ca suntem martori la nasterea si la cresterea uneia dintre viitoarele legende ale literaturii fantasy, a unei serii care va sta alaturi de marile capodopere ale genului pe raftul de aur al Arhivelor Luminii de Imaginatie.

Dezideriu Szabo

In aceasi serie:

     WordsOfRadianceCover     

Calea Regilor        Words of Radiance   Oathbringer
Publicat în Recenzii | Etichetat , , , , , , , | 6 comentarii

Stirile fantasy ale lunii februarie 2018

Stiri fantasy din tara

Intr-o luna de o saracie crunta din punct de vedere… Sau stai, de fapt e invers, nici o editura nu ne-a umblat pe la buzunare, nici macar Nemira, care a dat iama doar in bugetele cititorilor de science fiction. Deci, intr-o luna plina de belsug (neliterar) vine una dintre cele mai minunate vesti din ultima vreme. Nemira s-a hotarat sa publice seria Imperiul Sfaramat a lui Mark Lawrence si Printul Spinilor va aparea in luna martie! Nu am dat un ochi peste traducerea de la Trei, dar se plangea lumea ca acea scartaia asa ca sper ca traducerea celor de la Nemira sa fie mai buna. In orice caz, Lawrence este unul dintre cei mai buni autori de fantasy ai momentului, cartile lui sunt inteligente si scrise impecabil iar personajele… pot sa spun doar atat: putini autori pot sa dea viata unui personaj asa cum o face Lawrence. Cred cu tarie ca Nemira va duce aceasta serie pana la capat si sper sa publice si The Red Queen’s War, serie a carei actiune se petrece in acelasi univers si care, dupa o analiza atenta mi s-a parut mai buna decat prima, fapt absolut remarcabil. Si cu toate ca i-am citit toate romanele lui Lawrence nu pot sa nu ma bucur ca cititorii romani vor avea ocazia sa se bucure pana la final de o serie monumentala.

Si inainte de a trece mai departe, as vrea sa urez La Multi Ani si lecturi cat mai epice pentru toate cititoarele de fantasy din lumea larga 🙂

Aparitii editoriale din tara

Editura Nemira

Colivia Regelui (Regina Rosie #3) – Victoria Aveyard – Din ciclul „Nemira te YA-izeaza”  iata si cel de-al treilea roman (penultimul) din seria Regina Rosie. Subtitlul ne zice ca: Toti vor sfarsi in flacari! Tamtaaaaam! Ok, nu o sa ma apuc de seria aceasta, rezumatul imi prezinta prea multe iubiri si deceptii in dragoste plus o lume tipic YA impartita in cateva categorii simpliste gen carturarii si razboinicii (in cazul acesta rosii si argintii) ca sa simt vreo atractie. Dar ma bucur ca Nemira e consecventa si daca chestiile astea se vand, foarte bine, la cat mai multi cititori, poate intr-un an doi (sau mai multi?) se apuca tineretul si de Imperiul Sfaramat sau de Malazan si creste cererea de fantasy de calitate in Romania. Poate…

Mana stanga a Intunericului (Ciclul Hianish #6) – Ursula K. Le Guin – Cu toate ca este considerata sf nu ma pot abtine sa nu semnalez aceasta reeditare cu o coperta fabuloasa a unui roman extraordinar, un roman de referinta al genului, un roman care a demonstrat ca science fictionul poate fi la fel de profund ca orice alt gen literar mai „serios”. Si ca sa ma simt eu bine, pot sa remarc ca, chiar daca nu la fel de intens ca in Lumea lui Rocannon, si aici se simte un iz de fantasy adaugat temei sf.

Stiri fantasy externe

Mentionam luna trecuta la rubrica de aparitii editoriale romanul Shroud of Eternity al lui Terry Goodkind. Iata ca la scurt timp dupa aparitia acestuia, Goodkind si-a cerut public scuze pentru ca a afirmat intr-o postare pe Facebook ca acesta „este un roman excelent cu o coperta foarte proasta. Proasta de te ia rasul.” Afirmatia i-a atras o multime de critici de la unii ilustratori si autori, dar si de la cititori, fapt care l-a determinat pe scriitor sa-si exprime mai sus amintitele scuze.

Dupa aproape 20 de ani, Neil Gaiman alaturi de o echipa de alti patru autori de fantasy revine la universul Sandman. Primul volum va aparea in august si va fi urmat de alte patru, fiecare scris de unul dintre colaboratorii lui Gaiman. Seria va fi lansata tot de imprintul Vertigo al celor de la DC si va urmari aventurile unora dintre cele mai indragite personaje ale universului celebrelor benzi desenate. Cele zece volume Sandman sunt considerate de multi ca fiind cele mai bune romane grafice publicate vreodata si il au ca personaj principal pe Morpheus, Stapanul Viselor si fratele Mortii. La fel de interesante sunt si numeroasele personaje secundare, dintre care as aminti nume ca John Constantine sau Lucifer Morningstar, acesta din urma „beneficiind” de propriul sau spin-off  dar si de un serial tv de succes.

Si daca tot s-au dat recent statuetele aurite, nu pot sa trec mai departe fara a va recomanda un fim fantasy. Si nu orice film, ci unul coreean (sud-coreean, evident 🙂 ) si anume Along with the Gods, The Two Worlds. Filmul combina urban fantasy cu mitologie budista si scene a la Matrix iar rezultatul este interesant, depasind cu mult unele productii hollywoodiene. CGI-urile sunt decente, elementele fantasy sunt interesante, filmul are „corason” si trebuie sa recunosc ca m-a captivat si mi-a facut o impresie buna.

 

Aparitiile editoriale ale lunii ianuarie

A Veil of Spears (The Song of the Shattered Sands #3) – Bradley P. Beaulieu – Nu stiu cum se face ca am ratat luna trecuta acest roman, cu toate ca il asteptam cu inima la gura, asa ca imi fac datoria si il amintesc acum. Cel de al treilea roman al excelentei serii cu iz oriental spune mai departe povestea aprigei Ceda si a misiunii acesteia de a-i ucide pe cei doisprezece regi tiranici din Sharakhai si de a-i elibera pe asirimi, sclavii nemuritori ai acestora. Si oricat de mult mi-as dori sa descopar concluzia acestei serii, ma bucur sa aflu ca va mai fi si un al patrulea roman. Odata ce ai intrat in aceasta poveste, nu te mai poti satura.

The Armored Saint (The Sacred Throne #1) – Myke Cole – Iata si romanul despre care a vorbit toata lumea in luna februarie, poate si datorita faptului ca acesta deschide o noua trilogie scrisa de Myles Cole, autorul seriei de urban fantasy militar Shadow Ops. De data aceasta, intr-o lume in care orice act de magie poate deschide un portal spre iad si poate elibera demoni in lume, o fata de la tara se opune atotputernicului Ordin, o institutie religioasa care nu se sfieste sa ucida oricat de multi inocenti pentru a se asigura ca nici un vrajitor nu va trai ca sa aduca ororile iadului pe pamant. Dimensiunea redusa (practic este vorba de un mini-roman) ma incurajeaza sa dau un ochi dupa ce termin cu „giganticul” Oathbringer cu care ma lupt acum.

Child of a Mad God (Coven #1) – R.A. Salvatore – R.A. Salvatore a scris o tona de romane fantasy, majoritatea facand parte din interminabilele serii Forgotten Realms/The Dark Elf/The Legends of Drizzt toate din acelasi univers, dar si din seria The DemonWar Saga din universul Corona, univers in care se petrece si actiunea acestei noi serii marca Salvatore. Pe scurt Child of a Mad God este despre barbari, vrajitori si demoni. Mai pe larg, orfana Aoleyn este crescuta de un trib de barbari, isi insuseste magia acestora si devine cea mai puternica vrajitoare, fapt ce ii atrage antipatia tuturor demonilor muntilor.

Blood of Assassins (The Wounded Kingdom #2) – R.J. Barker – Blood of Assassins este continuarea lui Age of Assassins, roman pe care cei de la fantasy faction il plasau pe locul 6 in topul celor mai bune romane fantasy din 2017, fapt care, alaturi de un scor bunicel de 4,04 pe goodreads il plaseaza intr-o lumina pozitiva. Faptul ca cel de-al doilea roman apare la jumatate de an dupa primul si pare sa se bucure de acelasi succes imi da mari sperante vis-a-vis de R.J.Barker care pare sa revitalizeze tema asasinului cu aceasta serie.

The Tangled Lands – Paolo Bacigalupi, Tobias S. Buckell – Autorul cu nume greu de pronuntat al Fetei Modificate o da pe fantasy si s-ar putea sa fie un lucru bun daca tinem cont de calitatea si originalitatea mai sus amintitului roman, oferit cititorilor romani de cei de la Nemira. Este vorba despre putere si revolta intr-un oras decadent, ultima ramasita a unui imperiu prabusit, condus de un tiran si de mana dreapta a acestuia, ultimul arhimag din lume. Romanul este compus din patru parti, fiecare fiind practic o nuvela de sine statatoare care completeaza povestea de ansamblu.

Blade and Bone (The Book of Black Earth #3) – Jon Sprunk – Dupa o pauza de 3 ani apare si ultimul roman din seria inceputa in 2014 cu Blood and Iron, serie a carei actiune se petrece intr-o lume ce se inspira din Egiptul antic si Babilon. Un vrajitor, un gladiator si o spioana se unesc pentru a lupta impotriva tiraniei, apoi pentru a-i apara pe cei eliberati de dusmanii din exterior, iar acum, in cel de al treilea roman, de o armata de morti plimbareti, iertata sa-mi fie traducerea mot-a-mot.

 

Pride and Prometheus – John Kessel – Si din ciclul „ce le mai trece prin minte unora”, va prezint astazi Pride and Prometheus! Dupa ce in 2009 Seth Grahame-Smith lua clasicul Mandrie si Prejudecata si indesa o apocalipsa zombie printre paginile acestuia, bucurandu-se de un asemenea succes incat mai sus amintita struto-camila s-a bucurat si de o ecranizare, iata ca vine dl Kessel si-l indeasa pe Victor Frankenstein, cu tot cu monstruletul din dotare intre paginile aceluiasi clasic. Ce aveti fratilor cu cartea aia ca sigur face Jane Austen tumbe in mormant de cat le terorizati pe nemaritatele domnite Bennet cu toate monstruozitaile. Probabil ca mai ramane sa le rapeasca si extraterestrii cat de curand si avem tot tacamul. Asteptam ecranizarea…

 

Dezideriu Szabo

 

Publicat în Stiri fantasy | Etichetat , , , , , , , | 38 comentarii

The Core de Peter V. Brett

The Core

                                   (Miezul)

                           de Peter V. Brett

 

 

   Am stat mult pe ganduri daca sa scriu aceasta recenzie sau nu. Am vorbit despre toate celelalte romane ale seriei si ma simteam intr-un fel dator sa duc acest proiect pana la final. In acelasi timp, sentimentele contradictorii pe care le-am avut citind acest ultim roman al unei serii pe care am iubito si am promovato m-au pus intr-o situatie dificila. Cum sa descrii ceva de care te-ai bucurat pe o parte si ai fost profund dezamagit pe de alta parte? Cum sa o faci ramanad sincer dar si fara sa descurajezi pe altii sa incerce acel ceva si sa-si faca propria lor parere? Si sincer nu am gasit raspunsul la aceste intrebari. Singurul lucru pe care pot sa il fac este sa incerc.

   Voi diseca The Core incercand in acelasi timp sa-i fac si un scurt rezumat, fara a da prea multe detalii pentru a nu strica surprizele viitorilor cititori. Oricum, tinand cont ca Razboiul la lumina zilei  a aparut deja de ceva vreme in limba romana si presupunand ca cei care sunt interesati de aceasta recenzie l-au citit deja, imi voi permite sa fiu mai slobod la gura. Ca urmare a finalului celui de al treilea roman, in The Skull Throne, romanul cu numarul patru, Arlen si Jardir se „dau la fund” (scuzati-mi expresia). Ii vedem rar, planuind ceva nemaiauzit: sa duca razboiul in terenul adversarului, sa coboare in Miez si sa le traga demonilor o batuta la ei acasa. Perseverenta si incapatanata cum o stim, Reena li se alatura celor doi in aceasta cruciada nebuna. Si ca sa fie lucrurile duse la cote ametitoare, acestia il captureaza pe insusi Alagai Ka, Printul Minciunilor, Consortul Mamei demonilor si il obliga sa-i ghideze pe caile subterane ce duc la Miez. Cu aceasta premiza porneste The Core si va dati seama cam ce asteptari am avut in momentul in care am inceput sa citesc romanul. In plus aflam ca actiunile celor doi au starnit o Roire al carui rezultat va fi ca fiecare dintre cei cinci teribili demoni ai mintii ramasi vor fura cate o regina tanara si vor incerca sa-si faca propriul Roi la suprafata pamantului.

   Deci eram pregatit sa citesc 800 de pagini de „batuceala si macel”. Doar ca, primele 400 de pagini nu fac decat sa ne poarte pe toata harta seriei si sa pregateasca lucrurile pentru marele final, treaba care eram convins ca s-a intamplat deja in The Skull Throne. Personajele isi vad mai departe de micile lor dramolete si daca chestia asta indulcea atmosfera subra si amenintarea demonilor in primele romane, aici este total lipsita de rost. Leesha da nastere copilului lui Jardir care este… hermafrodit si toata lumea pare sa ia chestia asta (nu inteleg de ce) ca pe un semn de bun augur. Toti cad de acord ca pana una alta copilul este considerat fata!? In plus continua telenovela dintre Leesha, mama ei si apetitul nestavilit pentru barbati a acesteia din urma. Sunt atat de multe rafuieli, idile si neintelegeri minore incat nici nu mai pot sa le enumar. Pana si Briar are parte de o idila ciudata cu una dintre Copiii Pictati, o gasca din Hollow ai carei membrii sunt high pe carne de demon si pentru care e nevoie sa vina Reena de langa portile iadului, sa-i traga de ureche ca sa se dea pe brazda. La un moment dat, eroii aia cei mai importanti, cei doi candidati pentru titlul de Salvatori si Reena care pareau gata sa se arunce in strafundurile Iadului si sa faca masacru, il lasa pe Alagai Ka in grija unor rude (sunt ironic aici) si se duc pe la casele lor sa-si rezolve problemele inainte de marea misiune. De ce acum? De ce nu in romanul trecut? In fine, e o labarteala in prima jumatate a romanului de iti vine sa plangi. Pai nene Brett, ce naiba nu ai mai scris un roman intre numarul patru si acesta? Ne lasai astfel sa ne bucuram de fianlul epic fara tot acest balast. Dar cea mai enervanta si mai inutila mi s-a parut povestea lui Abban, un personaj interesant, pe care nu poti nici sa-l indragesti dar nici sa-l urasti. Omul asta la un moment dat, pe cand reusise sa se ridice mult peste statutul sau de paria al societati se razbuna pe Hasik, o bruta de razboinic care-i violase nevasta si fetele, despartindu-l pe acesta in mod violent de organele implicate in sus mentionatele violuri. Dupa dezastrul militar de la finalul lui The Skull Throne, Hasik il prinde pe Abban si ii ofera acelasi tratament. Si daca lucrurile se opreau aici intelegeam. Doar ca Brett „il pune” pe Hasik sa ia controlul unei bande de razboinici krasieni evadati si sa-i deposedeze si pe acestia de bijuterii. Si uite asa, pana la sfarsitul romanului bruta asta ajunge in fruntea unei armate de cateva mii de fosti barbati care toti se lasa „amputati” si care devin apoi dornici nevoie mare sa „amputeze” si pe altii. Asa ca avem parte de mai multe capitole in care Brett ne prezinta o armata de indivizi cu nadragii patati si putind a urina care baga spaima in toti fara discriminare!

   Pana la urma au loc si bataliile epice pe care le tot asteptam, dar despre ele nu o sa vorbesc fiindca pentru acestea merita sa te chinui cu introducerea lunga si nedorita. Chiar daca ma asteptam la altceva de la calatoria eroilor spre Miez. Si chiar daca „tehnologia” distrugerii demonilor a devenit atat de evoluata incat s-a pierdut o mare parte din dramatismul confruntarilor din primele romane ale seriei. Dar pana acolo raul a fost deja facut. Brett si-a incarcat cititorul cu un balast inutil al acrui rezultat este ca atunci cand tragi linie si faci calculele, cele bune si cele rele aproape ca se anuleaza.

   Daca The Core ar fi fost un roman de sine statator, toata constructia aceasta a actiunii, de la elemente pregatitoare la un final exploziv ar fi fost mai mult decat satisfacatoare. Dar pentru un roman de final de serie aceasta strategie nu a fost una castigatoare. Toate punctele pozitive, cum ar fi faptul ca Brett explica in detaliu cum functioneaza magia universului sau ca Arlen ajunge in final sa-si descatuseze intregul potential si sa ajunga Salvatorul care te asteptai sa devina nu compenseaza faptul ca autorul a labartat un final de la care toata lumea se astepta sa fie apogeul seriei. Am avut tot timpul impresia ca Brett si-a pierdut interesul pentru aceasta serie si e cu gandul la urmatoarele sale creatii si ca aici aplica doar o schema de succes care a prins la primele romane. Ceva s-a pierdut pe drum… Din pacate s-a pierdut pe ultima suta de metri.

   Sa nu ma intelegeti gresit, recomand cu tarie tuturor celor care vor ajunge pana in acest punct al seriei sa citeasca romanul. Cea ce va sfatuiesc este sa nu plecati la drum cu asteptari uriase si atunci, poate, veti ramane cu o cu totul alta impresie decat acea a unui cititor infierbantat ca mine. Spor la lectura!

 

Dezideriu Szabo

Seria Demon:

omul-pictat          sulita desertului          daylight          skull          

Omul Pictat                    Sulita Desertului            The Daylight War             The Skull Throne              The Core
Publicat în Recenzii | Etichetat , , , , , , | 3 comentarii

Stirile fantasy ale lunii ianuarie 2018

Stiri fantasy din tara

Am iesit dintr-un an extraordinar din punct de vedere al literaturii fantasy si astept cu nerabdare sa vad ce va aduce 2018. Daca e sa ma iau insa dupa ce ne propun editurile pentru luna ianuarie semnele nu sunt cele mai optimiste. Cu atat mai mult cu cat, cea ce ne dezvaluiau recent baietii de la fansf ca ne-ar pregati Nemira, l-a entuziasmat putin pe cititorul de science fiction din mine dar l-a last rece pe cel de fantasy. Singura serie noua este un YA fantasy si singurele continuari sunt ale unor serii pe care nu le astept cu prea mare interes. Sper ca macar din tot haosul de la Paladin/Art/Arthur sa mai iasa cate o surpriza ca si aceea pe care ne-au pregatit-o luna aceasta si despre care o sa vorbesc imediat. Dar cum se zice, om trai si om vedea. Sau, fericiti cititorii de limba engleza ca a lor e imparatia cartilor fantasy…

Aparitii editoriale din tara

Editura Arthur

Mitologia Nordica – Neil Gaiman – Cea mai mare surpriza a lunii vine de la… Editura Arthur care, asa cum se precizeaza pe siteul grupului Art se adresează copiilor cu vârste între 0-14 ani! La intrebarea daca acest roman este pentru copii, un utilizator goodreads care l-a citit, a raspuns: „De obicei, cartile pentru copii nu vorbesc despre consumul de mied care provine din curul unui zeu.” Lasand la o parte mistoul binemeritat, faptul ca … Grupul (as fi vrut sa zic Paladin) ne cadoriseste la un an de la aparitie cu aceasta reinterpretare a miturilor nordice realizata de unul dintre cei mai talentati scriitori ai genului fantasy, nimeni altul decat Neil Gaiman, nu poate sa fie decat o veste buna.

Editura Paladin (Grupul 🙂 )

Assassin’s Creed: Cruciada Secreta (Assassin’s Creed #3) – Oliver Bowden – De-ar avansa Paladinul cu toate seriile in acelasi ritm… Eee, dar gata cu visele, se pare ca asta e realitatea, asta se vinde, cu asta defilam. Nu mi s-a parut aceasta serie suficient de importanta incat sa o indes printre zecile de romane pe care vreau sa le citesc, dar pentru aceia dintre voi care ati ales sa o faceti, felicitari. Ati pariat pe calul castigator. Eu am pariat pe Calea Dragonului si pe Trezirea Leviatanului. Da caii astia is asa de lesinati, ca nu stiu daca vor ajunge la linia de sosire…

Editura Nemira

Rebelul Nisipurilor (Rebelul Nisipurilor #1) – Alwyn Hamilton – Sunt convinsa ca  Nemira vrea sa ne transforme pe toti in cititori de YA fantasy, caci in ultimul timp, singurele serii fantasy noi pe care le incepe sunt din aceasta zona. Si o sa ii fac pe plac editurii, o sa citesc si romanul asta dar sa ne puna pe rafturile librariilor si ceva serios anul acesta, ca daca nu ma las. Am reusit eu sa ma las de fumat, cat de greu o fi cu YA-ul? In alta ordine de idei, Rebelul Nisipurilor  castiga in 2016 premiul goodreads pentru cel mai bun roman de debut (nu ca aceste premii ar mai insemna mare lucru) si este o combinatie de western si fantasy de inspiratie orientala, cu djini si toate cele!

Stiri fantasy externe

Cu doliu in suflet trebuie sa incep aceasta rubrica cu o veste trista: in data de 22 ianuarie 2018, la varsta de 89 de ani s-a stins din viata una dintre marile doamne ale literaturii science fiction si fantasy, Ursula Le Guin. Cea care mi-a aprins imaginatia cu romane sublime ca Mana stanga a intunericuluiLumii ii spuneau PadureUn vrajitor din TerraMare si multe alte titluri excelente, va spune de acum povesti minunate pe alte taramuri. Fie ca dragonii sa-i poarte sufletul peste miile de insule din TerraMare!

Si fiindca mi-am dat cu parerea asupra celor mai bune carti fantasy din 2017, o sa va impartasesc si opinia altora asupra acestui subiect. Asa cum veti vedea, parerile difera si numarul mare de romane de calitate de anul trecut a dat fiecaruia posibilitatea sa aleaga dupa bunul sau plac, chiar daca unele romane apar nu doar in topul meu si in cele doua de mai jos ci si in altele pe care nu le mai mentionez.

topul bestfantasybooks.com  (bfb)                                 topul fantasy-faction.com (ff)

bfb – 11. Tyrant’s Throne (Greatcoats #4) – Sebastien de Castell  – Povestea variantei fantasy a celor trei muschetari a ajuns la final.                                                                                          ff – 11. The core (Ciclul Demon #5) -Peter V. Brett – bestfantasybooks a plasat acest roman pe locul 17, se pare ca finalul seriei lui Brett a fost una dintre dezamagirile anului.

 bfb – 10. Bound (Alex Verus #8) – Benedict Jacka – Un fel de Dresden dar mai intunecat.                                                                  ff – 10. Godblind (The Godblind Trilogy #1) – Anna Stephens – Zicea cineva intr-o recenzie ca acest roman este „grimdark as fuck” si ca l-ar face pana si pe Michael Fletcher sa roseasca…

bfb – 9. The Seven (The Vagrant #3) – Peter Newman – Daca e la fel de bun ca si primul roman, isi merita locul in orice top.  ff – 9. The Ninth Rain (The Winnowing Flame #1) – Jen Williams – Primul roman dintr-o nou serie a autorului seriei The Copper Cat.

bfb 8. With Blood upon the Sand (The Song of Shattered Sand #2) – Bradley P. Beaulieu – O serie excelenta, un deliciu literar.                                                                                                      ff – 8. Sins of Empire (Goods of Blood and Powder #1) – Brian McClellan – Excelenta!

bfb – 7. An Echo of Things to Come (The Licanius Trilogy #2) – James Islington – Primul roman al seriei este urmatorul de pe lista mea de lectura, deci cat de curand o sa stiu si eu de ce se extaziaza toata lumea.                                                                   ff – 7. The Stone Sky (The Broken Earth #3) – N.K. Jemisin – Chiar daca sunt un fan infocat al lui Jemisin si al acestei serii, The Stone Sky e science fiction si ar trebui sa fie pe primul loc al tuturor listelor dedicate acelui gen.

bfb – 6. Skullsworn – (Chronicle of the Unhewn Throne #0,5) – Brian Staveley – Eee, pe asta am ratat-o, cu toate ca am fost un mare fan al seriei. De remediat…                                                   ff – 6. Age of Assassins (The Wounded Kingdom #1) – R.J. Bakker – Unul dintre multele debuturi care au facut furori in 2017.

bfb – 5. City of Miracles (Orasele Divine #3) – Robert Jackson Bennett – Era clar ca acest roman nu putea sa lipseasca de pe lista baietilor de la bfb.                                              ff – 5. Blackwing (Raven’s Mark #1) – Ed McDonald – Un alt debut extraordinar, unul pentru care pot sa garantez si eu ca e la inaltime.

bfb – 4. Sins of Empire (Goods of Blood and Powder #1) – Brian McClellan – Cum ziceam mai sus, excelenta 🙂                       ff – 4. Red Sister (Book of the Ancestor #1) – Mark Lawrence – Pe aproape, oricum pe primele locuri in toate topurile. Hai cu continuarea!

bfb – 3. Fall of Dragons (The Traitor Son Cycle #5) – Miles Cameron – Una dintre cele mai uimitoare si mai explozive serii pe care le-am citit!                                                                                  ff – 3. Assassin’s Fate (The Fitz and the Fool #3) – Robin Hobb – Astept sa o vad la Nemira, dar sper ca dupa Liveship Traders.

bfb – 2. Red Sister (Book of the Ancestor #1) – Mark Lawrence – E clar ca Mark Lawrence a devenit un nume de referinta in fantasyul modern, dovada e in toate topurile.             ff – 2. Oathbringer (Arhivele Luminii din Furtuna #3) – Brandon Sanderson – Exemplarul meu se taraste pe undeva, pe drumul dinspre Anglia spre Romania 😦 .

bfb – 1. Oathbringer (Arhivele Luminii din Furtuna #3) – Brandon Sanderson – La cat de complexa este aceasta serie, ma asteptam sa vad acest roman pe primele locuri ale tuturor topurilor.                                                                                                   ff – 1. Kings of the Wyld (The Band #1) – Nicholas Eames – Oricat de mult mi-ar fi pacut acest roman mi se pare exagerata decizia celor de la fantasy faction de a pune Kings of the Wyld inaintea unor romane mult mai valoroase. Dar vorba aia: nu te poti #@&@ in gusturile omului…

Aparitiile editoriale ale lunii ianuarie

 Iron Gold (Furia Rosie #4) – Pierce Brown – Da, stiu, e science fiction si numai ce ziceam mai sus ca nu ar trebuie incurcate genurile. Dar era vorba de topuri. Mi-a placut atat de mult seria lui Brown incat nu ma pot abtine. Abia astept sa vad cum arata lumea dupa furtuna starnita de Darrow, cu atat mai mult cu cat povestea este spusa acum de patru personaje diferite, oferind o perspectiva mai larga. Si imi pare rau de Paladin/Art dar se pare ca nu sunt hotarati sa profite de succesul acestei serii si nu se grabesc sa aduca acest roman in librariile de la noi. Eu mi-am pierdut rabdarea si o sa-l citesc pe Brown in engleza de acum incolo. Pacat…

The Infernal Battalion (The Shadow Campaigns #5) – Django Wexler – O serie care s-a bucurat de un succes serios ajunge la bun sfarsit cu acest roman, o serie care a reusit sa se impuna ca una dintre cele mai bune dintr-un subgen al literaturii fantastice denumit flintlock fantasy, subgen ce pune in aceiasi oala magia si praful de pusca. Am primele doua romane in biblioteca si cred ca ar fi timpul sa ma alatur acelei categorii de oameni care au citit seria.

A Time of Dread (Of Blood and Bone #1) – John Gwynne – Nici nu si-a terminat bine Gwynne seria The Faithful and the Fallen ca a si aparut cu un nou roman pe piata. A Time of Dread deschide o serie a carei actiune se petrece in acelasi univers ca si al mai sus amintitei serii doar ca la o suta de ani dupa evenimentele din Wrath. Gwynne s-a impus cu Malice ca unul dintre autorii pe val ai momentului si pare sa se foloseasca la maxim de impulsul dat de succesul romanelor sale. Musai de citit!

Shroud of Eternity (Sister of Darkness: The Nicci Chronicles #2) – Terry Goodkind – Terry Goodkin s-a remarcat prin anii ’90 cu seria Sword of Truth, serie care a ajuns pe la 15 romane(!) si care a fost ecranizata in serialul The Legend of the Seeker, un serial destul de simpatic dar care nu m-a incurajat sa ma apuc de romane. Actiunea acestei serii se petrece in acelasi univers si o are ca protagonista pe unul dintre personajele secundare ale seriei initiale.

The Cruel Prince (The Folk of Air #1) – Holly Black – Am mai vorbit despre acest roman de curand si nu pentru ca as fi devenit un vajnic promotor al YA-ului ci pentru ca semnalam o posibila minune in spatiul editorial romanesc. Aparitia unei traduceri la scurt timp dupa aparitia pe piata a romanului original. Ei bine originalul e aici. Ramane sa vedem daca cei de la proaspata editura StoriaBooks vor reusi sa ne uimeasca. Eu am pornit cronometrul si promit ca daca la rubrica de stiri din luna februarie pot sa anunt aparitia romanului in limba romana, il cumpar si il si citesc, chiar daca nu intra in zona mea de interes.

Senlin Ascends (Books of Babel #1) – Josiah Bancroft – Am scris despre Selin Ascends de mult timp, de fapt, i-am citit si continuarea! Si totusi, iata ca acum, cand cei de la Orbit s-au decis sa publice acest roman independent, el apare in toate postarile despre aparitiile de romane fantasy ale lunii ianuarie. Eu nu ma supar, e o ocazie in plus sa laud aceasta bijuterie literara si sa sper ca acum, daca va intra in atentia publicului larg si va face furorile pe care sper ca le va face, se va milui si vreo editura de la noi sa-l cadoriseasca cititorului roman.

Midnight Front (Dark Arts #1) – David Mack – Care este legatura dintre cel de al Doilea Razboi Mondial si magie? Midnight Front, evident, acesta fiind numele unitatii top secrete de razboi magic a Aliatilor, infiintata pentru a lupta impotriva vrajitorilor nazisti. David Mack a scris pana acum o tona de romane din universul Star Trek si se pare ca acum s-a decis sa publice si ceva mai original. Mult mai original…

Dezideriu Szabo

Publicat în Stiri fantasy | Etichetat , , , , , , | 33 comentarii