Stirile fantasy ale lunii februarie 2018

Stiri fantasy din tara

Intr-o luna de o saracie crunta din punct de vedere… Sau stai, de fapt e invers, nici o editura nu ne-a umblat pe la buzunare, nici macar Nemira, care a dat iama doar in bugetele cititorilor de science fiction. Deci, intr-o luna plina de belsug (neliterar) vine una dintre cele mai minunate vesti din ultima vreme. Nemira s-a hotarat sa publice seria Imperiul Sfaramat a lui Mark Lawrence si Printul Spinilor va aparea in luna martie! Nu am dat un ochi peste traducerea de la Trei, dar se plangea lumea ca acea scartaia asa ca sper ca traducerea celor de la Nemira sa fie mai buna. In orice caz, Lawrence este unul dintre cei mai buni autori de fantasy ai momentului, cartile lui sunt inteligente si scrise impecabil iar personajele… pot sa spun doar atat: putini autori pot sa dea viata unui personaj asa cum o face Lawrence. Cred cu tarie ca Nemira va duce aceasta serie pana la capat si sper sa publice si The Red Queen’s War, serie a carei actiune se petrece in acelasi univers si care, dupa o analiza atenta mi s-a parut mai buna decat prima, fapt absolut remarcabil. Si cu toate ca i-am citit toate romanele lui Lawrence nu pot sa nu ma bucur ca cititorii romani vor avea ocazia sa se bucure pana la final de o serie monumentala.

Si inainte de a trece mai departe, as vrea sa urez La Multi Ani si lecturi cat mai epice pentru toate cititoarele de fantasy din lumea larga 🙂

Aparitii editoriale din tara

Editura Nemira

Colivia Regelui (Regina Rosie #3) – Victoria Aveyard – Din ciclul „Nemira te YA-izeaza”  iata si cel de-al treilea roman (penultimul) din seria Regina Rosie. Subtitlul ne zice ca: Toti vor sfarsi in flacari! Tamtaaaaam! Ok, nu o sa ma apuc de seria aceasta, rezumatul imi prezinta prea multe iubiri si deceptii in dragoste plus o lume tipic YA impartita in cateva categorii simpliste gen carturarii si razboinicii (in cazul acesta rosii si argintii) ca sa simt vreo atractie. Dar ma bucur ca Nemira e consecventa si daca chestiile astea se vand, foarte bine, la cat mai multi cititori, poate intr-un an doi (sau mai multi?) se apuca tineretul si de Imperiul Sfaramat sau de Malazan si creste cererea de fantasy de calitate in Romania. Poate…

Mana stanga a Intunericului (Ciclul Hianish #6) – Ursula K. Le Guin – Cu toate ca este considerata sf nu ma pot abtine sa nu semnalez aceasta reeditare cu o coperta fabuloasa a unui roman extraordinar, un roman de referinta al genului, un roman care a demonstrat ca science fictionul poate fi la fel de profund ca orice alt gen literar mai „serios”. Si ca sa ma simt eu bine, pot sa remarc ca, chiar daca nu la fel de intens ca in Lumea lui Rocannon, si aici se simte un iz de fantasy adaugat temei sf.

Stiri fantasy externe

Mentionam luna trecuta la rubrica de aparitii editoriale romanul Shroud of Eternity al lui Terry Goodkind. Iata ca la scurt timp dupa aparitia acestuia, Goodkind si-a cerut public scuze pentru ca a afirmat intr-o postare pe Facebook ca acesta „este un roman excelent cu o coperta foarte proasta. Proasta de te ia rasul.” Afirmatia i-a atras o multime de critici de la unii ilustratori si autori, dar si de la cititori, fapt care l-a determinat pe scriitor sa-si exprime mai sus amintitele scuze.

Dupa aproape 20 de ani, Neil Gaiman alaturi de o echipa de alti patru autori de fantasy revine la universul Sandman. Primul volum va aparea in august si va fi urmat de alte patru, fiecare scris de unul dintre colaboratorii lui Gaiman. Seria va fi lansata tot de imprintul Vertigo al celor de la DC si va urmari aventurile unora dintre cele mai indragite personaje ale universului celebrelor benzi desenate. Cele zece volume Sandman sunt considerate de multi ca fiind cele mai bune romane grafice publicate vreodata si il au ca personaj principal pe Morpheus, Stapanul Viselor si fratele Mortii. La fel de interesante sunt si numeroasele personaje secundare, dintre care as aminti nume ca John Constantine sau Lucifer Morningstar, acesta din urma „beneficiind” de propriul sau spin-off  dar si de un serial tv de succes.

Si daca tot s-au dat recent statuetele aurite, nu pot sa trec mai departe fara a va recomanda un fim fantasy. Si nu orice film, ci unul coreean (sud-coreean, evident 🙂 ) si anume Along with the Gods, The Two Worlds. Filmul combina urban fantasy cu mitologie budista si scene a la Matrix iar rezultatul este interesant, depasind cu mult unele productii hollywoodiene. CGI-urile sunt decente, elementele fantasy sunt interesante, filmul are „corason” si trebuie sa recunosc ca m-a captivat si mi-a facut o impresie buna.

 

Aparitiile editoriale ale lunii ianuarie

A Veil of Spears (The Song of the Shattered Sands #3) – Bradley P. Beaulieu – Nu stiu cum se face ca am ratat luna trecuta acest roman, cu toate ca il asteptam cu inima la gura, asa ca imi fac datoria si il amintesc acum. Cel de al treilea roman al excelentei serii cu iz oriental spune mai departe povestea aprigei Ceda si a misiunii acesteia de a-i ucide pe cei doisprezece regi tiranici din Sharakhai si de a-i elibera pe asirimi, sclavii nemuritori ai acestora. Si oricat de mult mi-as dori sa descopar concluzia acestei serii, ma bucur sa aflu ca va mai fi si un al patrulea roman. Odata ce ai intrat in aceasta poveste, nu te mai poti satura.

The Armored Saint (The Sacred Throne #1) – Myke Cole – Iata si romanul despre care a vorbit toata lumea in luna februarie, poate si datorita faptului ca acesta deschide o noua trilogie scrisa de Myles Cole, autorul seriei de urban fantasy militar Shadow Ops. De data aceasta, intr-o lume in care orice act de magie poate deschide un portal spre iad si poate elibera demoni in lume, o fata de la tara se opune atotputernicului Ordin, o institutie religioasa care nu se sfieste sa ucida oricat de multi inocenti pentru a se asigura ca nici un vrajitor nu va trai ca sa aduca ororile iadului pe pamant. Dimensiunea redusa (practic este vorba de un mini-roman) ma incurajeaza sa dau un ochi dupa ce termin cu „giganticul” Oathbringer cu care ma lupt acum.

Child of a Mad God (Coven #1) – R.A. Salvatore – R.A. Salvatore a scris o tona de romane fantasy, majoritatea facand parte din interminabilele serii Forgotten Realms/The Dark Elf/The Legends of Drizzt toate din acelasi univers, dar si din seria The DemonWar Saga din universul Corona, univers in care se petrece si actiunea acestei noi serii marca Salvatore. Pe scurt Child of a Mad God este despre barbari, vrajitori si demoni. Mai pe larg, orfana Aoleyn este crescuta de un trib de barbari, isi insuseste magia acestora si devine cea mai puternica vrajitoare, fapt ce ii atrage antipatia tuturor demonilor muntilor.

Blood of Assassins (The Wounded Kingdom #2) – R.J. Barker – Blood of Assassins este continuarea lui Age of Assassins, roman pe care cei de la fantasy faction il plasau pe locul 6 in topul celor mai bune romane fantasy din 2017, fapt care, alaturi de un scor bunicel de 4,04 pe goodreads il plaseaza intr-o lumina pozitiva. Faptul ca cel de-al doilea roman apare la jumatate de an dupa primul si pare sa se bucure de acelasi succes imi da mari sperante vis-a-vis de R.J.Barker care pare sa revitalizeze tema asasinului cu aceasta serie.

The Tangled Lands – Paolo Bacigalupi, Tobias S. Buckell – Autorul cu nume greu de pronuntat al Fetei Modificate o da pe fantasy si s-ar putea sa fie un lucru bun daca tinem cont de calitatea si originalitatea mai sus amintitului roman, oferit cititorilor romani de cei de la Nemira. Este vorba despre putere si revolta intr-un oras decadent, ultima ramasita a unui imperiu prabusit, condus de un tiran si de mana dreapta a acestuia, ultimul arhimag din lume. Romanul este compus din patru parti, fiecare fiind practic o nuvela de sine statatoare care completeaza povestea de ansamblu.

Blade and Bone (The Book of Black Earth #3) – Jon Sprunk – Dupa o pauza de 3 ani apare si ultimul roman din seria inceputa in 2014 cu Blood and Iron, serie a carei actiune se petrece intr-o lume ce se inspira din Egiptul antic si Babilon. Un vrajitor, un gladiator si o spioana se unesc pentru a lupta impotriva tiraniei, apoi pentru a-i apara pe cei eliberati de dusmanii din exterior, iar acum, in cel de al treilea roman, de o armata de morti plimbareti, iertata sa-mi fie traducerea mot-a-mot.

 

Pride and Prometheus – John Kessel – Si din ciclul „ce le mai trece prin minte unora”, va prezint astazi Pride and Prometheus! Dupa ce in 2009 Seth Grahame-Smith lua clasicul Mandrie si Prejudecata si indesa o apocalipsa zombie printre paginile acestuia, bucurandu-se de un asemenea succes incat mai sus amintita struto-camila s-a bucurat si de o ecranizare, iata ca vine dl Kessel si-l indeasa pe Victor Frankenstein, cu tot cu monstruletul din dotare intre paginile aceluiasi clasic. Ce aveti fratilor cu cartea aia ca sigur face Jane Austen tumbe in mormant de cat le terorizati pe nemaritatele domnite Bennet cu toate monstruozitaile. Probabil ca mai ramane sa le rapeasca si extraterestrii cat de curand si avem tot tacamul. Asteptam ecranizarea…

 

Dezideriu Szabo

 

Reclame
Publicat în Stiri fantasy | Etichetat , , , , , , , | 38 comentarii

The Core de Peter V. Brett

The Core

                                   (Miezul)

                           de Peter V. Brett

 

 

   Am stat mult pe ganduri daca sa scriu aceasta recenzie sau nu. Am vorbit despre toate celelalte romane ale seriei si ma simteam intr-un fel dator sa duc acest proiect pana la final. In acelasi timp, sentimentele contradictorii pe care le-am avut citind acest ultim roman al unei serii pe care am iubito si am promovato m-au pus intr-o situatie dificila. Cum sa descrii ceva de care te-ai bucurat pe o parte si ai fost profund dezamagit pe de alta parte? Cum sa o faci ramanad sincer dar si fara sa descurajezi pe altii sa incerce acel ceva si sa-si faca propria lor parere? Si sincer nu am gasit raspunsul la aceste intrebari. Singurul lucru pe care pot sa il fac este sa incerc.

   Voi diseca The Core incercand in acelasi timp sa-i fac si un scurt rezumat, fara a da prea multe detalii pentru a nu strica surprizele viitorilor cititori. Oricum, tinand cont ca Razboiul la lumina zilei  a aparut deja de ceva vreme in limba romana si presupunand ca cei care sunt interesati de aceasta recenzie l-au citit deja, imi voi permite sa fiu mai slobod la gura. Ca urmare a finalului celui de al treilea roman, in The Skull Throne, romanul cu numarul patru, Arlen si Jardir se „dau la fund” (scuzati-mi expresia). Ii vedem rar, planuind ceva nemaiauzit: sa duca razboiul in terenul adversarului, sa coboare in Miez si sa le traga demonilor o batuta la ei acasa. Perseverenta si incapatanata cum o stim, Reena li se alatura celor doi in aceasta cruciada nebuna. Si ca sa fie lucrurile duse la cote ametitoare, acestia il captureaza pe insusi Alagai Ka, Printul Minciunilor, Consortul Mamei demonilor si il obliga sa-i ghideze pe caile subterane ce duc la Miez. Cu aceasta premiza porneste The Core si va dati seama cam ce asteptari am avut in momentul in care am inceput sa citesc romanul. In plus aflam ca actiunile celor doi au starnit o Roire al carui rezultat va fi ca fiecare dintre cei cinci teribili demoni ai mintii ramasi vor fura cate o regina tanara si vor incerca sa-si faca propriul Roi la suprafata pamantului.

   Deci eram pregatit sa citesc 800 de pagini de „batuceala si macel”. Doar ca, primele 400 de pagini nu fac decat sa ne poarte pe toata harta seriei si sa pregateasca lucrurile pentru marele final, treaba care eram convins ca s-a intamplat deja in The Skull Throne. Personajele isi vad mai departe de micile lor dramolete si daca chestia asta indulcea atmosfera subra si amenintarea demonilor in primele romane, aici este total lipsita de rost. Leesha da nastere copilului lui Jardir care este… hermafrodit si toata lumea pare sa ia chestia asta (nu inteleg de ce) ca pe un semn de bun augur. Toti cad de acord ca pana una alta copilul este considerat fata!? In plus continua telenovela dintre Leesha, mama ei si apetitul nestavilit pentru barbati a acesteia din urma. Sunt atat de multe rafuieli, idile si neintelegeri minore incat nici nu mai pot sa le enumar. Pana si Briar are parte de o idila ciudata cu una dintre Copiii Pictati, o gasca din Hollow ai carei membrii sunt high pe carne de demon si pentru care e nevoie sa vina Reena de langa portile iadului, sa-i traga de ureche ca sa se dea pe brazda. La un moment dat, eroii aia cei mai importanti, cei doi candidati pentru titlul de Salvatori si Reena care pareau gata sa se arunce in strafundurile Iadului si sa faca masacru, il lasa pe Alagai Ka in grija unor rude (sunt ironic aici) si se duc pe la casele lor sa-si rezolve problemele inainte de marea misiune. De ce acum? De ce nu in romanul trecut? In fine, e o labarteala in prima jumatate a romanului de iti vine sa plangi. Pai nene Brett, ce naiba nu ai mai scris un roman intre numarul patru si acesta? Ne lasai astfel sa ne bucuram de fianlul epic fara tot acest balast. Dar cea mai enervanta si mai inutila mi s-a parut povestea lui Abban, un personaj interesant, pe care nu poti nici sa-l indragesti dar nici sa-l urasti. Omul asta la un moment dat, pe cand reusise sa se ridice mult peste statutul sau de paria al societati se razbuna pe Hasik, o bruta de razboinic care-i violase nevasta si fetele, despartindu-l pe acesta in mod violent de organele implicate in sus mentionatele violuri. Dupa dezastrul militar de la finalul lui The Skull Throne, Hasik il prinde pe Abban si ii ofera acelasi tratament. Si daca lucrurile se opreau aici intelegeam. Doar ca Brett „il pune” pe Hasik sa ia controlul unei bande de razboinici krasieni evadati si sa-i deposedeze si pe acestia de bijuterii. Si uite asa, pana la sfarsitul romanului bruta asta ajunge in fruntea unei armate de cateva mii de fosti barbati care toti se lasa „amputati” si care devin apoi dornici nevoie mare sa „amputeze” si pe altii. Asa ca avem parte de mai multe capitole in care Brett ne prezinta o armata de indivizi cu nadragii patati si putind a urina care baga spaima in toti fara discriminare!

   Pana la urma au loc si bataliile epice pe care le tot asteptam, dar despre ele nu o sa vorbesc fiindca pentru acestea merita sa te chinui cu introducerea lunga si nedorita. Chiar daca ma asteptam la altceva de la calatoria eroilor spre Miez. Si chiar daca „tehnologia” distrugerii demonilor a devenit atat de evoluata incat s-a pierdut o mare parte din dramatismul confruntarilor din primele romane ale seriei. Dar pana acolo raul a fost deja facut. Brett si-a incarcat cititorul cu un balast inutil al acrui rezultat este ca atunci cand tragi linie si faci calculele, cele bune si cele rele aproape ca se anuleaza.

   Daca The Core ar fi fost un roman de sine statator, toata constructia aceasta a actiunii, de la elemente pregatitoare la un final exploziv ar fi fost mai mult decat satisfacatoare. Dar pentru un roman de final de serie aceasta strategie nu a fost una castigatoare. Toate punctele pozitive, cum ar fi faptul ca Brett explica in detaliu cum functioneaza magia universului sau ca Arlen ajunge in final sa-si descatuseze intregul potential si sa ajunga Salvatorul care te asteptai sa devina nu compenseaza faptul ca autorul a labartat un final de la care toata lumea se astepta sa fie apogeul seriei. Am avut tot timpul impresia ca Brett si-a pierdut interesul pentru aceasta serie si e cu gandul la urmatoarele sale creatii si ca aici aplica doar o schema de succes care a prins la primele romane. Ceva s-a pierdut pe drum… Din pacate s-a pierdut pe ultima suta de metri.

   Sa nu ma intelegeti gresit, recomand cu tarie tuturor celor care vor ajunge pana in acest punct al seriei sa citeasca romanul. Cea ce va sfatuiesc este sa nu plecati la drum cu asteptari uriase si atunci, poate, veti ramane cu o cu totul alta impresie decat acea a unui cititor infierbantat ca mine. Spor la lectura!

 

Dezideriu Szabo

Seria Demon:

omul-pictat          sulita desertului          daylight          skull          

Omul Pictat                    Sulita Desertului            The Daylight War             The Skull Throne              The Core
Publicat în Recenzii | Etichetat , , , , , , | 3 comentarii

Stirile fantasy ale lunii ianuarie 2018

Stiri fantasy din tara

Am iesit dintr-un an extraordinar din punct de vedere al literaturii fantasy si astept cu nerabdare sa vad ce va aduce 2018. Daca e sa ma iau insa dupa ce ne propun editurile pentru luna ianuarie semnele nu sunt cele mai optimiste. Cu atat mai mult cu cat, cea ce ne dezvaluiau recent baietii de la fansf ca ne-ar pregati Nemira, l-a entuziasmat putin pe cititorul de science fiction din mine dar l-a last rece pe cel de fantasy. Singura serie noua este un YA fantasy si singurele continuari sunt ale unor serii pe care nu le astept cu prea mare interes. Sper ca macar din tot haosul de la Paladin/Art/Arthur sa mai iasa cate o surpriza ca si aceea pe care ne-au pregatit-o luna aceasta si despre care o sa vorbesc imediat. Dar cum se zice, om trai si om vedea. Sau, fericiti cititorii de limba engleza ca a lor e imparatia cartilor fantasy…

Aparitii editoriale din tara

Editura Arthur

Mitologia Nordica – Neil Gaiman – Cea mai mare surpriza a lunii vine de la… Editura Arthur care, asa cum se precizeaza pe siteul grupului Art se adresează copiilor cu vârste între 0-14 ani! La intrebarea daca acest roman este pentru copii, un utilizator goodreads care l-a citit, a raspuns: „De obicei, cartile pentru copii nu vorbesc despre consumul de mied care provine din curul unui zeu.” Lasand la o parte mistoul binemeritat, faptul ca … Grupul (as fi vrut sa zic Paladin) ne cadoriseste la un an de la aparitie cu aceasta reinterpretare a miturilor nordice realizata de unul dintre cei mai talentati scriitori ai genului fantasy, nimeni altul decat Neil Gaiman, nu poate sa fie decat o veste buna.

Editura Paladin (Grupul 🙂 )

Assassin’s Creed: Cruciada Secreta (Assassin’s Creed #3) – Oliver Bowden – De-ar avansa Paladinul cu toate seriile in acelasi ritm… Eee, dar gata cu visele, se pare ca asta e realitatea, asta se vinde, cu asta defilam. Nu mi s-a parut aceasta serie suficient de importanta incat sa o indes printre zecile de romane pe care vreau sa le citesc, dar pentru aceia dintre voi care ati ales sa o faceti, felicitari. Ati pariat pe calul castigator. Eu am pariat pe Calea Dragonului si pe Trezirea Leviatanului. Da caii astia is asa de lesinati, ca nu stiu daca vor ajunge la linia de sosire…

Editura Nemira

Rebelul Nisipurilor (Rebelul Nisipurilor #1) – Alwyn Hamilton – Sunt convinsa ca  Nemira vrea sa ne transforme pe toti in cititori de YA fantasy, caci in ultimul timp, singurele serii fantasy noi pe care le incepe sunt din aceasta zona. Si o sa ii fac pe plac editurii, o sa citesc si romanul asta dar sa ne puna pe rafturile librariilor si ceva serios anul acesta, ca daca nu ma las. Am reusit eu sa ma las de fumat, cat de greu o fi cu YA-ul? In alta ordine de idei, Rebelul Nisipurilor  castiga in 2016 premiul goodreads pentru cel mai bun roman de debut (nu ca aceste premii ar mai insemna mare lucru) si este o combinatie de western si fantasy de inspiratie orientala, cu djini si toate cele!

Stiri fantasy externe

Cu doliu in suflet trebuie sa incep aceasta rubrica cu o veste trista: in data de 22 ianuarie 2018, la varsta de 89 de ani s-a stins din viata una dintre marile doamne ale literaturii science fiction si fantasy, Ursula Le Guin. Cea care mi-a aprins imaginatia cu romane sublime ca Mana stanga a intunericuluiLumii ii spuneau PadureUn vrajitor din TerraMare si multe alte titluri excelente, va spune de acum povesti minunate pe alte taramuri. Fie ca dragonii sa-i poarte sufletul peste miile de insule din TerraMare!

Si fiindca mi-am dat cu parerea asupra celor mai bune carti fantasy din 2017, o sa va impartasesc si opinia altora asupra acestui subiect. Asa cum veti vedea, parerile difera si numarul mare de romane de calitate de anul trecut a dat fiecaruia posibilitatea sa aleaga dupa bunul sau plac, chiar daca unele romane apar nu doar in topul meu si in cele doua de mai jos ci si in altele pe care nu le mai mentionez.

topul bestfantasybooks.com  (bfb)                                 topul fantasy-faction.com (ff)

bfb – 11. Tyrant’s Throne (Greatcoats #4) – Sebastien de Castell  – Povestea variantei fantasy a celor trei muschetari a ajuns la final.                                                                                          ff – 11. The core (Ciclul Demon #5) -Peter V. Brett – bestfantasybooks a plasat acest roman pe locul 17, se pare ca finalul seriei lui Brett a fost una dintre dezamagirile anului.

 bfb – 10. Bound (Alex Verus #8) – Benedict Jacka – Un fel de Dresden dar mai intunecat.                                                                  ff – 10. Godblind (The Godblind Trilogy #1) – Anna Stephens – Zicea cineva intr-o recenzie ca acest roman este „grimdark as fuck” si ca l-ar face pana si pe Michael Fletcher sa roseasca…

bfb – 9. The Seven (The Vagrant #3) – Peter Newman – Daca e la fel de bun ca si primul roman, isi merita locul in orice top.  ff – 9. The Ninth Rain (The Winnowing Flame #1) – Jen Williams – Primul roman dintr-o nou serie a autorului seriei The Copper Cat.

bfb 8. With Blood upon the Sand (The Song of Shattered Sand #2) – Bradley P. Beaulieu – O serie excelenta, un deliciu literar.                                                                                                      ff – 8. Sins of Empire (Goods of Blood and Powder #1) – Brian McClellan – Excelenta!

bfb – 7. An Echo of Things to Come (The Licanius Trilogy #2) – James Islington – Primul roman al seriei este urmatorul de pe lista mea de lectura, deci cat de curand o sa stiu si eu de ce se extaziaza toata lumea.                                                                   ff – 7. The Stone Sky (The Broken Earth #3) – N.K. Jemisin – Chiar daca sunt un fan infocat al lui Jemisin si al acestei serii, The Stone Sky e science fiction si ar trebui sa fie pe primul loc al tuturor listelor dedicate acelui gen.

bfb – 6. Skullsworn – (Chronicle of the Unhewn Throne #0,5) – Brian Staveley – Eee, pe asta am ratat-o, cu toate ca am fost un mare fan al seriei. De remediat…                                                   ff – 6. Age of Assassins (The Wounded Kingdom #1) – R.J. Bakker – Unul dintre multele debuturi care au facut furori in 2017.

bfb – 5. City of Miracles (Orasele Divine #3) – Robert Jackson Bennett – Era clar ca acest roman nu putea sa lipseasca de pe lista baietilor de la bfb.                                              ff – 5. Blackwing (Raven’s Mark #1) – Ed McDonald – Un alt debut extraordinar, unul pentru care pot sa garantez si eu ca e la inaltime.

bfb – 4. Sins of Empire (Goods of Blood and Powder #1) – Brian McClellan – Cum ziceam mai sus, excelenta 🙂                       ff – 4. Red Sister (Book of the Ancestor #1) – Mark Lawrence – Pe aproape, oricum pe primele locuri in toate topurile. Hai cu continuarea!

bfb – 3. Fall of Dragons (The Traitor Son Cycle #5) – Miles Cameron – Una dintre cele mai uimitoare si mai explozive serii pe care le-am citit!                                                                                  ff – 3. Assassin’s Fate (The Fitz and the Fool #3) – Robin Hobb – Astept sa o vad la Nemira, dar sper ca dupa Liveship Traders.

bfb – 2. Red Sister (Book of the Ancestor #1) – Mark Lawrence – E clar ca Mark Lawrence a devenit un nume de referinta in fantasyul modern, dovada e in toate topurile.             ff – 2. Oathbringer (Arhivele Luminii din Furtuna #3) – Brandon Sanderson – Exemplarul meu se taraste pe undeva, pe drumul dinspre Anglia spre Romania 😦 .

bfb – 1. Oathbringer (Arhivele Luminii din Furtuna #3) – Brandon Sanderson – La cat de complexa este aceasta serie, ma asteptam sa vad acest roman pe primele locuri ale tuturor topurilor.                                                                                                   ff – 1. Kings of the Wyld (The Band #1) – Nicholas Eames – Oricat de mult mi-ar fi pacut acest roman mi se pare exagerata decizia celor de la fantasy faction de a pune Kings of the Wyld inaintea unor romane mult mai valoroase. Dar vorba aia: nu te poti #@&@ in gusturile omului…

Aparitiile editoriale ale lunii ianuarie

 Iron Gold (Furia Rosie #4) – Pierce Brown – Da, stiu, e science fiction si numai ce ziceam mai sus ca nu ar trebuie incurcate genurile. Dar era vorba de topuri. Mi-a placut atat de mult seria lui Brown incat nu ma pot abtine. Abia astept sa vad cum arata lumea dupa furtuna starnita de Darrow, cu atat mai mult cu cat povestea este spusa acum de patru personaje diferite, oferind o perspectiva mai larga. Si imi pare rau de Paladin/Art dar se pare ca nu sunt hotarati sa profite de succesul acestei serii si nu se grabesc sa aduca acest roman in librariile de la noi. Eu mi-am pierdut rabdarea si o sa-l citesc pe Brown in engleza de acum incolo. Pacat…

The Infernal Battalion (The Shadow Campaigns #5) – Django Wexler – O serie care s-a bucurat de un succes serios ajunge la bun sfarsit cu acest roman, o serie care a reusit sa se impuna ca una dintre cele mai bune dintr-un subgen al literaturii fantastice denumit flintlock fantasy, subgen ce pune in aceiasi oala magia si praful de pusca. Am primele doua romane in biblioteca si cred ca ar fi timpul sa ma alatur acelei categorii de oameni care au citit seria.

A Time of Dread (Of Blood and Bone #1) – John Gwynne – Nici nu si-a terminat bine Gwynne seria The Faithful and the Fallen ca a si aparut cu un nou roman pe piata. A Time of Dread deschide o serie a carei actiune se petrece in acelasi univers ca si al mai sus amintitei serii doar ca la o suta de ani dupa evenimentele din Wrath. Gwynne s-a impus cu Malice ca unul dintre autorii pe val ai momentului si pare sa se foloseasca la maxim de impulsul dat de succesul romanelor sale. Musai de citit!

Shroud of Eternity (Sister of Darkness: The Nicci Chronicles #2) – Terry Goodkind – Terry Goodkin s-a remarcat prin anii ’90 cu seria Sword of Truth, serie care a ajuns pe la 15 romane(!) si care a fost ecranizata in serialul The Legend of the Seeker, un serial destul de simpatic dar care nu m-a incurajat sa ma apuc de romane. Actiunea acestei serii se petrece in acelasi univers si o are ca protagonista pe unul dintre personajele secundare ale seriei initiale.

The Cruel Prince (The Folk of Air #1) – Holly Black – Am mai vorbit despre acest roman de curand si nu pentru ca as fi devenit un vajnic promotor al YA-ului ci pentru ca semnalam o posibila minune in spatiul editorial romanesc. Aparitia unei traduceri la scurt timp dupa aparitia pe piata a romanului original. Ei bine originalul e aici. Ramane sa vedem daca cei de la proaspata editura StoriaBooks vor reusi sa ne uimeasca. Eu am pornit cronometrul si promit ca daca la rubrica de stiri din luna februarie pot sa anunt aparitia romanului in limba romana, il cumpar si il si citesc, chiar daca nu intra in zona mea de interes.

Senlin Ascends (Books of Babel #1) – Josiah Bancroft – Am scris despre Selin Ascends de mult timp, de fapt, i-am citit si continuarea! Si totusi, iata ca acum, cand cei de la Orbit s-au decis sa publice acest roman independent, el apare in toate postarile despre aparitiile de romane fantasy ale lunii ianuarie. Eu nu ma supar, e o ocazie in plus sa laud aceasta bijuterie literara si sa sper ca acum, daca va intra in atentia publicului larg si va face furorile pe care sper ca le va face, se va milui si vreo editura de la noi sa-l cadoriseasca cititorului roman.

Midnight Front (Dark Arts #1) – David Mack – Care este legatura dintre cel de al Doilea Razboi Mondial si magie? Midnight Front, evident, acesta fiind numele unitatii top secrete de razboi magic a Aliatilor, infiintata pentru a lupta impotriva vrajitorilor nazisti. David Mack a scris pana acum o tona de romane din universul Star Trek si se pare ca acum s-a decis sa publice si ceva mai original. Mult mai original…

Dezideriu Szabo

Publicat în Stiri fantasy | Etichetat , , , , , , | 33 comentarii

Caderea Imparatiilor de Stachecian

Caderea Imparatiilor

                                            de Stachecian

 

  Am mai vorbit despre lipsa mea de „rezonanta” cu autorii romani de literatura fantastica, chiar daca recunosteam ca mai exista si exceptii care intaresc regula. Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca nu depun eforturi prea mari in cautarea acestor exceptii, dar se pare ca uneori acestea sunt atat de hotarate sa intre in viata mea incat se incapataneaza sa-mi vina pana la usa casei, cu toate ca locuiesc cam… „peste sapte mari si sapte tari”.

   Am fost rugat in toamna de catre un autor autohton sa-mi dau cu parerea despre un roman fantasy pe care l-a scris dansul. Am intrat imediat intr-un conflict interior de proportii, firea mea de persoana care cu greu poate zice „nu” contrandu-se cu cititorul „incompatibil” cu literatura de provenienta autohtona. Pana la urma cea dintai a avut castig de cauza, cu promisiunea ca la cel mai mic semn de „alergie” pun cartea jos si-i spun omului ca m-am mutat din tara, m-a lovit brusc o afectiune care ma impiedica sa citesc sau ceva asemanator si-mi vad mai departe de viata de cititor intr-un anonimat deplin. Numai ca, romanul  Caderea Imparatiilor, odata ajuns la usa mea s-a dovedit a face parte din acea specie rara si pretuita numita „exceptia de la regula”.

   E usor sa pornesti la drum pe carari batute, sa iei in mana romane de care ai auzit, despre care ai citit si de la care sti la ce sa te astepti asa cum procedez de cele mai multe ori. Insa cand iau in mana o carte despre care nu stiu nimic incep sa caut involuntar repere, indicii ca merita sa merg mai departe, ca nu-mi voi pierde timpul printre paginile ei. La Caderea Imparatiilor indiciul a venit imediat, limbajul folosit de autor si stapanit de acesta cu maiestrie ma fermecat imediat. Este limbajul basmului romanesc folosit pentru a scrie un roman adult, un roman cu mesaj, cu profunzime, un roman initiatic pot zice, caci calatoria lui Nalbian, personajul principal al romanului, il schimba nu doar pe acesta ci si pe cititor, caruia ii sunt induse in mod subtil teme de meditatie profunde asupra naturii  binelui si al raului in lume dar si asupra naturii umane. Si efectul este cu atat mai puternic cu cat autorul foloseste la perfectie nu doar un limbaj ce rezoneaza cu receptivitatea copilului crescut cu basmul autohton dar si structura si simbolistica acestui basm. Nu pot sa ma abtin de la comparatii si sa remarc ca probabil asa ar fi „sunat” Stapanul Inelelor daca Tolkien s-ar fi inspirat din povestile romanesti.

   Inca de la inceput m-a cucerit atmosfera idilica (aproape utopica) a satului lui Nalbian, Libra din Cotul Margaritarului, un sat unde raul suprem il reprezinta cativa batausi sau zvonurile despre talharii de departe. Aceasta atmosfera „arcadiana” se reflecta in caracterul lui Nalbian, tanarul care nu poate intelege natura raului si care atunci cand afla de existenta apei vii, un remediu magic impotriva acestuia, isi dedica viata gasirii acestui remediu si vindecarii lumi. Si cad din nou in patima comparatiilor, dar asemanarile sunt prea puternice si il regasesc in Nalbian pe Siddhartha lui Herman Hesse, acelasi zbucium interior, aceasi ororare in fata raului si aceasi disperare in a gasi un leac. Si, as adauga, aceasi maiestrie scriitoriceasca in crearea unui personaj pozitiv sclipitor, lipsit de cutumele stereotipurilor siropoase care caracterizeaza de obicei astfel de personaje.

   Asa cum ati remarcat deja, nu am spus nimic despre actiunea romanului. Povestea este una clasica pentru genul de roman fantasy cu baiatului de la tara care pleaca de acasa, trece prin aventuri si peripetii, descopera magia, intreprinde o calatorie initiatica si devine eroul menit sa salveze lumea. Nu am spus nimic despre actiunea romanului deoarece, asa cum vedeti, redusa la esenta aceasta vi s-ar putea parea banala si „fumata”. Ei bine nu este asa. Pe acest schelet clasic Stachecian spune o poveste complexa si frumoasa, de o profunzime rar intalnita si plina de hrana pentru suflet si pentru minte. Intentionat nu vreau sa spun mai multe deoarece vreau sa va incit si sa va imping de la spate sa cititi acest roman. Pentru ca vreau sa spun doar atat cat sa va starneasca curiozitatea si sa va determin sa va oferiti aceasta lectura plina de satisfactii. Si ca sa fiu sigur ca o veti face, va reproduc mai jos un fragment dintr-un email pe care l-am primit azi de la autorul romanului:

„Întrucât scriu din pasiune și mai puțin în interes comercial, am decis să ofer volumul ca ebook gratuit tuturor eventualilor cititori (email download). E-book-ul este o ediție revizuită, îmbunătățită și include 6 ilustrații. Ca o prelansare (înaintea publicării pe siteul personal sau în alte părți), vă trimit linkul privat (http://apa-vie-carte.ro/?page_id=2353) în caz că doriți să faceți cunoscut acest lucru și să oferiți un content suplimentar vizitatorilor dvs.”

Asa ca, luati de cititi!

Dezideriu Szabo
Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Cele mai bune carti fantasy ale anului 2017

Cele mai bune carti fantasy ale anului 2017

Anul 2017 a fost un an extraordinar pentru literatura fantasy, unul in care am vazut cateva serii memorabile ajunse la final, in care autori de referinta au inceput serii noi si in care am avut parte de cateva debuturi sclipitoare. La fel ca de fiecare data precizez ca vorbesc doar despre acele romane pe care le-am citit. Astfel nu veti gasi pe aceasta lista Oathbringer pe simplul motiv ca nu a ajuns inca de la boockdepository. La fel lipsesc si alte titluri care probabil ca vor aparea prin alte topuri. Am exclus intentionat The Stone Sky al lui N.K. Jemisin, cu toate ca sunt un mare fan al acesteia si al extraordinarei sale serii finalizate prin acest roman deoarece, dupa un prim roman ce parea un melanj de fantasy si science fiction, un roman numarul doi in care predominau elementele sf, cel de al treilea roman este in mod clar un roman science fiction. Unul extraordinar, probabil cel mai bun roman sf din 2017, dar acesta nu mai poate fi pozitionat intr-un top al romanelor fantasy, chiar daca altii au facut-o deja. Am stat mult pe ganduri daca sa las un loc si pentru The Core in acest top, pana la urma i-am creat o pozitie speciala, mai mult pentru valoarea seriei pe care o incheie decat pentru valoarea romanului in sine. Asa ca voi incepe cu locul 10 b, din nostalgie pentru acele prime romane din ciclul Demon care ma captivau si ma dadeau pe spate. Asa ca, dupa parerea mea proprie si personala, cele mai bune romane fantasy ale anului 2017 sunt:

10b. The Core (seria Demon #5) – Peter V. Brett – The Core a fost una dintre marile dezamagiri ale lui 2017 si asta nu datorita calitatii sale ci probabil datorita faptului ca romanul a pierdut spiritul si „vana” primelor carti din serie. Numarul mare de pagini din care prima jumatate reprezinta un balast inutil, o asezare a pieselor pe tabla, asezare care parea ca fusese deja facuta in The Skull Throne, nu face decat sa irite cititorul. Probabil ca luat ca si roman de sine statator The Core ar fi fost o lectura multumitoare, dar in tot ansamblul seriei Demon este un final slab. Pacat…

10a. Kings of the Wyld (The Band #1) – Nicholas Eames – Eames pare sa fie marele castigator al lui 2017, acesta aterizand de Nicaieri direct in majoritatea topurilor celor mai bune romane ale anului. Si pe buna dreptate, caci romanul este plin de umor, de actiune si de… profunzime. Si chiar daca nu o sa-l duc direct pe locul 1 cum au facut unii, acesta nu poate lipsi din topul meu. Intre timp astept cu nerabdare luna iulie, cand va aparea Bloody Rose, cel de al doilea roman al seriei.

9. The Legion of Flame (The Draconis Memoria #2) – Anthony Ryan – Raman la parerea ca Anthony Ryan este cel mai nedreptatit autor de fantasy al momentului. Faptul ca nu am gasit acest roman prin alte topuri nu face decat sa demonstreze acest fapt. Noua serie a lui Ryan este excelenta si doar numarul mare de romane exceptionale din 2017 m-a determinat sa-l trec pe locul 9. Cu ideea bataliei epice dintre un dragon ce poate influenta mintile oamenilor dar si a dragonilor mai „tari de cap” si o civilizatie ajunsa la faza motoarelor cu aburi, Ryan a reusit sa aduca ceva nou in literatura „dragonica”. In plus, lumea imaginata este complexa iar actiunea este exploziva.

8. Blackwing (Raven’s Mark) – Ed McDonald – Pana la aparitia lui The Nine pe la sfarsitul anului, am considerat Blackwing ca fiind cel mai bun debut fantasy al lui 2017. Si inca sta pe un piedestal inalt in mintea mea, Ed McDonald dand clasa unor autori consacrati. Astept sa vad si Ravencry, cel de-al doilea roman al seriei si daca omul continua tot asa, probabil ca va fi mai sus pe lista la sfarsitul acestui an. Oricum romanul a avut una dintre cele mai interesante lumi pe care le-am explorat literar si unii dintre cei mai infioratori inamici si lorzi intunecati. Dar ce vorbesc eu, pana si cea ce trece de obicei ca si puterea aflata de partea binelui, in acest roman iti ridica parul pe ceafa. Stati putin, am zis cumva „de partea binelui” in timp ce vorbeam de Blackwing? Hmmm….

7. The Nine (Thieves of Fate #1) – Tracy Townsend – A fost ceva din mine ce a rezonat puternic cu acest roman pe care l-am savurat pagina cu pagina. Era deja o premiera ca aveam doua debuturi numai bune de pus in topul anual atunci cand de nicaieri a aparut aceasta bijuterie literara cu o premiza careia nu i-am putut rezista. Si asa se face ca, iata, in topul celor mai bune romane fantasy din 2017 stau alaturi de nume grele trei romane de debut. Sincer, mi-a fost greu sa ma decid intre Blackwing si acest roman, ambele sunt remarcabile in moduri diferite si faptul ca The Nine  a avut intaietate este efectiv o chestiune de gusturi personale si nu de diferenta calitativa.

6. City of Miracles (Orasele Divine #3) – Robert Jackson Bennett – Dupa ce m-a cucerit cu ale sale Orase Divine, orice noua carte a lui Bennett va ateriza direct in mainile mele avide 🙂 . Bennett este un scriitor matur, cu o proza complexa, care combina excelent talentul literar si scriitura plina de profunzime cu actiunea alerta, ideile indraznete si personaje remarcabile. City of Miracles se bucura de toate aceste calitati si se ridica in mod clar la acelasi nivel ametitor ca si primul roman al seriei, devenind un roman exceptional la finalul unei serii exceptionale.

5. Sins of Empire (Gods of Blood and Powder #1) – Brian McClellan – Mi-a placut foarte mult trilogia Powder Mage a lui McClellan asa ca am fost curios sa citesc acest roman din momentul in care am aflat ca va aparea. Si culmea, noua serie, a carei actiune se petrece in acelasi univers e mai tare ca prima! Toate „chestiutele” care nu mi-au placut la prima serie si anume „micimea” lumii sau ambiguitatea unor aspecte ale sistemului magic, dispar, lucrurile devin mult mai clare si actiunea in care reintalnim personaje importante din prima serie este fantastica. Si da, Ka-Poel, cel mai interesant si cel mai misterios personaj din prima serie revine in tromba. Huraaaa!

4. With Blood upon the Sand (The Song of the Shattered Sands #2) – Bradley P. Beaulieu – Tocmai am aflat in timp ce scriu aceste randuri ca cel de al treilea roman al seriei a aparut ieri si ca va mai fi si un al patrulea roman, ambele fiind motive de bucurie fiindca nu ma pot satura de aceasta poveste. Constructia lumii este excelenta si mult diferita fata de cea cu care suntem obisnuiti din alte romane, personajele sunt memorabile si actiunea este solida si construita temeinic. Al doilea roman l-a depasit cu mult pe primul (remarcabil si el, dealtfel) si lectura lui a fost o bucurie.

3. The Unholy Consult (Aspect-Emperor #4) – R. Scott Bakker – Faptul ca acest roman este pe locul trei in topul meu este dovada clara ca am avut un an excelent din punct de vedere al aparitiilor de romane fantasy. Bine, recunosc, si a faptului ca Bakker devine mai intunecat decat credeam ca este posibil. Finalul uneia dintre cele mai profunde si mai complexe serii fantasy pe care le-am citit a fost negru si depresiv, dar in acelasi timp sublim. Domnul Bakker cred ca are niste probleme sus, la mansarda, dar probabil ca toate geniile le au. O carte soc care m-a lasat perplex. Sper sa mai existe o serie care sa aduca macar un pic de lumina in universul acesta. Nu se poate termina asa…

2. Red Sister (Book of the Ancestor #1) – Mark Lawrence – Red Sister a fost cea mai asteptata carte a mea pe 2017. Muream de curiozitate sa-l vad pe Lawrence „jucand” in afara universului Imperiul Faramitat. Si evident, asteptarile nu mi-au fost inselate. Lawrence stie sa scrie indiferent de univers! Si Lawrence stie sa creeze si personaje agreabile, nu doar psihopati carismatici. Universul romanului Red Sister este fascinant si autorul lasa atat de multe semne de intrebare incat mori de nerabdare sa descoperi mai mult, personajul principal (feminin) este foarte „placubil” si actiunea este de nota zece, cu toate ca iese din spectrul violent si intunecat cu care ne-a obisnuit autorul.

1. The Fall of Dragons (Traitor Son Cycle #5) – Miles Cameron – Faptul ca acest roman sta inaitea celor ale lui Bakker si Lawrence in acest top spune multe despre el! Consider ca una dintre cele mai importante „realizari” ale mele ca si cititor pe anul 2017 a fost lecturarea de la cap la coada a acestei serii extraordinare. Daca ma intrebati pe mine, asa trebuie sa arate literatura fantasy, plina de imaginatie, plina de actiune si de… realism. Probabil ca daca aceasta serie ar fi fost scrisa de Martin sau de Branderson ar fi avut 10 romane (daca o scria Jordan…), dar Cameron reuseste printr-un stil concis sa concentreze un intreg razboi mondial si o armata de personaje in cinci romane de dimensiuni moderate. Finalul este exact asa cum trebuie sa fie: cireasa de pe tort!

 

Dezideriu Szabo
Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Stirile fantasy ale lunii decembrie 2017

Stiri fantasy din tara

O sa-mi incep aceasta postare urandu-va un An Nou plin de bucurii si de sanatate, sa fie toate editurile alaturi de voi, sa va umple bibliotecile si sa va tina ochii si buzunarele ca sa puteti citi cat va doreste sufletul!
Vorbeam luna trecuta despre efectele Gaudeamusului asupra cititorului roman. Dincolo de toate aspectele pozitive, iata si unul negativ: Mos Gaudeamus a dat si anul acesta de pamant cu Mos Craciun, saracindu-l pe acesta de daruri pentru o anumita categorie de cetateni. Noroc ca ramasesem restant cu Furia Diminetii si cu Problema celor trei corpuri si a avut Mosu’ ce sa indese sub brad, ca zicea altfel lumea ca a intrat in casa de indivizi certati cu cultura.
Dar totusi, ca sa vedeti ca nu-i Craciunul chiar asa de negru la cititorii de fantasy din Romania, mai apare si cate o veste doesebita. La inceputul lunii decembrie Liviu Szoke de la fansf  imi atragea atentia asupra unui roman fatasy aparut la o editura noua, roman despre care voi vorbi mai jos. Este vorba despre editura StoriaBooks, editura pe a-l carui site uitandu-ma zilele acestea am avut o surpriza de proportii. La categoria in curs de aparitie este listat romanul The Cruel Prince al scriitoarei Holly Black. Aceasta este cunoscuta pentru serii ca Magisterium, Modern Faerie Tales, dar mai ales pentru seria fantasy pentru copii Cronicile Spiderwick. Si chiar daca romanul aflat in curs de aparitie este YA fantasy, faptul absolut remarcabil este ca acesta va fi plubicat pentru prima data in limba engleza pe 2 ianuarie 2018! Adica avem o carte abia aparuta pe piata engleza de carte, aflata in curs de aparitie si in limba romana!!! Ce pot sa zic, la cat mai multe.

Aparitii editoriale din tara

Editura Rao

In bataia aripilor (Mana stanga a lui Dumnezeu #3) – Paul Hoffman – Bomba lunii decembrie este acea ca iata, RAO este pe primul loc. Nu doar ca publica o continuare mult asteptata dar si duce la final o serie fantasy. Sa mai vad si The Republic of Thieves si ma declar fan Rao 🙂 . Trebuie sa recunosc ca vroiam sa citesc de mult aceasta serie, dar nu m-am apropiat de primul roman, de frica sa nu o lase Rao de izbeliste si sa fiu nevoit sa citesc finalul in engleza. Dar iata ca toate grijile au trecut si pot cauta linistit Mana Stanga a lui Dumnezeu pe unde o mai fi ea de gasit dupa atata timp de la aparitie.

Editura StoriaBooks

Novicele (Invocatorul #1) – Taran Natharu – Ma bucur de fiecare data cand vad o noua editura aparand pe piata de la noi si promovand literatura fantasy. Si chiar daca toate titlurile de pana acum a celor de la StoriaBooks sunt din categoria YA sau literatura pentru copii, eu le urez succes, sperand ca la un moment dat se vor gandi si la noi, cei adulti si dornici de povesti fantastice. Pana atunci, avem de la ei Novicele, o poveste clasica a baiatului de la tara care fuge in lume si devine erou, intr-o lume fantasy clasica, cu oameni, elfi, gnomi, orci si cu magi care invoca demoni.

Stiri fantasy externe

Se pare ca odata cu venirea sarbatorilor de iarna fantezia se muta din rafturile librariilor in realitatea cotidiana, de la Mosul cu darul ubicuitatii, la renii zburatori si la elfi, cu totii se ingramadesc sa umple lumea de magie asa ca nu mai are nimeni timp de fantezia aia „imaginara”, de prin carti. Deci tot ce-mi ramane de semnalat vine din universul cinematografic.

Excelenta platforma Netflix ne-a cadorisit de sarbatori cu un film fantasy care pe mine unul m-a cucerit. Este vorba despre Bright (Stralucire) si filmul are de toate: elfi, orci, centauri, zane, magie, artefacte magice, profetii, un lord intunecat, chiar si un dragon trecand agale pe cer intr-una din scene. Faptul ca actiunea se petrece intr-un Los Angeles modern dintr-un univers alternativ sau ca filmul este in esenta unul politist nu schimba deloct faptul ca acesta este probabil cel mai fantasy film al anului 2017. Pe scurt, un politist din LAPD (Will Smith) primeste ca partener primul politist orc din istorie si acestia trebuie sa protejeze o bagheta magica extraordinar de puternica de o secta de elfi ce vor sa-l readuca la viata pe Lordul Intunecat, cel ce a facut ravagii pe pamant cu 2000 de ani in urma. In rest, elfii conduc lumea reprezentand elita bogata a societatii, orcii o ard in gang-bang-uri prin ghetouri si oamenii sunt undeva pe la mijloc.

Si daca tot vorbim de filme, trebuie sa recomand si un serial care imi face ziua mai vesela de fiecare data cand apare un nou episod. Este vorba despre Happy si spune povestea unui fost politist decazut la statututl de asasin platit, alcolic si scursura a societatii care se aliaza cu un mic unicorn albastru zburator, prietenul imaginar al fiicei sale, pentru a o salva pe aceasta din mainile unui Mos Craciun psihopat! Actiunea este intensa si intunecat/hilara, jocul actoricesc este excelent iar replicile sunt savuroase.

 

Aparitiile editoriale ale lunii noiembrie

Hymn (Psalms of Isaak #5) – Ken Scholes – Primul roman al seriei Psalms of Isaaks, Lamentation este de multa vreme pe lista mea de lectura si a ajuns destul de sus pe aceasta, urmand probabil sa ii vina randul anul acesta, cu atat mai mult cu cat, iata, si ultimul roman al seriei, cel cu numarul cinci a vazut lumina tiparului. Un amestec interesant de fantasy si sf post apocaliptic, cu personaje complexe, intrigi si jocuri de putere, cu idei indraznete, Psalms of Isaak are tot ce imi doresc de la o serie fantasy.

The Girl in the Tower (Winternight Trilogy #2) – Katherine Arden – La inceputul anului 2017, Katherine Arden facea furori in lumea fantasy cu The Bear and the Nightingale, un roman fantasy inspirat din folclorul rusesc. Iata ca nu s-a incheiat anul si autoarea revine cu cel de-al doilea roman al trilogiei incepute in ianuarie si care continua povestea Vasyei, obligata sa fuga de acasa din cauza mamei ei vitrege si care ajunge deghizata in baiat in anturajul Marelui Print al Moscovei. Oare nu ar putea preda doamna aceasta un curs de „scris rapid” unor scriitori pe care ii stim noi?

God’s Last Breath (Bring Down Heaven #) – Sam Sykes – O alta serie care s-a bucurat de succes a ajuns la final in luna decembrie si anume Bring Down Heaven, o serie in care, in absenta zeilor, pentru a readuce pacea in lume Lenk, eroul principal al romanelor, aduce la putere pe demonul Khoth-Kapira. Doar ca in final, asa cum era de asteptat se pare ca aceasta nu a fost cea mai stralucita idee si cel care parea salvatorul omenirii poate devenii blestemul ei.

A war in Crimson Embers (The Crimson Empire #3)  – Alex Marshall – Se pare ca a fost o luna a finalurilor de serii caci si A War in Crimson Embers incheie o serie inceputa in 2015 cu romanul A Crown for Cold Silver. Epic fantasy cu o eroina generaleasa (ma rog, intelegeti voi) si o gasca de cinci capitani proscrisi ce conduc o armata de mercenari pentru a se razbuna, pentru a darama un imperiu si in final pentru a salva ce a mai ramas in picioare de o armata intunecata de origine supranaturala.

Year One (Chronicles of the One #1) – Nora Roberts – Dintre toate aparitiile editoriale ale lunii decembrie, aceasta pare sa fie cea mai bine primita si asta datorita faptului ca Nora Roberts pare a fi o scriitoare prolifica, cu peste 200 de titluri la activ si un palmares ce cuprinde romane romantice, thriller, mistery dar si paranormal sau fantasy, aceasta avand o armata de fani. In Year One o epidemie ucide mai bine de jumatate din populatia lumii. In haosul care urmeaza, stiinta decade si locul ei este luat de magie, atat cea benefica cat si cea intunecata si malefica. In aceasta noua lume, un grup de oameni isi unesc talentele in incercarea de a supravietui.

Nemo Rising – C. Courtney Joyner – Si ca sa vedeti ce le mai trece unora prin cap, iata ca, dupa mai bine de un secol, asteptarea s-a terminat si avem in sfarsit continuarea la 20.000 de leghe sub mari!!! Uraaaa 🙂 . Bietu’ strabunicu, n-a mai trait sa o prinda pe asta. Probabil ca la fel vor zice si stranepotii nostri despre ultimul roman Cantec de Gheata si Foc. Individul, pardon autorul, se declara scenarist si regizor de succes, cu mai bine de 25 de filme in CV. Cautati-l pe imdb, merita.

 

Dezideriu Szabo

 

 

 

 

Publicat în Stiri fantasy | Etichetat , , , , , , , | 42 comentarii

The Nine de Tracy Townsend

The Nine

                                             (Cei Noua)

                                          de Tracy Townsend

 

   Atunci cand credeam ca lucrurile sunt clare si jocurile facute, ca stiu exact care sunt cele mai bune romane si cele mai bune debuturi fantasy ale lui 2017, din neant a aparut The Nine si a zguduit din temelii toate clasamentele pe care cu atata migala le elaborasem deja. Si chiar daca nu stiu inca in ce fel se va pozitiona printre noiamul de romane foarte bune aparute anul acesta, in mod sigur a surclasat deja excelentul Blackwing in topul meu personal al celor mai bune romane de debut.

   Am gasit acest roman cautand aparitiile editoriale ale lunii noiembrie, pentru a le mentiona in rubrica de stiri. Premiza romanului mi-a atras imediat atentia pana intr-acolo incat am pus mana pe carte si imediat ce am terminat romanul pe care-l citeam in acel moment, am facut un mic efort de vointa si am propulsat The Nine din adancimile capatului listei mele de lectura pe inaltimile ametitoare ale primului loc. Aceasta ascensiune are o explicatie simpla. Probabil ca la fel ca mai toti fanii de fantasy sau de science fiction, cea ce caut defapt la un roman este IDEEA, noul, acea sclipire a imaginatiei care dovedeste ca mintea umana poate merge in cele mai uluitoare locuri. Bineinteles, conteaza si talentul scriitoricesc si caracterizarea si multe alte aspecte, dar pe astea le putem gasim si la literatura mainstream. Dar ideea nascuta din solul fertil al imaginatiei eliberate de limitari… Iar idea care sta la baza lui The Nine nu putea sa nu-mi starneasca la maxim curiozitatea.

   Intr-o lume cu ecouri in lumea noastra dar mult diferita de ea, biserica si stiinta s-au unit cu aproape trei secole in urma. Ratiunea este noua religie care-l venereaza pe Dumnezeu Inginerul si Experimentatorul. Lumea este in pragul revolutiei industriale (romanul poate fi usor considerat steampunk) iar acest lucru afecteaza toate rasele lumii. Fiindca pe Pamantul lui Tracy Townsend rasa umana imparte planeta cu lanyani, copacii dotati cu constiinta, un fel de enti dar mult mai complesi decat „arboroizii” lui Tolkien si aigamuxa, o rasa de maimute (?) adaptate la viata in inalturile padurii, cu brate puternice si ochi in… calcaie, tinuta pana nu demult in sclavie de catre oameni. Teozofia, religia stiintei afirma cu tarie existenta lui Dumnezeu ca si creator al universului si al umanitatii in cadrul unui experiment gigantic. Si ca sa-si evalueze creatia acesta tine sub observatie noua subiecti umani, Cei Noua, a caror identitate este necunoscuta si dupa a caror fapte este masurata intreaga omenire. In acest context, in mainile cercetatoarei reverend Nora Pierce ajunge o Carte care se scrie singura si care pare sa reprezinte intr-un alfabet necunoscut observatii, diagrame si grafice ce sugereaza observatia stiintifica. Iar prin asocierea acesteia cu doctorul reverend Phillip Chalmers, cel care a realizat un dispozitiv care poate detecta concentratiile de particule-dumnezeu, devine evident ca aceasta Carte este jurnalul de observatii al lui Dumnezeu asupra Celor Noua subiecti de studiu. Moarte Norei va porni un val de evenimente capabile sa zguduie intreag lume caci cartea, impreuna cu analizele lui Chalmers ar putea dezvalui identitatea Celor Noua. Si daca pentru unii, idea ca soarta lor depinde de actiunile a noua necunoscuti este greu de acceptat si acestia ar prefera sa-i izoleze pe subiecti si sa-i pastreze „pe placul Domnului”, pentru aigamuxa identitatea acestora ar putea sa le confere parghia necesara pentru a-l influenteze pe Dumnezeu sa stearga de pe fata pamantului rasa umana care i-a tinut atata timp in sclavie.

   Pasata de la unii la altii ca un taciune aprins, Cartea ajunge la curiera unui interlop din metropola Corma, tanara de treisprezece ani Rowena Downshire, trimisa sa o duca  Alchimistului, un personaj temut si cu o reputatie dubioasa pe strazile orasului. Dupa ce Rowena este atacata de o ceata de aigamuxa si Cartea ii este furata, aceasta ajunge in compania Alchimistului si a asociatului acestuia, Anselm Meteron, un fost mercenar si actual pensionar si detinator de afaceri dubioase. In momentul in care devine clar ca exista o conspiratie in care sunt implicati atat aigamuxa dar si membrii ai Comisiei Ecleziastice si ca se incearca eliminarea tuturor celor care au intrat in contact cu Cartea, Alchimistul, Anselm si iubita acestuia, hoata Rare Jules, se hotarasc sa se puna contra acestor masinatiuni si sa o salveze pe Rowena, aflata pe lista celor care trebuie eliminati. Disparitia doctorului reverend Chalmers, rapit ca sa interpreteze Cartea si sa afle cine sunt Cei Noua, le da protectorilor Rowenei si o cale de actiune: eliberarea savantului si recuperarea Cartii.

   Nu o sa spun mai mult despre actiunea cartii, aceasta este captivanta si plina de intorsaturi neasteptate, dovedind ca Tracy Townsend stie sa tina cititorul „agatat” de paginile scrise de ea. Dar ma vad obligat sa vorbesc despre personajele create de autoare, caci dincolo de ideea excelenta, acestea sunt cele care fac din The Nine un roman exceptional. In primul rand o avem pe Rowena si da, o sa dau cu spoilerul ca nu ma pot abtine, aceasta este una dintre Cei Noua si e suficient sa spun ca, fara a fi o neprihanita enervanta si lipsita de orice defecte, daca ar fi ca rasa umana sa fie judecata dupa cineva, mi-as dori ca acel cineva sa fie o persoana cu acelasi caracter viu si luminos ca al Rowenei. Apoi sunt cei doi protectori ai acesteia, calculatul si glacialul Alchimist, a carui inima calda o descoperim trepat si egocentricul si decadentul Anselm cel care-si poarta aura de baiat rau ca pe o masca ce ascunde de ochii unei lumi dure, un caracter capabil de sacrificiu pentru binele altora. Cea ce este remarcabil este modul in care Townsend reuseste sa dea volum acestor doua personaje in primul rand prin interactiunea dintre ele si prin modul in care acestea se raporteaza fata de Rare sau de Rowena. Si nu pot sa inchei fara sa vorbesc despre Rare. Intotdeauna am evaluat capacitatea de a crea personaje a unui scriitor in primul rand prin felul in care acesta reuseste sa dea viata eroilor negativi. E rar cand acestia sunt credibili sau non-stereotipici. Ei bine, Rare  mi-a fost in prima faza simpatica, apoi mi s-a parut un pic agasanta pentru ca in final sa ma enerveze egoismul ei si lipsa de responsabilitate fata de efectele propriilor ei actiuni. A fost atat de credibila incat m-a scos din sarite. Si apoi Townsend o omoara pe la jumatatea romanului. De remarcat este insa faptul ca atat Alchimistul cat si Anselm sunt caracterizati in primul rand prin prisma sentimentelor pe care le au fata de acest personaj cu un caracter ambigu si alunecos. Si lista nu se termina aici, mai exista o pleiada de personaje secundare la fel de credibile care umplu paginile cartii de viata si de energie.

   In final nu pot sa spun decat ca am rezonat la maxim cu aceasta carte care mi-a „jucat” toate corzile sensibile. Si cu toate ca subiectul este complex si intunecat, cea ce m-a surprins a fost sentimentul constant de optimism generat de faptul ca Townsend a ales sa nu dea romanului o tenta deprimanta. Declarat ca fiind primul dintr-o serie, The Nine a deschis portile unui univers in care se mai pot spune o multime de povesti minunate. Faptul ca misteriosii lanyanii nu au fost inca „exploatati” la intregul lor potential (finalul sugereaza ca urmatoarea carte ii va avea in centrul atentiei), ca in punctul culminant al romanului, Cartea este pierduta si ca eminenta cenusie din spatele evenimentelor este doar mentionata dar nu si-a facut inca aparitia ma face sa astept cu sufletul la gura urmatoarea carte a seriei Thieves of Fate. La asa un debut sunt convins ca tot ce va scrie Tracy Townsend de acum incolo este lectura obligatorie.

Dezideriu Szabo
Publicat în Recenzii | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu