Cele mai bune cărți fantasy ale anului 2018

Cele mai bune cărți fantasy ale anului 2018

La fel ca și la începutul anilor precedenți, voi încerca să fac un top al celor mai bune romane apărute în anul care a trecut și pe care le-am citit. Și deoarece 2018 a fost plin de apariții editoriale excelente iar eu nu am reușit să citesc decât o mică parte din ele, voi prezenta și topul celor de la Fantasy-Faction pentru a avea o imagine mai largă a cea ce a însemnat 2018 pentru literatura fantasy. Per ansamblu a fost un an bun, cu autorii importanți continuându-și seriile, cu romane noi de la autori grei ca Robert Jackson Bennett sau Miles Cameron, cu nou-veniții de anul trecut rămânând pe val, dar și cu câteva debuturi remarcabile. Pe scurt, un plin de fantezie. Probabil că nu același lucru l-aș putea spune dacă aș încerca să analizez ce a însemnat 2018 pentru apariția de fantasy din țară. Dar mă abțin…

10. Flamura Neagră (Cronicile Kanjerilor #1) – Miloș Dumbraci – Să fie clar, faptul că acest roman se află pe locul zece al acestui top nu înseamnă că este la coadă. Pur și simplu acesta face parte dintr-o altă categorie, acea a romanelor fantasy românești și în mod clar la această categorie ocupă locul întâi (și nu este singurul pe care l-am citit anul trecut). În plus, am dat la o parte câteva romane noi și am ales să-l pun pe acesta aici deoarece romanul lui Miloș Dumbraci este mai bun decât unele romane străine care au făcut mare vâlvă anul trecut. E suficient să amintesc de dezamăgitorul Urmași de sânge și Os, tradus și în limba română.

9. The Armored Saint/The Queen of Crows (The Sacred Throne #1 și 2) – Myke Cole – M-a atras la The Armored Saint numărul mic de pagini și faptul că era scrisă de Myke Cole, un autor pe care vroiam să-l ”cunosc”. La The Queen of Crows m-a atras faptul că citisem primul roman. Într-o lume foarte asemănătoare cu cea din ciclul Demon, dar sufocată și de o religie opresivă, dacă folosești magia riști să deschizi un portal spre Iad și să lași un demon să intre în lume. Cu mult timp în urmă Sfântul Împărat i-a învins pe demoni și acum Inchiziția acestuia trece prin foc și sabie orice comunitate bănuită că ar adăposti magie. Până când o fată măruntă dar bătăioasă îmbracă o armură alchimică construită pentru mai marii Bisericii, răpune un demon și pornește o revoluție. Omul Pictat și Ioana D`Arc, într-o serie excelent scrisă, cu personaje puternice și o grămadă de acțiune.

 8. The Bitter Twins (The Winnowing Flame #2) – Jen Williams – Descopeream plin de uimire în toamna anului care a trecut excelentul The Ninth Rain al lui Jen Williams, roman care m-a dat pe spate cu universul extraordinar creat de autoare, univers populat de oameni, de vrăjitoare, de o rasă de ființe aproape nemuritoare și de creaturi mitice de genul dragonilor, a grifonilor, etc. luptând cu implacabilii Jure`lia unii dintre cei mai teribili inamici pe care i-am întâlnit în lecturile mele. Dacă adăugăm la acestea și trei personaje principale pe care nu te poți stăpâni să le îndrăgești, avem în mod clar o rețetă de succes. The Bitter Twins continuă poveste din primul roman dar din păcate, odată surprizele epuizate, nu mai reușește să se cațere pe aceleași culmi. Totuși, o serie de întorsături total neașteptate dovedesc că Williams mai are multe de spus și romanul rămâne unul demn de remarcat.

 7. Master Assassins (The Fire Sactraments #1) – Robert V.S. Redickk – Master Assassins m-a cucerit în primul rând cu originalitatea universului creat. Autorul vine cu niște idei noi în fantasy pe care le servește cu generozitate. Acțiunea se petrece pe un continent ținut în carantină de restul lumii datorită unei epidemii devastatoare, condus de o Profetesă nebună și crudă în numele unei religii marțiale. Soldați în armata sfântă, doi frați vitregi, Kandri și Mektu sunt luați din greșeală drept asasini plătiți și sunt nevoiți să fugă printr-un deșert numit ”Ținutul care mănâncă oameni”, urmăriți de unități de elită și de alte grozăvii. Redick scrie cu eleganță, personajele sunt minunat conturate iar dinamica și relația dintre cei doi frați este profundă și mișcătoare.

6. The Monster Baru Cormorant (The Masquerade #2) – Seth Dickinson – După o lungă așteptare, iată că a apărut în 2018 continuarea unui roman care m-a impresionat profund la vremea lui, The Traitor Baru Cormorant. Trebuie să recunosc că pentru o vreme am crezut că Dickinson a dat un rateu epic de data aceasta, una din cauze fiind probabil și multele referințe la evenimente din primul roman pe care nu mi le mai aminteam. Dar odată trecută această etapă, noile elemente pe care autorul le aruncă în joc m-au ținut lipit de pagini. Extrem de complexa și fascinanta națiunea Oriati Mbo, principalii rivali ai Imperiului Mascat și terifianta societatea secretă a Carcinomului ridică ștacheta jocului geopolitic al seriei la un alt nivel. Și chiar dacă nu m-a mișcat la nivel emoțional la fel ca primul roman, pot să spun liniștit că am fost profund ”mișcat” la nivel intelectual!

5. The Tower of Living and Dying (Empires of Dust #2) – Anna Smith Spark – Am citit abia în 2018 The Court of Broken Knifes, din punctul meu de vedere cel mai bun roman de debut al anului 2017 și unul dintre cele mai bune romane ale acelui an. Nu am mai pierdut timpul cu cel de al doilea roman al serie și l-am citit la scurt timp după ce a apărut. Nu credeam să descopăr vreodată un anti erou mai teribil decât Jorg, dar Marith, personajul principal al seriei care acum și-a luat în primire atributele ce-i revin ca reîntrupare a teribilului tiran Amrath, Regele Morții și al Distrugerii e cu câteva clase mai sus. Anna Spark scrie devastator de frumos dar în același timp extrem de macabru și de crud iar personajele sale te bântuie multă vreme după ce ai lăsat cartea jos, scriitoarea fiind probabil cea mai promițătoare nou venită, o zeiță sclipitoare și întunecată în același timp a genului grimdark.

4. Wrath of Empire (Gods of Blood and Powder #2) – Brian McClellan – Au trecut câțiva ani de când intram cu Promise of Blood în universul fascinant al magilor prafului de pușcă și trebuie să recunosc că a fost o călătorie plină de adrenalină. Și nu știu cum se face, dar se pare că McClellan scrie tot mai bine cu fiecare roman pe care îl scoate pe piață. Wrath of Empire vine cu acțiune explozivă, cu personaje excelente și cu revelații nebănuite. Faptul că Taniel si iubita sa, exotica vrăjitoare Ka-poel, personaje care apăreau și în prima trilogie, sunt tot mai prezenți în acest roman este cireașa de pe tort. Iar tortul era oricum plin de bucate dintre cele mai alese.

3. Foundryside (Founders #1) – Robert Jackson Bennett – Cu seria sa Orașele Divine Bennett m-a convins că este un autor care merită urmărit. În momentul în care a apărut noul său roman, am intrat la boutique, la bookdepository și am cumpărat-o fără să stau pe gânduri. Și așa cum mă așteptam, marfa a fost de calitate superioară. În noua sa serie Bennett mai lasă puțin din aerul sumbru și scriitura elevată și cultă dar compensează în schimb cu acțiune turată la maxim. Practic, de la prima pagină acesta turează motoarele și uită să mai calce pe frână, tot romanul fiind un iureș neîntrerupt. Ce rămâne la fel la Bennett este imaginația debordantă, acesta reușind să creeze un univers uluitor, ”dotat” cu cea mai complexă magie pe care am întâlnit-o, scriving-ul sau programarea modului cum obiectele relaționează cu realitatea și cu legile fizicii. Monumental!

2. A Veil of Spears (The Song of the Shattered Sands #3) – Bradley P. Beaulieu – Din punctul meu de vedere A Song of Shattered Sands este la ora actuală cea mai bună serie fantasy în ”desfășurare”. Cu o scriitură complexă și matură, la nivel de R.R. Martin, cu o intrigă la fel de complexă și de solidă, cu personaje ”tridimensionale”, cu magie exotică, creaturi fantastice de sorginte orientală, zei stranii și implicați în intrigi oculte și cu un iz plăcut de Dune, această serie se detașează cu succes de multe altele. Și chiar dacă, momentan seria pare să nu fi intrat în radarul publicului larg consumator de fantasy pe cât de mult ar merita, editorii par să-i fi simțit potențialul, dovadă fiind faptul că Beaulieu a semnat deja contractul pentru încă trei romane, astfel încât seria va cuprinde în final șase romane.

1. Grey Sister (Book of the Ancestor #2) – Mark Lawrence – Asta e, sunt un fan Lawrence înrăit și dacă acesta scoate un roman într-un an, probabil că îl veți găsi pe primul loc în topul meu. Omul are o imaginație excelentă, susținută de o inteligență sănătoasă și de un talent solid în a modela personaje și situații. Totul în acest roman este viu, universul straniu și (încă) plin de necunoscut, facțiunile și personajele care se înfruntă în intrigi complexe și întrețesute și în primul rând Nona, personajul principal. Aceasta este dovada vie că Lawrence poate să dea viață și unui personaj feminin lipsit de malițiozitate sau de superficialitate, cu la fel de mult succes ca și atunci când creează prinți anti eroi cu caractere dubioase.

 

Și dacă eu mi-am dat suficient cu părerea, e timpul să-i las și pe alții. Iată ce zic cei de la Fantasy-Faction despre romanele fantasy ale lui 2018:

12. A time of Dread (Of Blood and Bone #1) – John Ggwyne – Noua serie a autorului seriei de mare succes The Faithfull and the Fallen, același univers, un secol mai târziu

11. Wrath of Empire (Gods of Blood and Powder #2) – Brian McClellan

 

 

 

 

 

10. Priest of Bone (War for the Rose Throne #1) – Peter McLean – Întors acasă de la război, preotul de trupă Tomas Piety descoperă că imperiul crimei pe care-l conducea i-a fost furat. Premisa e interesantă și romanul pare să apară prin toate topurile. De citit.

9. We Ride the Storm (The Reborn Empire #1) – Devin Madson – O alegere interesantă, un autor cu cinci cărți publicate pe cont propriu, toate de inspiratie orientală.

8. The Bitter Twins (The Winnowing Flame #2) – Jen Williams

 

 

 

 

 

7. The Poppy War (The Poppy War #1) – R.F. Kuang – Romanul scriitoarei de origine chinezească pare să fie cel mai apreciat roman de debut al anului 2018.

6. Spinning Silver – Naomi Novik – Mehhh… Dacă ai avut succes cu o reinterpretare a unui basm, ce faci? Mai reinterpretezi unul. Îți imiți până și coperta, ca să știe fanul că e la fel ca și romanul de ”succes”, chiar dacă cele două nu sunt parte dintr-o serie. He,he, știu. sunt rău, dar Novik a furat premii de la Jemisin 🙂

5. King of Assassins (The Wounded Kingdom #3) – R.J. Barker – Seria de debut a lui Barker pare să facă tot mai multă vâlvă. Primul volum zace prin bibliotecă… Cred că ar trebui să șterg praful de pe el.

4. Grey Sister (Book of the Ancestor #2) – Mark Lawrence

 

 

 

 

3. Foundryside (Founders #1) – Robert Jackson Bennett

2. City of Lies (Poison Wars #1) – Sam Hawke – Un roman de debut pe tema asasinilor, doar că de această dată arma este otrava.

1. Bloody Rose (The Band #2) – Nicholas Eames – Trebuie să recunosc că am savurat în 2017 Kings of the Wyld dar i-am ignorat continuarea. Se pare că Eames a ”comis-o” din nou, de data asta și mai și. Ok, am înțeles, trebuie să o citesc și pe asta.

Dezideriu Szabo

 

 

 

 

Flamura Neagră de Miloș Dumbraci

Flamura Neagră

Cronicile Kanjerilor – Cartea Întâi

de Miloș Dumbraci

 

   Trebuie să recunosc că,  în rarele ocazii în care mai primesc câte o carte cu rugămintea de a-mi da cu părerea despre ea, aceasta vine și cu o anumită doză de stres. Empatia mea s-ar putea să fie un pic cam inflamată și mă împinge de la spate să mă pun în pielea celor cu care relaționez. În cazul cărților din categoria mai sus amintită mă gândesc cum o să se simtă autorul dacă mie nu-mi place cartea și i-o zic franc în față? Omul a muncit din greu să scrie și vin eu să-i fac munca praf. Când Miloș Dumbraci mi-a propus să îmi trimită Flamura Neagră, am avut aceiași reacție, cu toate că îmi doream să citesc cartea încă dinainte de propunere. Griji fără temei totuși, căci stresul a dispărut de la primele pagini și am uitat complect de el pe măsură ce m-am adâncit în poveste.

   Flamura Neagră are cam tot ce îți dorești atunci când deschizi un roman fantasy. Și nu orice fantasy, ci unul care îmbină elemente de grimdark care l-ar face și pe Abercrombie să roșească, pe un fundal de epic fantasy. Avem pe de o parte personaje de un gri murdar, motivate doar de setea de putere sau de dorințe personale, scene de violență cu sânge și toate cele, precum și un limbaj licențios, toate specifice genului grimdark și pe de altă parte un teatru vast de desfășurare a acțiunii, bătălii grandioase, multă magie, rase non-umane și zeități. Și chiar dacă evit să fac comparații, în cazul acesta trebuie să recunosc că am avut constant un iz de Compania Neagră, asezonat din când în când cu elemente fantastice grele de sorginte malazană. Pe acest fundal, între coperțile cărții întâlnim personaje credibile, chiar dacă ți-e foarte greu să te atașezi de vreunul, o construcție a universului literar solidă și plină de imaginație, o poveste de proporții epice, plină de intrigi și de suspans și o scriitură care, dincolo de câteva mici scăpări, reușește să țină toate aceste elemente sub control și să le aștearnă pe hârtie într-un mod concret dar și plăcut.

   Încă din prima pagină ești aruncat în mijlocul unei bătălii grandioase, în care armata invadatoare a Imperiului Akkaș se războiește cu barbarii de pe continentul Gova. Și încă din prima pagină încep să apară elementele imaginare excelente care condimentează lumea creată de Dumbraci. Armata akkașă este condusă de câțiva Ochii-Lui, indivizi călare pe mamuți prin care Unicul, Împăratul-Zeu al Akkașului, entitatea care conduce de mii de ani cel mai mare imperiu al omenirii, vede câmpul de bătălie, fiecare unitate este coordonată de Muți, soldați fără limbă prin care Unicul își transmite comenzile, din cer atacă cetățile-de-zbor  iar kanjerii sau Pieile-de-Fier, unitățile de elită ale Împăratului stau la pândă ca nu cumva dușmanul să-și cheme zeii în luptă. Căci kanjerii sunt singurii capabili să lupte cu zeii nevăzuți ai lumii și chiar să-i captureze pentru a extrage apoi cea mai importantă resursă a imperiului: esența de zeu. În toiul acestei bătălii își face apariția un zeu extrem de puternic care face ravagii printre kanjeri și reușește să smulgă din această lume și să-i tragă în lumea de dincolo trei kanjeri dar și pe Mutul unității, în corpul căruia se află captiv însuși Împăratul-Zeu al Akkașului. Iar dispariția acestuia din lumea materială va fi axul central în jurul căruia gravitează acțiunea romanului. Acesta este structurat în trei linii narative urmărite pe rând, capitol cu capitol.

   Prima linie narativă se desfășoară în Akkaș, Cetatea-Lumii, capitala Imperiului. Aici dispariția Împăratului este resimțită din plin de cei câțiva privilegiați care au puteri speciale generate de accesul direct la magia Împăratului. Aceștia se trezesc brusc fără magie și ținând secretă dispariția Zeului, încep lupta necruțătoare pentru putere. În acest joc mortal vor intra grupându-se în două facțiuni majore, Concubina Împăratului, o femeie vicleană și lipsită de scrupule, Casele aristocratice ale magilor stihini, preoții cultului oficial al Împăratului-Zeu, Șoptitorii sau spionii imperiali, Garda imperială, bandele de hoți de pe docuri, dintre care se remarcă ”Știucile” lui Ozun și mulți alții. Orice armă este admisă și jucătorii avizi să umple vidul de putere vor recurge la trădare, crimă, tortură magie sau sex pentru a controla resursele limitate de esență-de-zeu, singura sură de magie disponibilă după dispariția Împăratului (în afara magiei negre obținută prin intermediul sacrificiilor umane) și pentru a pune mâna pe putere. Capitolele dedicate Akkașului sunt pline de intrigi și conspirații.

   Cea de a doua linie narativă urmărește armata imperială de pe continentul Gova după dispariția Împăratului. Lipsită de coordonare după un atac fulgerător asupra cortului în care se adunaseră ofițerii, aceasta este aproape anihilată de Hoarda formata din vaurii înaripați , o specie de oameni vulturi și de cohortele de sclavi paoni, o specie de catâri bipezi dotați cu inteligență. Situația este salvată de geniul militar al obrakului (colonel) Naboullen care se autoproclamă hașă și preia comanda armatei imperiale. Capitolele Gova vor urmării retragerea plină de primejdii a armatei urmărită de Hoardă spre portul în care așteaptă flota imperială dar și ascensiunea lui Naboullen către titlul de Împărat-Nou , mânat de ambiția de a-și duce armata în Akkaș pentru a se înscăuna pe tronul Unicului. În paralel, cei trei kanjeri dispăruți în primul capitol alături de Împărat se reîntrupează în trupurile unor camarazi căzuți, își iau atributul de triarhi, ridică o armată de kanjeri morți-vii și își salvează colegii vânători de zei de la masacrul pus la cale de noul Împărat.

   Acțiunea celei de a treia linii narative se desfășoară în Yzandjan, acolo unde Djamma, o tânără agentă a Împăratului investighează dispariția unor transporturi de esență-de-zeu, datorată incompetenței guvernatorului imperial al provinciei, Haru Kabban. Dispariția Împăratului îi oferă ocazia lui Berișerek, fostul rege-mag al ținutului să conducă o răscoală care va înlătura ocupația akkașiană și va duce la o vânătoare a coloniștilor imperiali. Djamma fuge din capitala provinciei alături de inspectorul imperial Saferi-sey, de Bo, sclavul și garda de corp a acestuia, de fostul guvernator Haru și de Danir, căpitanul gărzii și amantul său, dar și de Larik, un băiat localnic înzestrat cu un dar deosebit de folositor. Aceștia vor străbate provincia plină de creaturi periculoase doar pentru a fi martori în final la nașterea Zeului Nebun, Împăratul Sălbatic de sub munte al garhilor, creaturi asemănătoare orcilor. Toate cele trei linii narative se încheie ”bombastic”, lăsând-ul pe cititor să jinduiască la cel de al doilea roman și la confruntările epice care se configurează.

   După rezumatul de mai sus nu cred că mai are rost să insist asupra calității acțiunii romanului sau a bogăției universului imaginat de Miloș Dumbraci. Merită însă să vorbesc un pic despre personajele romanului. Chiar dacă nu am reușit să mă atașez de nici unul dintre personaje, calitatea morală a acestora le face greu de plăcut, asta nu înseamnă că ele nu sunt complexe și puternice. Câteva dintre ele ies puternic în evidență și autorul a reușit să le insufle viață proprie, chiar dacă Dumbraci nu insistă prea mult pe caracterizare. Utilizarea cu succes a unor ”tușe” sigure reușește să le dea forță și credibilitate. De fapt același lucru pot să îl spun și despre stilul narativ. Probabil că mulți dintre autorii consacrați de prin lumea largă dacă ar fi avut la îndemână un subiect atât de bogat ca cel din Flamura Neagră, ne-ar fi ”pocnit” cu un tom de multe sute de pagini. Cu toate acestea, Miloș Dumbraci reușește prin cuvinte și metafore iscusit amplasate să creeze o lume vibrantă și credibilă, să o umple de viață plină de acțiune și de istorie, toate acestea între coperțile unui roman decent de patru sute și un pic de pagini. Sincer, pentru mine asta este o calitate rar întâlnită la scriitorii de fantasy, calitate pe care o apreciez în mod deosebit.

   Și după atâtea cuvinte de laudă, trebuie să spun că există și câteva minusuri. Uneori (nu foarte des, din fericire) am avut impresia că alegerea așezării cuvintelor în frază nu este cea mai fericită, fapt care sare cu atât mai tare în ochi cu cât în cea mai mare parte scriitura este excelentă, atinsă de un ”ceva anume” specific autorului, care îi dă un plus de savoare. În plus există câteva rare momente de ambiguitate, în care nu sunt sigur că Dumbraci a reușit să-mi transmită mie ca cititor mesajul pe care dorea să-l transmită. Sunt sigur că acest fapt este greu de evitat atunci când jonglezi cu o acțiune atât de complexă, pusă în scenă de un număr mare de personaje și sunt convins că aceste mici ambiguități se vor clarifica până la finalul celui de al doilea roman. Totuși, per ansamblu, ținând cont de calitatea romanului, aceste lucruri sunt ușor de trecut cu vederea, senzația cu care am rămas la final fiind acea a unui fantasy excelent, probabil cel mai bun roman fantasy românesc pe care l-am citit până acum.

   În final ce pot să mai zic. Dacă nu v-am convins să citiți Flamura Neagră, înseamnă că nu vă place literatura fantasy și ați ajuns la această recenzie din greșeală. Există mult mai multe ”bunătăți” în acest roman decât am reușit eu să prezint pe scurt și sunt convins că nu există fan al genului care să nu savureze această cronică epică a unei lumi încărcate de magie. Așa că, luați de citiți și dacă se poate, lăsați-vă și impresiile pe aici, sunt sigur că Miloș se va bucura de părerea fiecărui cititor în parte.

 

P.S.

Vă urez tuturor Sărbători Fericite și un An Nou plin de bucurii, sănătate și cărți bune!

 

Dezideriu Szabo

Știrile fantasy ale lunii noiembrie 2018

Știri fantasy din țară

M-am gândit mult cum să mă adaptez la criticile primite în urma ultimei postări de pe această pagină. Știu că am fost mai dur în exprimare decât în alte dăți, motiv pentru care am încercat să înțeleg dacă faptul că îmi exprim opiniile legate de un anumit segment al actului editorial în spațiul public, mă obligă la o anumită atitudine, în afara aceleia care ține de decența limbajului sau de veridicitatea informației. Oare faptul că fac acest lucru în mod voluntar, fără nici un beneficiu, doar din pasiune pentru carte, nu îmi dă dreptul să mă revolt atunci când lucrurile se fac de multe ori după ureche și neprofesionist în domeniul editorial? Cu atât mai mult cu cât fac parte din categoria acelor fericiți cititori  de sf/fantasy care nu depind de prestația editurilor de la noi și atunci când mă revolt o fac în primul rând pentru colegii de pasiune mai puțin norocoși decât mine. Dar iată că voi încerca. Nu voi spune nimic despre vidul de apariții din luna noiembrie sau despre faptul că Nemira nu ne-a dat nimic luna care a trecut. Din contră, chiar îi voi lăuda pe cei de la Paladin și pe bună dreptate de data asta. Și apoi, mai vedem…

Apariții editoriale din țară

Editura Paladin

Mașinării Infernale (Cronicile Orașelor Flămânde #1) – Philip Reeve – No așe mă! Ăsta-i spiritul! Să profiți de orice eveniment ca să poți să vinzi carte, în cazul acesta de premiera celui mai nou film al celebrului Peter Jackson, omul din spatele filmelor din seria Stăpânul Inelelor și Hobbitul, să lansezi cartea imediat după film și să-i pui o copertă care să-l facă și pe un non-dependent de lectură să bage mâna în buzunar, după ce a văzut filmul. Este probabil una dintre cele mai bune acțiuni editoriale a celor de la Paladin și doresc sincer să-i felicit. Cât despre carte, nu știu cum e, dar dacă e măcar pe jumătate la fel de bună ca și filmul, face toți banii. Și apropo, dacă nu ați văzut filmul, faceți-vă un cadou de suflet și mergeți să vă bucurați pe ecran mare și 3D de imaginile, decorurile și costumele fabuloase și de atmosfera steampunk fascinantă.

Editura YoungArt

Circul Nopții – Erin Morgenstern – Am căutat mult timp prima ediție a acestui roman până când m-am împiedicat de ea într-o librărie din Cluj. Recent am rămas fără ea și am încercat să o găsesc din nou, dar e de negăsit. Așa că, chiar dacă nu sunt un mare fan al reeditărilor, de data aceasta mă bucur din suflet, în primul rând fiindcă voi putea repune acest roman minunat înapoi în bibliotecă, dar și pentru că el va putea ajunge și la acei cititori care nu l-au cunoscut încă. Circul Nopții este o bijuterie fantasy, este povestea a doi magicieni antrenați de maeștri lor să ducă o competiție necruțătoare sub cupola plină de iluzii a lui Cirque des Rêves. Cartea în sine debordează magie, prin eleganța scriiturii, prin frumusețea poveștii și prin atmosfera plină de mister. Recomand cu tărie!

Editura Vremea

Flamura Neagră (Cronicile Kanjerilor #1) – Miloș Dumbraci – Stau cu romanul acesta pe masă așteptând să mă eliberez de Baru Cormorant, care-mi dă puțin de furcă. Încă un pic, ai răbdare Flamură Neagră. Da, recunosc, sunt foarte curios să citesc cea ce este (sper că nu greșesc) primul roman grimdark românesc. Deocamdată îmi place și coperta și titlul și premiza, dar și mai mult îmi place faptul că romanul este de inspirație mesopotamiană, fapt ce mă incită și mai tare. Promit că, pentru a încuraja literatura fantasy românească, voi face tot posibilul să-mi fac rost de niște timp și să-mi dau o părere sinceră după ce-l termin.

Editura Rao

Imperiul Furtunilor (Tronul de Cleștar #5) – Sarah J. Maas – Oricât aș încerca să mă uit în altă parte, nu pot să ignor fenomenul YA fantasy și cu atât mai mult nu pot să ignor această serie care face furori în rândul fanilor. Sincer nu știu exact care este impactul ei pe piața de la noi, dar faptul că Rao a scos deja cinci volume din această serie, înseamnă că merge. Chiar dacă nu o să citesc romanele Tronului de Cleștar, mă bucur să văd că unele lucruri funcționează. Și fiindcă am promis că nu mă mai iau de edituri, nu o să mă plâng de faptul că Rao a uitat de alte serii pe care cititorii le așteaptă cu sufletul la gură. O să tac mâlc.

 

Știri fantasy externe

George R.R. Martin față cu The Guardian

Este evident că cel mai important eveniment care ține de literatura fantasy petrecut în luna noiembrie este apariția romanului Fire and Blood al lui George R.R. Martin. Și fiindcă sunt băiat cuminte astăzi, o să trec peste frustrările pe care mi le generează Moș Martin, frustrări care în acest caz sunt globale și împărtășite de națiuni întregi și voi încerca să spicuiesc câteva idei din interviul pe care acesta l-a dat în luna noiembrie celor de la The Guardian. Am fost frapat de la primul rând al interviului, acolo unde reportera Alison Flood recunoaște că înainte de interviu i s-au dat indicații stricte: ”Nu întreba despre The Winds of Winter, cel de-al șaselea roman al seriei Cântec de Gheață și Foc. … Concentrează-te pe Fire and Blood, istoria s-a imaginară a dinastiei Targaryen și totul va fi bine”. După cum spune Martin, acesta nu a dorit să scrie istoria Targaryenilor, dar atunci când a fost rugat să scrie câteva cuvinte despre aceasta pentru Lumea de Gheață și Foc, cartea s-a scris de la sine. Acum autorul este atât de entuziasmat de acest proiect încât recunoaște că dacă ar avea 30 de ani s-ar apuca să scrie câte o serie despre fiecare perioadă importantă a celor 300 de ani de domnie Targaryen în Westeros. Apoi acesta recunoaște că primul capitol din Urzeala Tronurilor i-a venit de nicăieri în 1991 și era cât pe aci să rămână o nuvelă despre familia Stark care găsește puii de lupi străvechi! Apoi s-a apucat să exploreze această familie și universul a început să prindă încet viață. Și spre final, Martin recunoaște că motivul amânării lui The Winds of Winter a fost povara pusă pe el de popularitatea serialului tv, popularitate care l-a făcut conștient de faptul că romanul trebuie să fie excepțional. Acum acest roman a devenit prioritatea sa și abia după ce îl va termina se va hotărâ cu ce va continua. Cu A Dream of Spring, cu al doilea roman Fire and Blood sau cu alte povestiri cu Dunk și Egg. Mă abțin, mă abțin și nu o să zic nimic despre iluzii de imortalitate, fani cu inimile zdrobite sau altele asemenea… Dar, așa cum zicea cineva printr-un roman fantasy: Valar Morgulis.

Goodreads Choise Awards

Anul acesta Premiile Goodreads Choise Awards, stabilite prin votul utilizatorilor platformei goodreads.com au ajuns la cea de a zecea ediție. Și chiar dacă nu sunt deloc un fan al acestor premii, ținând cont că am fost dezamăgit de fiecare dată de opțiunea votanților, mă văd obligat totuși să menționez câștigătorii la categoriile care fac obiectul acestei pagini.

Cel mai bun roman fantasy

Circe – Madeline Miller – Nu pot să zic nimic despre această alegere, nu am citit romanul, știu doar că este o reinterpretare după mitologia grecească a legendei lui Circe, dar ținând cont de câteva dintre titlurile excelente care au fost nominalizate, mi se pare ciudată. Măcar nu a câștigat Naomi Novik și anul acesta (sic).

Cel mai bun roman Young Adult fantasy

Kingdom of Ash (Tronul de Cristal #7) – Sarah J. Maas – După cum zicea și mai sus, această serie face ravagii în rândurile tinerilor cititori.

Cel mai bun roman de debut

Urmașii de Sânge și Os (Moștenirea Orisha #1) – Tomi Adeyemi – Pentru mine acest roman a fost o mare dezamăgire și încă o dovadă în plus că YA nu este de mine. Să nu fi fost un alt debut mai de Doamne-ajută anul acesta? Miram-aș…

Cel mai bun roman science fiction

Vengeful (Villains #2) – V.E. Schwab – Trecem peste faptul că eu personal o consider pe Schwab o scriitoare mediocră, dar într-un an cu un nou roman din seria The Expanse, cu un nou roma de Pierce Brown și multe altele, acesta să fie cel mai bun sf ?! E clar că Goodreads Choise Awards este total în mâna iubitorilor de YA!

 

 

Aparițiile editoriale ale lunii noiembrie

Fire and Blood (A Targaryen History #1) – George R.R. Martin – Am amintit deja despre acest roman în rândurile de mai sus. L-am ținut în mână într-o librărie și l-am răsfoit și trebuie să recunosc că este superb, cu ilustrații și toate cele. Trebuie să recunosc de asemenea că abia aștept să-l citesc, chiar dacă voi aștepta până când ne va îmbucura Nemira cu o ediție în limba română. Sper sincer ca editura să-l preia exact așa cum a apărut, incluzând și ilustrațiile. Oricât de supărat aș fi pe faptul că au trecut opt ani fără o continuare a seriei Cântec de Gheață și Foc mă bucur că voi putea afla istoria căderii Valyriei, a cuceririi Westerosului și a marelui război civil al Targaryenilor, cunoscut ca Dansul Dragonilor.

How Long `Til Black Future Month – N.K. Jemisin – După trei premii Hugo consecutive pentru romanele aceleiași serii, este clar că N. K. Jemisin este scriitoarea de sf/fantasy a momentului. Așa că, până la apariția în cursul anului viitor a noului său roman, un fantasy contemporan de inspirație Lovecraftiană (!), aceasta a publicat un volum de povestiri care include și povestirea nominalizată la premiul Hugo The City Born Great, povestire care stă la baza noi sale trilogii despre al cărui prim roman vorbeam mai sus. Se știe, sunt cel mai mare fan al lui Jemisin așa că povestirile sale vor fi desertul lecturilor mele, cireașa de pe toate torturile literare din visurile mele de devorator de fantezie!

Many are the Dead (O nuvelă Umbra Corbului) – Anthony Ryan – Tot din ciclul ”între timp” apare și acest mini roman (142 de pagini) al altui autor pe care îl apreciez și îl urmăresc cu sufletul la gură. Și spun ”între timp”, deoarece acesta a fost lansat după ce Ryan și-a finalizat excelenta serie Draconis Memoria și înainte de apariția de anul viitor a romanului The Wolf`s Call, primul roman dintr-o serie de două romane care revin în universul Umbra Corbului și reiau povestea lui Vaelin al Sorna. Mi-e greu să spun cât de tare mă bucur de această veste și până atunci, ca așteptarea să fie mai ușoară, evident că voi citi Many are the Dead.

The Long Price Quartet (Long Price Quartet #1-4) – Daniel Abraham – Acest volum nu este o noutate ci reeditarea într-o ediție omnibus a celor patru romane ale primei serii fantasy scrisă de Daniel Abraham. Și dacă în mod normal nu aș fi semnalat o reeditare în limba engleză, de data asta o fac pentru a atrage încă odată atenția asupra acestei serii extraordinare. Trebuie să recunosc că oricât de mult mi-ar fi plăcut seria Pumnalul și Moneda, The Long Price Quartet rămâne preferata mea din rândul scrierilor lui Abraham. Ideea poemelor scrise pentru a se întrupa în ființe-concept, cu puteri demiurgice legate de toate aspectele acelui concept, precum și personajele memorabile sau intriga complexă care se întinde pe o perioadă lungă de timp fac dinThe Long Price Quartet una dintre cele mai bune serii fantasy pe care le-am citit. Poate aude și cineva pe acolo, pe la edituri…

Vita Nostra (Metamorfozis #1) – Marina și Sergey Dyachenko –  Harper Voyager publică în limba engleză primul roman din seria unora dintre cei mai apreciați scriitori ruși de fantasy, autori ai unor titluri importante ca The Scar sau The Burned Tower. Romanul este un fantasy contemporan, un amestec complex de aventură,magie, știință și filosofie împletindu-se în jurul unor mistere existențiale. Sincer, premisa romanului este foarte interesantă și mă tentează enorm să văd o abordare a fantasyului dintr-o perspectivă non anglo-saxonă, așa că mă gândesc serios să-l trec pe lista de lectură.

The Winter Road – Adrian Selby – Cei de la Orbit făceau vâlvă pe la începutul lui 2016 cu câteva debuturi pe care aveau să le publice, printre acestea numărându-se și Snakewood al lui Adrian Selby. Romanul nu s-a bucurat însă de succesul așteptat. Nu același lucru se poate spune și despre acest nou roman al său care are recenzii bune și pe care l-am văzut propus deja pentru listele cu cele mai bune romane fantasy ale anului 2018.  De data aceasta avem povestea unui comerciant care, în fruntea unei caravane păzită de mercenari, încearcă să redeschidă drumul către comerț și prosperitate prin inima unui ținut sălbatic, bântuit de clanuri războinice.

Lies Sleeping (Râurile din Londra #7) – Ben Aaronovitch – Iată și o veste pentru cei care s-au îndrăgostit de polițistul ucenic de vrăjitor Peter Grant, după ce editura Herg Benet a avut bunăvoința să-i popularizeze aventurile și la noi în țară: a apărut cel de-al șaptelea roman al seriei. De data aceasta detectivul trebuie să-l prindă pe Martin Chorley, zis și Omul fără Față, un infractor periculos acuzat de crimă, fraudă și crime împotriva umanității. Și pentru al prinde va fi nevoit să facă alianțe cu tot felul de personaje dubioase. Sper din tot sufletul ca cei de la Herg Benet să dea dovadă de perseverență și să vedem la un moment dat acest roman în limba română.

 

Dezideriu Szabo

 

 

 

 

 

 

Stirile fantasy ale lunilor septembrie si octombrie

Știri fantasy din țară

Ca în fiecare an, Gaudeamus vine și agită apele pe la noi prin edituri, scoțându-i pe bieții oameni din dulcea amorțeală de peste vară. Și da, pot să zic că s-au strâns ceva titluri în aceste două luni și culmea, cele mai impresionante vin de la Paladin! Căci Nemira, cu noul său brand Armada a venit pe piață cu chestii care mă lasă rece…  Dar dacă stau bine să mă gândesc, chiar aici era știrea. Citez de pe siteul editurii Nemira: ”Nemira lansează pe 15 octombrie un nou proiect editorial: ARMADA, un imprint dedicat literaturii science fiction, fantasy și thriller. Armada va oferi cititorilor în fiecare lună cele mai noi cărți de science fiction, fantasy și thriller în ton cu piața de carte internațională, dar și autori consacrați mereu actuali pentru noile generații de cititori în colecția Armada Clasic. Cărțile vor avea un design nou, comercial, fresh și atractiv.” De ce naiba să desființezi un brand de succes cum este Nautilus și care este emblematic pentru cartea de sf/fantasy din România încă din 1992 și să reinventezi gaura la macaroană?! Așa cum ziceam, până acum Armada e mehh! Sper să nu rămână așa.

Apariții editoriale din țară

Editura Paladin

Poarta Obeliscului (Pământul Sfărâmat #2) N. K. Jemisin – Iată că este a doua oară consecutiv când încep această rubrică cu editura Paladin! Dar ținând cont că este vorba despre un roman al lui Jemisin nici nu se putea altfel. Mă bucur nespus de mult să văd că paladinii au reușit să continue măcar această serie. Era culmea să o dea în bară și cu aceasta, ținând cont de palmaresul excepțional de premii Hugo. Vă așteaptă un roman puțin diferit de primul, cu un tempo mai domol și cu o atmosferă mai ”așezată” dar plin de revelații extraordinare izvorâte din imaginația debordantă a lui Jemisin. Nu cred că mai trebuie să spun că acest roman este lectură obligatorie pentru orice pasionat de sf/fantasy.

Furia de Fier (Furia Roșie #4) – Pierce Brown – Trebuie să recunosc că acest roman este pentru mine un pariu pierdut în fața celor de la Paladin. În ianuarie, atunci când apărea în limba engleză m-am grăbit să-l comand de pe bookdepository, convins că nu voi vedea în grabă o traducere în limba română. Mea culpa și trebuie să remarc că Paladinul a reușit să traducă și să publice un roman în același an în care acesta a apărut în limba engleză! Felicitări pentru această reușită, totuși ea nu spală toate celelalte păcate 🙂 Următorul pariu l-am făcut cu al treilea roman al seriei Expanse și rămâne de văzut dacă m-am înșelat din nou. Până atunci, Pierce Brown rămâne o forță de neoprit și saga lui Darrow merge mai departe zguduind Sistemul Solar.

Atingerea – Claire North – Claire North este scriitoarea care ne-a dat Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August roman apărut tot la aceeași editură cu câțiva ani în urmă. Premiza romanului pare interesantă și se pare că autoarea are o manie din a crea personaje cu abilități stranii, fluide. De data aceasta este vorba despre Kepler, o entitate cândva umană care are posibilitatea de a poseda o persoană prin simpla atingere, luându-i în stăpânire corpul dar și viața, pentru o oră, o lună sau o viață întreagă.

 

Editura Epica

Urmașii de sânge și os (Legacy of Orisha #1) – Tomi Adeyemi – Nu știu de ce, dar am fost atras de acest roman din momentul în care a apărut în limba engleză. M-am bucurat când am aflat că apare în limba română, l-am cumpărat imediat și va fi următoarea mea lectură. Știu că e catalogat ca și YA dar coperta, povestea de inspirație africană sau recenziile excelente mă determină să fac abstracție de aceasta și mă face nerăbdător să mă apuc de lectură. Sper să nu fiu dezamăgit și promit să vin cu impresii, măcar în câteva rânduri.

 

Editura YoungArt

Ursul și Privighetoarea (Winternight Trilogy #1) – Katherine Arden – Nu se poate să fie toate roz la grupul Art. Le-am lăudat prea mult realizările în această rubrică așa că mai dau și cu parul. Dacă nu punea cineva un comentariu care să-mi atragă atenția, treceam cu vederea fără probleme peste acest roman. Poate îl luam pentru nepoți cu gândul că e carte de colorat. Hipnotizat de desenele de pe copertă nu am fost capabil să fac conexiunea cu The Bear and the Nightingale, roman fantasy/ficțiune istorică inspirat din mitologia rusă care s-a bucurat de o primire excelentă în rândul cititorilor de limbă engleză. Hai, pe bune, cum naiba vreți să vindeți coperta aia adolescentului din secolul 21? Și după aia renunțați la serii că nu se vând. Hai sictir…

 

Editura Crux

Phoenix pe o sabie; Turnul Elefantului (Conan – Original Short Stories #1-3) – Robert E. Howard – Iată că băieții de la Crux continuă să publice povestirile cu Conan ale lui Howard, un demers lăudabil de a aduce cititorului român fantasy-ul clasic. M-aș bucura enorm ca pe lângă scrierile lui Howard să văd de exemplu, seria Fafhrd and the Gray Mouser a lui Fritz Leiber sau altele asemenea. Dar până atunci mă mulțumesc cu ce avem, cu atât mai mult cu cât acest al treilea volum Conan are în sfârșit o copertă pe măsură, după ce primele două nu doar că au lăsat de dorit ci de-a dreptul au oripilat ochiul cititorului.

 

Editura Nemira

Umbra Magiei – Kat Howard – Așa cum spuneam, nu m-a dat pe spate proiectul Armada și trebuie să recunosc că sunt dezamăgit de oferta cu care se prezintă cei de la Nemira la Gaudeamus-ul de anul acesta. Sincer pot să trăiesc liniștit fără să citesc nici unul dintre titlurile lor. Dar fie: Umbra Magiei, urban fantasy cu acțiune în New York-ul contemporan și cu o poveste care pare foarte cunoscută din o mie de alte romane de gen. Dacă mai punem la socoteală și un 3.77 lipsit de strălucire pe goodreads… Asta e, aștept părerile celor cu mai mult timp de lectură decât mine. Pas…

Dirk Gently. Agenția de Investigații Holistice (Dirk Gently #1) – Douglas Adams – Sincer să fiu nici nu știu unde se încadrează acest roman, este când science fiction, când paranormal, când urban fantasy. Dar fiind un Douglas Adams în mod clar este umoristică. Nu vreau să fiu cârcotaș că poate o fi bun romanul, dar nu mă dau în vânt după fantezia umoristică. Așa că, la fel cum am făcut și cu Ghidul autostopistului galactic voi lăsa filmul să vorbească. Există un serial Dirk Gently ajuns la cea de a doua serie. Așa că, pas și la acesta.

Frăția Corbilor (The Raven Cycle #1) – Maggie Stiefvater – Aceasta este probabil cel mai bine cotat dintre romanele nou apărute și cel mai apropiat de genul fantasy, chiar dacă bate și el spre urban, dar are și acesta un mare păcat: e YA fantasy. Pe bune Nemira, din șase romane de ficțiune de diverse genuri cu care ne momiți toamna asta nu puteați să publicați măcar unul care să mă ungă la suflet? Nu o să îmi bat capul cu acest roman, e suficient să mă uit la pozele majoretelor cititoare și băgătoare de seamă de pe goodreads care îi dau cu frenezie cinci stele și leșină ca tuta la concertul cu Michael Jackson (pentru cei care trăiau pe atunci 🙂 ) ca să zic din nou pas. Așa că, dragă Nemira, buzunarul meu e închis deocamdată.

 

Știri fantasy externe

British Awwards 2018

Pe 21 octombrie au fost anunțați câștigătorii pe 2018 ai premiilor British Awwards, premii decernate anual de Societatea Britanică de Fantasy. O să menționez doar trei dintre premii, acele care mi se par cele mai relevante, menționând atât câștigătorii cât și celelalte nominalizări.

Cel mai bun roman fantasy:

* The Ninth Rain de Jen Williams *

Age of Assassins de RJ Barker
The Court of Broken Knives de Anna Smith Spark
Under the Pendulum Sun de Jeanette Ng

Cel mai bun debut:

* Jeanette Ng, pentru Under the Pendulum Sun  *

RJ Barker, pentru Age of Assassins (Orbit)
SA Chakraborty, pentru Orașul de Bronz (HarperVoyager)
Ed McDonald, pentru Blackwing (Orion)
Anna Smith Spark, pentru The Court of Broken Knives (HarperVoyager)

Și nu în ultimul rând, Premiul Special: N.K. Jemisin

Jen Williams este autorul seriei fantasy Copper Cat, serie care s-a bucurat de un oarecare succes și trebuie să spun că sunt puțin uimit să-l văd câștigător. Cu toate acestea mi s-a pus brusc pata pe acest roman. De remarcat și faptul că restul nominalizărilor sunt romane de debut! Și apropo de debuturi, miram-aș ca Under the Pendulum Sun să se ridice la nivelul excepționalului The Court of Broken Knives sau măcar la cel al lui Blackwing . Dar asta e, gusturile nu se discută. Mai ales ale ”cercetătorilor” britanici.

Serialul Roata Timpului

Compania Amazon a dat undă verde pentru realizarea serialului TV Roata Timpului, ecranizare a binecunoscutei serii epic fantasy scrisa de Robert Jordan (și Branderson). Serialul va fi produs de Sony Pictures Television și Amazon Studios și va fi adaptat de Rafe Judkins (Agents of SHIELD). Se lucrează deja la serial de mai bine de un an, există deja un scenariu aprobat și echipa de producție este deja selectată și cu toate că nu avem încă un termen, abia aștept să-l văd pe Rand al’Thor pe sticlă!

The Witcher

Și dacă tot veni vorba de seriale, iată că vom avea și o ecranizare TV a celebrei serii The Witcher a lui Andrzej Sapkowski. Iar de data aceasta, chiar dacă nu avem încă o dată de apariție, avem un ”trailer” și o distribuție. În rolul lui Geralt îl găsim pe Henry Cavill, cel care îi dă viață lui Superman în noile ecranizări de la DC. Și dacă fața de băiat drăguț a lui Cavill este numai bună pentru Superman, eu nu văd nici o legătură între aceeași față (vezi trailerul) și personajul din imaginea de mai sus.

 

Aparițiile editoriale ale lunii septembrie

Port of Shadows (Cronicile Companiei Negre #1,5) – Glen Cook – Iată că după o pauză de 18 ani băieții duri ai Companiei Negre revin. Sincer să fiu mă bucur, dar sunt puțin confuz, chiar vroiam să mă apuc de cel de-al patrulea roman al seriei și acum mă gândesc dacă nu ar trebui să-l citesc pe acesta înainte, deoarece acțiunea are loc undeva între Compania Neagră și Umbre Stăruitoare. Și chiar dacă fanii înrăiți ai seriei au cârcotit în fel și chip, ba că romanul e misogin, ba că a deviat de la versetul 10, din epistola 15 din Evanghelia Companiei Negre, ba mai rău, că Cook ar fi senil și a scris pe de lături, eu rămân la părerea mea și zic că o carte din Cronicile Companiei Negre e o carte care trebuie citită dacă te dai fan epic fantasy.

The Queen of Crows (The Sacred Throne #2) – Myke Cole – M-am delectat anul acesta cu The Armoured Saint, un mini roman epic fantasy de cea mai bună calitate de la Myke Cole, creatorul seriei Shadow Ops și trebuie să recunosc că am fost plăcut surprins să văd cum a reușit acesta să creeze un personaj credibil (un fel de Ioana D`Arc fantasy), o lume interesantă și o acțiune excelentă în doar 200 de pagini. Subiectul este asemănător cu al seriei Demon a lui Peter V. Brett doar că, îmi pare rău să spun asta, mult mai dăștept iar evoluția acțiunii mi-a arătat unde ar fi putut ajunge seria lui Brett dacă acesta nu s-ar fi pierdut pe drum. Așa că mă bucur să văd că a apărut și cel de-al doilea titlu al seriei lui Cole și sunt convins că nu mă prinde 2019 cu romanul necitit.

Salvation’s Fire (After the War #2) – Justina Robson – Semnalam în ultima rubrică de știri romanul Redemption`s Blade al lui Adrian Tchaikovsky apărut în luna iulie, primul roman al seriei After the War. Iată că la două luni de la acea apariție a fost publicat și cel de-al doilea roman al seriei! Secretul vitezei de apariție pare să fie ”externalizarea” munci. Sau să-i zic transformarea seriei în franciză? Deoarece al doilea roman al seriei este scris de altcineva, mai precis de Justina Robson, o doamnă care are în palmares seria urban fantasy de succes mediu Quantum Gravity. Sincer aș recomanda această metodă câtorva autori (George, Patrick, etc.) dar se pare că ea nu e perfectă, fapt demonstrat de punctajul mult mai mic luat de acest roman față de cel al lui Tchaikovsky. Dar mă întreb totuși oare ce e mai bine: slăbuț sau deloc?

Timeless (The Legend of Drizzt #31 !) – R. A. Salvatore – Oare acesta să fie răspunsul la întrebarea de mai sus? Mult și de consum? Sincer să fiu, nu am citit nici unul dintre cele peste 100 (!) de romane ale lui Salvatore așa că nu pot să mă exprim în cunoștință de cauză dar este clar că omul are o hoardă de fani care îi devorează cu conștiinciozitate toate titlurile. Iar dintre acestea, cele care îl au ca erou pe elful întunecat Drizzt par să fie cele mai apetisante. Și după 30 de romane care îl au ca erou, probabil că autorul și-a epuizat stocul de aventuri pentru eroul său așa că s-a întors la origini. La propriu, căci acest nou roman explorează modul în care mămica și tăticul acestuia s-au văzut, s-au plăcut și … știți voi.

The Land You Never Leave (West of West #2) – Angus Watson – Angus Watson a rupt gura târgului cu seria sa dark fantasy/fantasy istoric Age of Iron amestecând magia druidică, legiunile romane și tonul grim dark. Se pare că Watson a dat lovitura din nou cu noua sa serie, sau cel puțin așa se poate deduce din recenziile entuziaste pe care le-am citit. De data aceasta autorul se inspiră din cultura amero-indiană și cea a vikingilor (!) imaginându-și o comunitate bucolică și izolată numită Oamenii Ciuperci. Aceștia se trezesc brusc invadați de inamici care vor să-i anihileze, ca urmare a unei profeții care spune că Oamenii Ciupercă vor distruge lumea. Doar o mână dintre ei reușesc să scape, urmând sfatul idiotului satului care are o viziune și îi îndeamnă să fugă cât mai departe. La vest de vest! Acum că a apărut și cel de-al doilea roman mă gândesc serios că merită încercată.

 Aparițiile editoriale ale lunii octombrie

The Monster Baru Cormorant (The Masquerade #2) – Seth Dickinson – Țin minte cum închideam în 2015 cu sentimentele răvășite impresionantul The Traitor Baru Cormorant. Iată că lui Seth Dickinson i s-a făcut în sfârșit milă de noi și ne-a cadorisit cu continuarea poveștii lui Baru. Ținând cont că era unul dintre cele mai așteptate romane din lista mea de dorințe nu mai e necesar să spun că mă mănâncă degetele să mă apuc de el, cu atât mai mult cu cât recenziile sunt pline de laude. Dickinson este un fin analist al puterii și al efectului pe care aceasta îl are asupra individului și acesta creează un univers fantasy foarte diferit de tot ce am citit până acum, special pentru a putea explora aceste teme.

Cold Iron (Masters & Mages #1) – Miles Cameron – Se pare că succesul excelentei serii The Traytor Son Cycle l-a convins pe scriitorul de romane istorice Christian Cameron să rămână în pielea lui Miles Cameron și să îi îmbucure în continuare pe iubitorii de fantasy. Fiind un mare fan al autorului (de fapt a personalității sale fantasy) nu pot decât să mă bucur de noua s-a serie. De data aceasta avem o lume cu aromă bizantină condimentată cu aceleași ingrediente de succes ca și în The Traytor Son Cycle și anume, magie, cavaleri și dragoni. De neratat!

Dragon`s Code (Dragonriders of Pern #25) – Gigi McCaffrey – Cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la apariția primului roman din seria Dragonriders of Pern a lui Anne McCaffrey, una dintre marile doamne ale literaturii de science fiction și fantasy, fiul acesteia o onorează publicând un nou roman din universul care a făcut-o celebră pe mama sa. Pe scurt, seria spune povestea coloniei umane de pe paradisiaca planetă Pern care se trezește lovită de ”Căderea Firelor”, un cataclism cosmic care se abate periodic asupra planetei. Singurele ființe care pot lupta cu amenințarea sunt micile șopârle zburătoare care scuipă foc și distrug particulele argintii care cad din cer și devastează planeta. Din aceste șopârle sunt creați prin inginerie genetică dragonii pentru a ajuta la salvarea omenirii,chiar înainte ca Pern să piardă contactul cu restul umanității și să regreseze tehnologic.

Priest of Bones (War for the Rose Throne #1) – Peter McLean – Războiul s-a terminat, dar atunci când preotul de armată Tomas Pietate se întoarce acasă, în Putoare, acesta descoperă că imperiul crimei al cărui cap era i-a fost furat cât timp a fost la război. Cu ajutorul bandei sale numită Oamenii Pioși, acesta încearcă să reia controlul asupra fostelor sale afaceri dar se trezește în scurt timp prins într-o rețea de intrigi politice și este pus să aleagă cel mai mic dintre două rele. Sincer, cu așa o premiză și cu ironia evidentă a numelor și a denumirilor, romanul a reușit să mă facă foarte curios, cu atât mai mult cu cât recenziile spun că acesta are profunzimi nebănuite și mai rar întâlnite în zona romanelor grim dark, zonă în care acesta se înscrie în mod categoric.

 

Dezideriu Szabo

Stirile fantasy ale lunilor iulie si august

Știri fantasy din țară

Spunea cineva, cândva, că iarna nu-i ca vara. Se pare că acest adevăr este valabil în ultima vreme și în viața mea. Un proiect important în care sunt implicat îmi acaparează tot timpul și mă ține departe de tastatură. Dar ca să fim sinceri nici editurile noastre nu-mi dau prea mult subiect de bârfă, dovadă fiind și sărăcia rubricii de mai jos. Sperăm ca toamna să alunge de prin edituri moleșeala verii și să-mi aducă și mie timpul liber înapoi. Până atunci, cei care sunteți prin București în perioada 15-16 septembrie, vă puteți bucura de știință și imaginație la Biblioteca Națională în cadrul celei de a trei-a ediții a festivalului Sci + Fi Fest. Mai multe detalii puteți găsi pe pagina evenimentului  .

Apariții editoriale din țară

Editura Paladin

Câmpiile Sfărâmate – Cuvinte despre lumină volumul I  (Arhiva Luminii de Furtună #2) – Brandon Sanderson – Chiar dacă romanul a apărut la secțiunea în pregătire a editurii la începutul lunii septembrie, știind că pentru mulți dintre cititorii de fantasy din România acesta este cel mai așteptat roman al anului, mă grăbesc și-l postez aici. E clar că efortul lui Branderson cu această serie este unul impresionant și chiar dacă am fost puțin agasat de dimensiunile gigantice ale lui Oathbringer, recomand cu tărie oricui dorește să intre într-unul dintre cele mai elaborate universuri ficționale imaginate vreodată să se ia la trântă cu aceste romane. Nu numai că antrenează mintea dar face și bicepsul mare.

Pământul iubit de Zei (Pământul iubit de Zei #1) – Guy Gavriel Kay – Pentru mine, deoarece m-am delectat de mult cu Cuvinte despre Lumină, cel mai important anunț al acestor luni este acela conform căruia un roman de Guy Gavriel Kay este în pregătire la Paladin. Vroiam de mult să mă apuc de opera lui Kay, unul dintre cei mai importanți autori de fantasy și iată că voi avea ocazia să o fac. Și chiar dacă Pământul iubit de Zei, roman de inspirație orientală nu ar fi fost prima mea alegere, probabil că aș fi optat pentru Tigana, e bine și așa. Romanele lui Kay (mai puțin cele din trilogia Fionavar care sunt de inspirație tolkieniană) sunt plasate în tărâmuri ficționale ce se aseamănă cu locuri reale din diverse perioade istorice reale, în cazul romanului de față fiind vorba despre China secolului al VIII-lea.

Corabia Zeiței Ishtar – Abraham Merritt – Știu că ar trebui să mă abțin de la a fi un veșnic cârcotaș dar nu-mi iasă. Oare de ce ai vrea să reeditezi un roman deloc senzațional și care nu s-a bucurat de prea mare succes nici atunci când a apărut pentru prima dată la Nemira, într-o perioadă când era penurie de science fiction și în care fantasy-ul aproape că nu exista pe piața din România? Dar probabil că ar trebui să mă abțin să caut un fir logic în acțiunile Paladinului și să mă bucur de faptul că din toată nebuloasa planului lor editorial mai ies constant și nestemate ca cele două romane de mai sus. Corabia Zeiței Ishtar este un roman pulp din acea perioadă a fantasyului în care nu venise încă Tolkien ca să arate lumii cum se scrie acest gen.

Editura Herg Benet

Soho în lumina Lunii (Peter Grant #2) – Ben Aaronovitch – Cel de al doilea roman al seriei Peter Grant este în pregătire la Herg Benet, lucru bun, chiar dacă nu am reușit încă să mă delectez cu primul roman al seriei și să văd cum sună Dresden cu accent britanic. Lucru bun și fiindcă îmi dă speranța că cei de la Herg Benet sunt oameni serioși care-și continuă seriile și care o să mă îmbucure cât de curând cu continuarea minunatului roman al lui Becky Chambers pe care l-au publicat aceștia. Nu-i așa? Până atunci, Aaronovitch combină în acest roman jazz-ul cu supranaturalul dându-i detectivului și ucenicului vrăjitor Peter Grant un nou caz.

Editura Nemira

Răzbunarea Văduvei Albe (Neîmblânziții #3) – Jacob Grey – Și ținând cont că iată, sunt două luni în care nu a trebuit să vorbesc despre YHAAA, mă scuzați, despre YA, pot cu bucurie să anunț apariția acestui roman fantasy pentru copii. Garantat de aici nu curge siropul dintre pagini și coperta este excelentă. Este minunat că apar astfel de serii și este excelent că Nemira le duce până la sfârșit, educând tinerii cititori cu literatura și cu continuitatea lecturii. Povestea tânărului Caw, băiatul-corb, pare interesantă și chiar dacă nu am „spațiul”necesar să adaug această serie în lista mea de lectură, mi-a stârnit suficient de mult interesul încât să dau un ochi peste câteva rezumate și recenzii.

Vrăjitorul și globul de cristal (Turnul întunecat #4) – Stephen King – Este de remarcat modul în care cei de la Nemira știu să profite de orice avantaj de marketing și cum s-au mobilizat să reediteze seria Turnul întunecat într-o prezentare grafică de excepție imediat după apariția filmului omonim. Coperta acestui roman este excelentă și abia aștept să le văd și pe următoarele două. Cât despre ultimul roman al seriei, voi avea în sfârșit bucuria de a-l achiziționa la momentul reeditării, căci trebuie să recunosc că nu m-am putut îndura să scot banii din buzunar pentru a cumpăra paginile aflate dedesubtul hidoșeniei numită imagine de pe coperta primei ediții.

Știri fantasy externe

Este evident că cel mai important eveniment al verii a fost decernarea în luna august a premiilor Hugo în cadrul Worldcon-ului de la San Jose, California. Un eveniment care mi-a adus multă bucurie în suflet deoarece a confirmat (dacă mai era nevoie) că N. K. Jemisin este cel mai puternic scriitor (și folosesc genul masculin ca să nu credeți că mă refer doar la doamnele scriitoare) de science fiction și fantasy al momentului. Odată cu câștigarea premiului Hugo pentru cel mai bun roman cu The Stone Sky, Jemisin a reușit și performanța de a fi primul scriitor care a câștigat acest premiu trei ani consecutiv. Practic fiecare dintre romanele fabuloasei trilogii Pământul Sfărâmat a luat câte un Hugo, fapt ce dovedește încă odată valoarea acestei serii. Și în contextul a cea ce spuneam mai sus legat de strategiile de marketing, nu pot să nu remarc lipsa de viziune a celor de la Paladin, care nu profită de această ocazie pentru a ieși rapid pe piață cu întreaga serie, inclusiv primul roman reeditat cu o copertă care să fie la înălțimea conținutului și să atragă privirile pe raft. Știu. e urât cea ce voi spune în continuare, dar cred că cititorul român merita ca trilogia să fie achiziționată de Nemira…

Tot o știre legată de premiile Hugo, dar una mult mai apropiată de literatura fantasy este acea că trilogia Lumea celor cinci Zei de Lois McMaster Bujold, tradusă și în limba română de editura Tritonic a luat premiul Hugo pentru cea mai bună serie.

Și ca să rămân în același registru trebuie să amintesc că în luna iulie au fost anunțați finaliștii pentru premiile World Fantasy Awards 2018. Sincer am rămas puțin dezamăgit de titlurile din lista cu nominalizările pentru cel mai bun roman, dar cine sunt eu să judec. Remarcabil mi se pare că Orașul de Bronz, singurul dintre titluri care îmi sună cunoscut este publicat deja în limba română!

Nominalizările la secțiunea cel mai bun roman fantasy al anului 2018 sunt:

• Orașul de Bronz de S. A. Chakraborty
• Ka: Dar Oakley in the Ruin of Ymir de John Crowley (probabil cel mai interesant roman din listă, cu o premiză care l-a propulsat direct în lista mea de lectură)
• The Strange Case of the Alchemist’s Daughter de Theodora Goss (YA)
• Spoonbenders de Daryl Gregory (paranormal)
• The Changeling de Victor LaValle (realism magic, horror)
• Jade City de Fonda Lee (urban fantasy)

Aparițiile editoriale ale lunii iulie

The Empire of Ashes (The Draconis Memoria #3) – Anthony Ryan – Aceasta este cea mai importantă apariție editorială a lunii din puncul meu de vedere și abia aștept să citesc finalul acestei serii epice, o combinație excelentă de steam punk, dragoni, roman de spionaj, aventuri a la Indiana Jones și război epic pentru supremație între dragoni și oameni. Mi-am susținut întotdeauna părerea că Anthony Ryan este un autor excelent, cu toate controversele create în jurul continuărilor la Cântecul Sângelui iar această serie nu face decât să-mi întărească convingerea. Sincer abia aștept să văd care va fi următorul roman Ryan, acum că Draconis Memoria a ajuns la final. În mod sigur va avea un loc în biblioteca mea.

Age of War (The Legends of the First Empire #3) – Michael J. Sullivan – Am citit toate cele șase romane ale seriei The Ryiria Revelations și trebuie să recunosc că acestea au avut suișuri și coborâșuri. Până la urmă coborâșurile au cântărit cel mai greu în balanță și am decis să nu mai pornesc pe drumul acestei noi serii a autorului. Totuși recenziile sunt excelente și trebuie să recunosc că, chiar dacă pe mine m-a pierdut, Sullivan rămâne un bun povestitor și sunt convins că este pe gustul multor cititori. În plus trebuie remarcat ritmul bun de apariție al acestei serii care va avea în total șase romane pe care în mod cert fanii le vor putea citi pe parcursul unei singure  vieți 😉 .

Redemption’ Blade (After the War #1) – Adrian Tchaikovsky – Chiar dacă pe mine m-a pierdut definitiv ca și cititor cu Copiii Timpului, Tchaikovsky rămâne un nume important în peisajul fantasy și mă văd obligat să-i menționez noile romane publicate. Premisa acestei noi serii, pare destul de interesantă. Aceasta spune povestea unei eroine după un război devastator pornit de un Semizeu și de hoardele de monștri ale acestuia. După ce a reușit împreună cu o mână de eroi să-l ucidă pe acest lord întunecat Celstaine se vede acum nevoită să pună ordine printre ruinele fumegânde ale unui imperiu prăbușit.

Spinning Silver – Naomi Novik – Uite cu trebuie eu, în numele corectitudinii și al imparțialității să anunț apariția unui roman care probabil că-mi va „freca” nervii cât de curând. Cu același gen de copertă ca și Aleasa Dragonului și venind din nou cu o reinterpretare a unui basm clasic (de data asta este vorba despre Rumpelstiltskin), Naomi Novik se pare că a găsit rețeta perfectă pentru a lua anumite premii de la romane mult mai epice ale genului. Știu, sunt rău și părtinitor, dar romanul apare deja pe lista de propuneri a Goodreads pentru cele mai bune romane fantasy ale anului și eu sunt bântuit de un deja vu.

Aparițiile editoriale ale lunii august

 

Foundryside (Founders #1) – Robert Jackson Bennett – După ce am fost dat pe spate în stil mare de romanele trilogiei Orașele Divine, orice titlu nou apărut semnat Robert Jackson Bennett este lectură obligatorie pentru mine. În această nouă serie autorul ne introduce în povestea unui oraș care funcționează pe magie industrializată folosită pentru a alimenta un sistem capitalist lipsit de milă. Sancia Grado, o spărgătoare de geniu este angajată să fure un artefact magic care poate însufleți obiectele cu coduri de comenzi, artefact care va permite Caselor Comerciale care-l vor controla să rescrie realitatea pentru a le servii propriilor interese egoiste. Evident că Sancia se va opune stârnind un război secret a cărui miză va fi însăși natura realității. Wooooow!

The Tower of Living and Dying (Empires of Dust #2) – Anna Smith Spark – Doar faptul că am citit excepționalul The Court of Broken Knives doar anul acesta m-a făcut să nu-l postez în capul listei celor mai bune romane de debut ale anului 2017. Chiar dacă nu este pe acea listă, romanul este după opinia mea cel mai bun debut fantasy al unui an 2017 plin de debuturi excelente și în plus este unul dintre cele mai bune romane fantasy ale anului trecut. Cu o scriitură de zile mari, cu personaje de o complexitate rar întâlnită și cu o poveste întunecată și teribilă, The Court of Broken Knives este primul roman grim dark pe care l-am citit și pe care îl consider o adevărată operă de artă! Să spun că abia aștept să citesc acest nou roman al seriei ar fi o subestimare a nevoii care mă macină în cele mai adânci cotloane ale sufletului.

Ravencry (Raven’s Mark #2) – Ed McDonald – E clar că luna august a fost luna superlativelor în cea ce privește literatura fantasy de calitate, fiind și luna în care unele dintre cele mai bune debuturi ale anului trecut și-au văzut publicate continuările. Este și cazul lui Ravencry, continuarea excelentului Blackwings, roman care m-a cucerit cu forța și pasiunea lui dar mai ales cu complexitatea și originalitatea universului imaginat de McDonald. Mă gândesc cu plăcere și cu spaimă în inimă că mă voi adânci din nou în acest univers întunecat, că mă voi întâlnii din nou cu ororile Regilor Adânci dar și cu fantoma teribilă și luminoasă a unuia dintre personajele principale ale primului roman.

Bloody Rose (The Band #2) – Nicholas Eames – Tot din aceași categorie a continuărilor unor debuturi excelente de anul trecut face parte și acest roman ce duce mai departe povestea din Kings of the Wyld. Și probabil că îmi voi programa lectura acestui roman între cele ale celor două de mai sus ca să mai iau o gură de umor și bună dispoziție între două doze de întuneric. Eram luat prin surprindere anul trecut de faptul că am savurat un roman fantasy cu tentă umoristică, gen pe care nu-l agreez în mod normal, dar Eames știe cum să te bine dispună fără a cădea în ridicol sau în absurd și o face spunând în același timp o poveste interesantă și plină de profunzimi nebănuite. Deci da, să vină Bloody Rose așa cum este cunoscută în rândul eroilor din Sălbătycie fiica lui Clay Cooper, personajul principal din primul roman!

The Fall of Gondolin (Middle Earth Univers #?) – J.R.R. Tolkien, editor Christopher Tolkien – Iată că a apărut un nou roman al maestrului Tolkien… nu, stați puțin, ceva nu e în regulă. Iată că neobositul fiu al maestrului a mai găsit în lada cu minunății lăsată de tatăl său în podul conacului familiei (sic) schițele încă unui roman din fantasticul univers al Tărâmului de Mijloc. Și cu toate că de la progenitura lui Frank Herbert îmcoace, cel care a făcut praf și pulbere universul capodoperei Dune, am o oarecare alergie la fii care continuă opera taților pe baza unor schițe de romane, trebuie să recunosc că mi-a plăcut Silmarilion și că mă voi adânci la un moment dat din nou în tainele Tărâmului de Mijloc.

Dezideriu Szabo

 

 

 

 

Stirile fantasy ale lunilor mai si iunie

Știri fantasy din țară

Este evident că cel mai important eveniment legat de carte, deci implicit și de cartea de fantezie al acestei perioade a fost ediția 2018 a Bookfest. Și dincolo de importanța în sine a evenimentului, ediția de anul acesta a avut două efecte pozitive majore. Unul dintre ele a fost acela că, așa cum au anunțat editurile, această ediție a fost una dintre cele mai profitabile. Deci românii cumpără mai multă carte. Dacă românii cumpără mai multă carte, editurile publică mai multă carte. Dacă editurile publică mai multă carte, vedem și noi mai multă carte fantasy! Sau nu? Al doilea efect a fost stimularea productivității la editura Paladin, care ne-a bombardat cu o avalanșă de cărți sf/fantasy. Și ca să fiu cârcotaș, ne-a mai bombardat și cu o avalanșă de coperți oribile. Dar cum zice un proverb, hai să nu judecăm cartea după coperți, nu de alta, dar ar da Paladinul faliment și asta chiar nu vrem.

Apariții editoriale din țară

Editura Nemira

Tropicul șerpilor (Memoriile lui Lady Trent #2) – Marie Brennan – Sincer, sunt puțin stresat vis-a-vis de această carte, cu toate că îmi doresc să o citesc. Traducerea primului volum a fost atât de rea încât am reușit cu greu să savurez romanul în sine. Nu e normal ca tu, ca cititor să faci exerciții de imaginație ca să-ți dai seama cam cum a sunat textul original și care era sensul frazei, sens pierdut de multe ori sau denaturat datorită traducerii. Dar asta tot nu schimbă faptul că Memoriile lui Lady Trent este o serie interesantă care a adus ceva nou în peisajul fantasy-ului modern.

Alegerea celor trei, Ținuturile Pustii (Turnul Întunecat # 2, 3) – Stephen King – Este pentru prima dată când mă bucur de o reeditare, nu numai pentru faptul că era nevoie și de o ediție paperback a celei mai complexe opere a maestrului King dar și pentru faptul că, la fel ca la toate cărțile scoase de Nemira mai nou, coperțile sunt excelente. Și dacă la ediția hardback, până la volumul patru imaginile coperților au fost ok, ultimele trei volume au coperți oribile care culminează cu aceea a ultimului volum.

Editura Paladin

Războiul lui Caliban (The Expanse #2) – James S. A. Corey – Chiar dacă este vorba de un roman science fiction prin excelență, trebuie să-mi exprim entuziasmul că, iată, după o așteptare luuuungă, avem și noi în sfârșit cel de-al doilea roman Expanse. Când va veni și al treilea, nici nu vreau să mă gândesc. Totuși le voi mai da deocamdată o șansă Paladinilor cu această serie, lucru pe care nu am fost capabil să-l fac cu seria Pumnalul și Moneda, serie pe care m-am văzut obligat să o continui in limba engleză. Dar dacă mă gândesc câte volume are Expanse…

Cavalerul (Cavalerul Vrăjitor #1) – Gene Wolfe – Din punctul meu de vedere, Cavalerul va fi probabil cea mai importantă apariție fantasy a acestui an. Știu că Wolfe nu este pe gustul tuturor, dar asta se datorează faptului că acesta este un autor din cu totul altă ligă decât autorul comun de fantasy. Este suficient să spun că mulți îl consideră pe Gene Wolfe cel mai bun scriitor de limbă engleză (indiferent de gen!) în viață. Eu unul am fost fascinat de povestea torționarului Severian din Cartea Soarelui Nou și abia aștept să mă scufund în cele șapte realități magice ale acestei serii care este un epic fantasy clasic.

Vremea Schimbării – Robert Silverberg – Din nou vorbesc despre un roman science fiction, cu toate că din câte îmi amintesc planează pe acolo un iz de fantasy, la fel ca și în Mâna stângă a întunericului a lui Le Guin, roman cu care îl pot și compara de fapt pe acesta. Și din nou vorbesc despre un roman excelent, profund și complex, o capodoperă a unui scriitor excepțional. Este foarte bine că Paladinul s-a gândit să reediteze acest roman deoarece probabil că vechea ediție din colecția Cyborg este greu de găsit în zilele noastre. Cât despre copertă, ar trebui să mă abțin dar nu pot, căci încă sper că cineva de la editură va vedea reacția mea și a voastră și va lua o măsură care să ne scape de programul de agresiune a simțului nostru estetic lansat în ultima vreme de această editură.

Editura Rao

Duelul Vrăjilor (Duelul Vrăjilor #1) – Sebastian de Castell – Vestea că un roman de al lui de Castell va apărea la editura Rao m-a bucurat. Mă uitam la exemplarul proaspăt achiziționat al lui Traitors Blade reproșându-mi că nu am mai avut și eu un pic de răbdare, să-l cumpăr în limba română. Doar că mi-am dat repede seama că reproșul era inutil. Rao a găsit o serie YA a autorului și a decis că e mai interesant de publicat decât seria care l-a făcut celebru pe acesta și mă refer aici la Greatcoats. Asta e, ne mulțumim cu ce avem.

 

Aparițiile editoriale ale lunilor mai și iunie

Wrath of Empire (Gods of Blood and Powder #2) – Brian McClellan – Brian McClellan se impune tot mai mult, cu fiecare roman publicat, ca o voce de referință a fantasyului modern, depășind la ora actuală, după părerea mea, voci mai consacrate ca Brandon Sanderson, Brent Weeks sau alții. Cea ce a început cu Promise of Blood și trilogia Powder Mage a devenit acum, cu cel de-al doilea roman al celei de-a doua serii din universul Magilor Prafului de Pușcă o saga plină de imaginație, de forță și de personaje remarcabile. În plus, nu doar că această nouă trilogie e mai bună decât prima, dar acest nou roman le întrece pe toate de până acum, McClellan îmbunătățindu-și mâna cu fiecare rând scris.

The Testament of Loki – (Loki #2) – Joanne Harris – Scriam acum câțiva ani o recenzie la romanul The Gospel of Loki, o abordare a miturilor nordice povestită din perspectiva Zeului Înșelăciunii. Iată că Joanne Harris îi dă din nou voce lui Loki într-un nou roman. Ragnarok a trecut de secole dar Loki revine. Chiar dacă a pierdut la fel de mult ca și cei împotriva cărora a complotat, mincinosul-șef e gata să scape din închisoarea lui eternă și să-și croiască drum cu vorbe înșelătoare într-o nouă realitate.

 

The Grey Bastards (The Lot Lands #1) – Jonathan French – Iată că i se face dreptate unui excelent roman de debut auto-publicat de către autorul său anul trecut și acesta își face intrarea oficială în librării sub tutela excelentei edituri Orbit. The Grey Bastards este un roman fantasy captivant care reinterpretează serialul Sons of Anarchy în cel mai pur stil epic fantasy. În loc de cluburi de motocicliști certați cu legea aici avem găști de semi-orci călare pe mistreți uriași, elfi, magi puternici și orci pur sânge, hotărâți să-i calce pe toți în picioare. Romanul este una dintre cele mai savuroase lecturi de care m-am bucurat anul acesta.

A Reaper at the Gates (An Ember in the Ashes #3) – Sabaa Tahir – A apărut și cel de-al treilea roman al seriei YA fantasy publicată la noi de editura Paladin. Și dacă ai o vacă productivă, de ce să nu o mulgi până la capăt. Așa că autoarea s-a hotărât să mai adauge și un al patrulea roman la cea ce trebuia să fie o trilogie. Eu unul mi-am pierdut interesul încă de la primul roman, pe care trebuie să recunosc că m-am chinuit să-l termin, dar succesul de care se bucură seria e dovada clară că de gustibus non disputandum…

The Poppy War – R. F. Kuang – The Poppy War, roman apărut la începutul lunii mai, pare a fi până acum, cu un scor de 4,21 pe goodreads și cu o mulțime de recenzii excelente, unul dintre cele mai bune romane de debut ale lui 2018. Universul inspirat de China preindustrială, magia de inspirație shamanică, zeii întunecați, conflictul de talia unui război mondial și energia care pare să vibreze în paginile romanului l-au propulsat brusc pe lista mea de lectură, cu șanse mari să ajungă destul de curând în fruntea acesteia.

Outcast of Order (The Saga of Recluce #20) – L.E. Modesitt Jr. – Modesitt face parte din acea generație de scriitori de fantasy ai anilor 80-90 care și-au dedicat energia unor serii interminabile care se învârteau în jurul acelorași teme stereotipice, generație al cărei reprezentant de frunte a fost Robert Jordan și a sa serie Roata Timpului. Saga lui Modesitt a ajuns la cel de-al douăzecilea volum și încă continuă. Culmea e că are o mulțime de fani care o urmăresc cu ardoare. Și dacă mai pun la socoteală că aceasta nu e singura serie scrisă de Modesitt, ajung la concluzia că Branderson e mic copil.

King of Ashes (The Firemane Saga #1) – Raymond E. Feist – Și dacă tot vorbeam de acea generație a anilor 80-90, iată că un alt „maestru” al acelei generații lovește din nou. Este vorba despre Feist, creatorul interminabilei serii de serii de romane Riftwar Saga. Cu acest roman Feist începe o serie nouă nouță, fără nici o legătură cu universul Riftwar. Din punctul meu de vedere, Feist este unul dintre cei mai supraevaluați autori de fantasy, întâlnirea mea de acum mulți ani cu Magicianul, primul roman al mega seriei mai sus amintite s-a soldat cu un eșec total, stilul execrabil de scris violându-mi în așa hal „simțul liric” încât am dat cu ea de toți pereți. Poți să ai orice idee de idee, dacă scrii ca un copil de clasa a doua făcându-și compunerea despre vacanța de vară, pe mine m-ai pierdut.

The Thousand Death of Ardor Benn (Ardor Benn #1) – Tyler Whitesides – O altă apariție de la Orbit care mi-a atras atenția este The Thousand Death of Ardor Benn și asta în primul rând fiindcă romanul este recomandat fanilor Minciunilor lui Locke Lamora, cea ce eu sunt în mod clar. Și da, recenziile de până acum sunt excelente iar tonul pare a fi acela al unui roman cu hoți, multă acțiune și comploturi complexe, deci probabil că este cea ce trebuie.

 

Dezideriu Szabo

 

 

Stirile fantasy ale lunii aprilie 2018

Știri fantasy din țară

Dincolo de toate vânzolelile realității, de căldurile anormale sau de furtunile politice, pe tărâmul fanteziei românești a fost călduț. Nici prea cald, să te ardă la buzunare, dar nici frig de să nu-ți scoți cartea din editură. O carte ici, o carte colo, un Pierce Brown față în față cu cititorul român și bineînțeles, dinozaurii la taclale în Jurasik Hyde Park. În concluzie, călduț…

Apariții editoriale din țară

Editura Nemira

Vremea disprețului (Seria Witcher #4) – Andrzej Sapkowski – E reconfortant să vezi că există o editură care funcționează normal în țara asta. Și chiar dacă nu m-au dat pe spate cu noutăți anul acesta, faptul că se țin de seriile începute și publică continuările cu o frecvență decentă este îmbucurător. Witcher e o serie importantă în peisajul fantasy și mă bucur să o văd la cel de-al patrulea volum, chiar dacă asta mă obligă să o reiau de unde am lăsat-o, adică de la primul volum.

Adunarea umbrelor (Culorile Magiei #2) – V. E. Schwab – Încă o dovadă în plus că afirmația de mai sus este adevărată și că Nemira funcționează așa cum trebuie. Nu am citit încă mult lăudatul roman numărul unu al seriei dar sper să o fac cât de curând, chiar dacă e vorba (din nou) de YA fantasy. Ideea mi se pare interesantă și mi-a plăcut de Schwab în Acest cântec neîmblânzit, suficient de mult încât să îmi doresc să o aud din nou povestindu-mi de această dată despre cele patru Londre.

Editura Paladin

Helliconia – Primăvara (Helliconia #1) – Brian Aldiss – Țin minte că atunci când, cu mulți ani în urmă am citit acest roman extraordinar al maestrului Aldiss, am fost fascinat și îmi doresc să profit de această ocazie și să recitesc această bijuterie. Și chiar dacă seria este considerată science fiction, cel puțin acest prim roman al ei, cu conflictul său inter rasial dintre oameni și phagori are o puternică tentă de fantasy. Oricum recomand cu căldură acest roman tuturor acelora care nu aveau statut de cititor pe vremea când a apărut prima traducere în limba română și nu s-au putut bucura de el.

Editura Trei

Invadarea Ținutului Tearling (Regina Ținutului Tearling #2) – Erika Johansen – După cum se știe, nu sunt un mare fan al YA fantasy, chiar dacă, din când în când se întâmplă să-mi placă câte un roman din zona aceasta. Și tot din când în când se întâmplă ca din tonele de serii YA să mai apară și unele suficient de importante încât să-mi atragă atenția, mai ales dacă acestea sunt traduse și în limba română. Seria Regina Ținutului Tearling face parte din această categorie, chiar dacă nu face parte și din categoria seriilor pe care le voi citi.

Editura Leda Edge

Orașul de Bronz (Trilogia Daevabadului #1) – S.A Chakraborty – Cu toate că ne aflăm din nou în supra-publicata zonă a YA fantasy, acest roman mi-a atras atenția din două motive. În primul rând deoarece acesta a văzut lumina tiparului în limba engleză în noiembrie anul trecut și mă bucur întotdeauna când văd că pot apărea „prospături” și pe piața din România. În al doilea rând mi se pare foarte interesantă tema orientală cu acțiunea plasată într-un Cairo alternativ, un Cairo învecinat cu o civilizație ascunsă a djinilor.

 

Știri fantasy externe

Cei de la HarperVoayger au anunțat achiziționarea unei noi trilogi semnată de Peter V. Brett pentru o sumă cu șase cifre. Acțiunea noii trilogii se va desfășura în universul seriei Demon, la 15 ani după evenimentele din The Core. Primul roman se va intitula Prințul Deșertului și îi va avea ca protagoniști pe Olive Paper, fiul/fiica lui Jardir și al Leeshei și Darin Bales, fiul lui Arlen și al Rennei. Sincer asta explică multe dintre lucrurile care îmi ridicaseră semne de întrebare în The Core, cum ar fi motivul pentru care Brett a depus atâta efort în crearea personajului Olive, personaj care nu are nici un rol în roman, fiind la stadiul de sugar, incapabil să hăcuiască demoni, dar și de ce am avut pe parcursul romanului impresia că Brett se grăbește să termine firul narativ al seriei ca să postă trece la altceva.

Am tot stat să mă gândesc dacă Moș Martin mai merită să-mi bat gura despre el. Dar opera acestuia este o parte prea importantă a fantasyului modern ca să pot să-i ignor bișnițăraiele. Vorbeam nu de mult despre planurile celor de la HBO de a scoate noi seriale în universul Cântec de Gheață și Foc după finalizarea Urzelii Tronurilor și că primul candidat este un serial despre ascensiunea Casei Targaryen. Nici nu s-a răcit bine vestea că Martin a și anunțat că va lansa în luna noiembrie a acestui an romanul Fire&Blood care are ca subiect exact istoria Targaryenilor. Cât despre The Wind of Winter, putem să ne punem pofta în cui, sunt convins că Martin ne-a vândut dreptul de a ne bucura de acest roman înainte de finalizarea serialului pe bani grei. Mi se pare o lipsă totală de respect față de proprii cititori, un mercantilism grețos prin care Martin se %@%@ pe ei de fani pentru o căruță de bani de la HBO. Rușine…

BBC  a lansat în luna aprilie o ecranizare în patru episoade a romanului lui China Mieville The City and The City. Nu am găsit încă o subtitrare în limba română dar filmul poate fi „închiriat” de pe siteurile de specialitate.

Aparițiile editoriale ale lunii aprilie

Grey Sister (Book of the Ancestor #2) – Mark Lawrence – E sărbătoare pe strada mea, ca de fiecare dată când Mark Lawrence lansează câte o carte. Povestea lui Nona continuă în fascinantul univers al Coridorului, magia devine tot mai complexă, umbrele și întunericul prind viață proprie și intriga devine tot mai interesantă. Tonul seriei, complet diferit de acela al romanelor din universul Imperiul Fărâmițat este dovada că Lawrence este un scriitor complex, capabil să își adapteze scriitura la cerințele acțiunii sau a personajelor. Și cred că nu mai trebuie să menționez ce citesc în acest moment 🙂 .

Season of Storms (Witcher #8) – Andrzej Sapkowski – Și dacă tot vorbeam de Witcher, iată că seria scriitorului polonez de fantasy continuă, de data aceasta cu un roman de sine stătător care îl are ca protagonist pe vestitul mutant vânător de monștri. De data aceasta se pare că Geralt devine neglijent și își pierde cele două săbii, romanul explorând urmările acestui incident nefast.

Witchy Winter (Witchy Eye #2) – D. J. Butler – Remarcam anul trecut la un moment dat apariția romanului Witchy Eye, o istorie alternativă care se petrece într-un Ohio magic și ciudat. Iată că a apărut și cel de al doilea roman al seriei și cea ce am citit despre el îmi întărește convingerea că trebuie să mă apuc de primul roman. Și ca să vă ispitesc, iată doar câteva teme: politică imperială în Imperiul Lumii Noi, lupta pentru tronul unui regat din nordul Ohio-ului, bătălii împotriva mamelucilor din Lumea Veche pentru controlul guri râului Mississippi, cavaleri, o zeiță ascunsă și un pirat catalan…

Night Dahlia (Nightwise #2) – R. S. Belcher – L-am descoperit pe Belcher prin intermediul seriei sale Golgotha, serie prin care am descoperit genul Wierd West. Seria Nightwise ține de genul urban fantasy și spune povestea lui Laytham Ballard, o legendă vie, membru al ordinului secret Nightwise ai cărei membrii, magi cu toții, luptă să țină în frâu forțele supranaturale ale iadului care vor să aducă haosul în lumea noastră.

Born to the Blade (Born to the Blade #1 – 11) – Marie Brennan, Cassandra Khaw, Malka Older, Michael Underwood – Born to the Blade este un serial literar fantasy publicat de platforma online Serial Box. Principiul este interesant, câțiva autori se reunesc și crează universul ficțional la inițiativa unui coordonator (în cazul de față Michael Underwood) și apoi se apucă de scris episoade. Cea ce mi-a atras atenția la serialul acesta, a cărei primă serie tocmai s-a finalizat este prezența printre autori a lui Marie Brennan, cunoscuta creatoare a lui Lady Trent, vestita cercetătoare a dragonilor.

The Wolf (Under the Northern Sky #1) – Leo Carrew – The Wolf este romanul de debut al lui Leo Carrew și pare. cel puțin deocamdată să iasă în evidență din marea masă de romane fantasy care apar lunar. Pacea fragilă dintre două rase foarte diferită este sfărâmată atunci când sudiștii invadează teritoriile nordului. Din acest război se vor ridica doi lideri a căror luptă pentru putere va genera intrigi politice și vărsări de sânge. Și evident, doar unul dintre ei va ieși învingător.

 

Dezideriu Szabo

 

 

Stirile fantasy ale lunii martie 2018

Știri fantasy din țară

Cel mai important eveniment al lunii martie a fost evident Final Frontier, Târg de carte sf&fantasy, ajuns la cea de a șaptea ediție. La invitația lui Horia Ursu de la editura Millenium, căruia doresc să-i mulțumesc și pe această cale, am ajuns și eu pe acolo după șase ani de eveniment. Am o scuză, locuiesc în Ardeal 🙂 . Și fiind pentru prima dată la un astfel de eveniment, am avut parte atât de dezamăgiri dar și de satisfacții. Dezamăgiri, căci mă așteptam să dau „groapă” în buget și să nu fac față la avalanșa de bunătăți literare. Nu a fost așa, căci în afară de câteva lansări de  carte de la editurile Crux, Tritonic sau Quantum, toate ale unor autori români, greii nu au venit cu nimic nou așa că tot ce am făcut a fost să-mi completez biblioteca cu câteva restanțe. Satisfăcător a fost tot restul, standurile cu de toate, de la cărți (evident) la board game-uri, la obiecte de colecție pentru fani, stick-ere, tricouri, etc. Am făcut cunoștință cu

împătimiții Star Wars, l-am cunoscut personal pe Darth Vader, am stat la povești cu băieții de la Societatea Tolkien Romania, m-am bucurat alături de toată lumea de concursul de cosplay, chiar dacă identitatea unor personaje inspirate din zona manga a rămas până azi un mister total pentru mine și am asistat la discuții interesante. Dar cel mai mult mi-au plăcut oamenii! De la forfota vizitatorilor animați de aceiași pasiune pentru sf și fantasy, până la oamenii dedicați total genului, oameni pe care am avut onoarea să-i cunosc personal, oameni ca Horia Ursu, Michael Hăulică, Marian Coman, Liviu Szoke, Bebe Librarul și mulți alții. Așa că, dacă e să fac un bilanț, a fost o experiență minunată pe care o recomand oricărui pasionat sf/fantasy!

Tot la Final Frontier, Horia Nicola Ursu alături de Michael Hăulică, absent cu fizicul din cauza unui accident minor dar prezent cu sufletul și-au lansat noua platformă intitulată Jurassick Hyde Park, platformă prin intermediul căreia cei doi dinozauri, așa cum se autointitulează, vor „toca mărunt” tot ce se întâmplă în sf/fantasyul românesc. Prima postare a apărut deja și are ca subiect exact evenimentul Final Fantasy. Vă recomand cu căldură această lectură.

https://jurassichydepark.wordpress.com/2018/03/31/schimbarea-de-paradigma-la-grupa-mica/

Aparitii editoriale din tara

Editura Nemira

Prințul Spinilor (Imperiul Fărâmițat #1) – Mark Lawrence – Probabil că este pentru prima dată când mă bucur cu adevărat de o reeditare. Faptul că Nemira a preluat seria Imperiul fărâmițat este de bun augur și o garanție că cititorul român se va putea bucura în totalitate de una dintre cele mai bune serii fantasy din ultimii ani. De asemenea sper din tot sufletul ca acest lucru să însemne și apariția pe viitor ale celor trei romane din seria Red Queen’s War, serie a cărei acțiune se petrece în același univers, practic în paralel cu acțiunea primei serii și care reușește cumva să fie mai bună și mai inteligentă decât prima trilogie. Și pentru cei care nu au citit încă acest roman vă rog nu pierdeți timpul. Nu puteți să ratați așa ceva.

Gregor si profeția despre Năpastă (Cronici din Subpământ #2) – Suzanne Collins – Din ciclul „Nemira pregătește viitorii cititori de fantasy” a apărut cel de-al doilea roman dintr-o serie fantasy dedicată copiilor și scrisă de Suzanne Collins. E suficient să amintesc că după ce a terminat de scris cele cinci romane ale acestei serii autoarea a trecut la ceva mai young adult și anume Jocurile Foamei. Restul este istorie. Nu cred că mai are rost să menționez din nou că Nemira rămâne singura editură serioasă pe care te poți baza atunci când citești fantasy în România, fie că ești adult, tânăr adult sau copil.

Editura StoriaBooks

Prințul Nemilos (Făpturile Văzduhului #1) – Holly Black – Menționam la știrile fantasy ale lunii decembrie 2017 despre proaspăta editură StoriaBooks și despre acest roman aflat în pregătire la ei. Și iată că la scurt timp după lansarea acestuia în limba engleză romanul apare și la noi. Se pare că tânăra editură nu m-a dezamăgit și a reușit această performanță, așa că nu-mi rămâne decât să-i felicit și să le urez: La mai multe, La mai mare și La cât mai mulți cititori.

Editura Art/Young Art

Cititoarea (Marea de Aur și Cerneală) – Traci Chee – Chiar dacă este vorba despre un roman YA fantasy, Cititoarea mi-a atras atenția deoarece eroul principal este o cititoare într-o lume de analfabeți, o supraviețuitoare a cărei abilitate este acea de a citi. Mi s-a părut genială ideea și dacă mai punem la socoteală și faptul că, după cum zic recenziile Traci Chee chiar știe să scrie, mai că m-aș da la ea. La carte mă refer… De remarcat faptul că romanul are o copertă minunată (s-a păstrat coperta originală) cea ce înseamnă că maladia îngrozitoare care desfigurează coperțile de la Paladin nu s-a transmis și la Young Art. Singura problemă este acea că dat fiind grupul editorial care propune romanul, nici Ăl de sus nu poate ști dacă va apărea și continuarea…

Editura Herg Benet

Râurile din Londra (Peter Grant #1) – Ben Aaronovitch – Încet, încet, Herg Benet pare să devină o editură de care trebuie ținut cont. De data aceasta editura are în pregătire două titluri care mi-au atras atenția. Primul este Râurile din Londra, urban fantasy în manieră Dresden doar că acțiunea se petrece în Londra și protagonistul este un polițist englez. După cum zic recenziile, personajul principal este interesant, scriitura este dășteaptă și așa cum specifică Patrick Rothfuss romanul nu a fost „stupidizat” pentru publicul american :). Mie mi-a atras atenția și sigur voi da un ochi.

Omul Focului – Joe Hill – Cel de-al doilea roman Herg Benet care mi-a captat atenția este Omul focului, roman care a luat premiul Goodreads în 2016 și premiul Locus în 2017 pentru cel mai bun roman horror. Cea ce m-a atras în primul rând este premisa deosebit de interesantă: „O epidemie globală determină combustie spontană la cei infectați, orașele cad pradă flăcărilor unul câte unul, iar nimeni nu știe de ce, cum și de unde a pornit. Doctorii o denumesc Draco Incendia Trychophyton, însă toți ceilalți îi spun Solzu’ Dragonului, rezultatul unui spor extrem de contagios ce marchează trupul gazdelor în cruste de un negru-auriu splendid – totul înainte de izbucnirea în flăcări.” Hmmm…

Stiri fantasy externe

Neil Gaiman va produce o adaptare tv a seriei Gormenghast de Mervyn Peake, serie considerată o capodoperă clasică a genurilor gotic și fantasy. Acțiunea celor trei romane ale seriei care va deveni serial tv se petrece în castelul-oraș Gormenghast, aflat în ruină și spun povestea lui Titus Groan, cel de-al 77-lea conte de Groan și a monstruos de ambițiosului băiat de bucătărie Steerpike. Asocierea dintre Gaiman și acestă poveste stranie și întunecată mi se pare una fericită și sunt convins că rezultatul va fi unul excepțional, pe care îl aștept cu nerăbdare.

φ

După regretabila moarte a celei care a fost Ursula K. Le Guin s-a reeditat albumul de muzică Music and Poetry of the Kesh, album scos de aceasta împreună cu compozitorul de muzică electronică Todd Barton în 1985. Povestea acestui album nu face decât să sublinieze geniul și dedicația cu care Le Guin s-a implicat în actul de creație al unor lumi imaginare. Albumul a fost creat și înregistrat pe casete audio pentru a însoți romanul Always Coming Home al celebrei scriitoare. Romanul este considerat una dintre cele mai fascinate și sub-apreciate creații ale acesteia și reprezintă studiul literar al unui popor ficțional numit Kesh, popor ce va popula nordul Californiei peste sute de ani în viitor. Cartea este un roman, un caiet de însemnări și un studiu antropologic imaginar și este plină de hărți, povești, cântece, rețete culinare, poezii, grafice și ghiduri lingvistice, dar și de ilustrații desenate manual. În plus acesta este însoțit și de albumul muzical amintit, album pentru care Todd Barton a inventat o serie de noi instrumente descrise în roman. Muzica este ciudată și fascinantă, la fel ca imaginația celei care va rămâne un monstru sacru al literaturii science fiction și fantasy.

 

Aparitiile editoriale ale lunii noiembrie

A Veil of Spears (The Song of the Shattered Sands #3) – Bradley P. Beaulieu – Voi începe această rubrică cu o rectificare a unei postări de luna trecută, din dorința de a vă informa cât mai corect. A Veil of Spears  a apărut doar în luna martie a acestui an. Dar fac această rectificare și fiindcă îmi este drag să vorbesc despre această serie excepțională. Și o mai fac și în speranța că pomenind-o de cât mai multe ori, poate vreun djin  ascuns prin subsolurile editurilor noastre va face o minune și va aduce această serie și prin librăriile din România.

Master Assassins (The Fire Sacraments #1) – Robert V.S. Redick – E luna aprilie așa că era timpul să apară candidații pentru cele mai bune romane ale lui 2018 și Master Assassins s-a calificat încă de la primele pagini pentru această categorie, datorită scriiturii alerte, a atmosferei cu tentă orientală, a celor două personaje principale, doi frați vitregi și a relației complicate și excelent construite dintre aceștia. Dar cea ce nu știam la începutul romanului era faptul că acesta mă va purta de-a lungul capitolelor sale printr-una dintre cele mai interesante lumi imaginare despre care am citit. Au rămas atâtea mistere și atâtea lucruri de descoperit încât aștept deja cu jind cel de-al doilea roman al seriei.

Hero of the Fall (Rebelul Nisipurilor #3) – Alwyn Hamilton – Dacă tot am venit de la Final Frontier cu Rebelul Nisipurilor în traistă mă văd obligat să menționez apariția celui de al treilea și ultimul (din câte știu eu) roman al seriei. Trebuie să recunosc că această combinație de O mie și una de nopți cu pistolari a la vestul sălbatic mi se pare interesantă și mă va determina cât de curând să mă aventurez din nou pe tărâmul nesigur al fanteziei pentru tineri adulți ca să văd cum se împacă pistolarii cu sultanii însetați de sânge.

Children of Blood and Bone (Legacy of Orisha #1) – Tomi Adeyemi – Dacă e să ținem cont de N.K Jemisin sau de Nnedi Okorafor putem spune fără greș că scriitoarele de culoare au adus un aer proaspăt, bine venit în literatura sf/fantasy. Recenziile excelente și faptul că romanul este deja în curs de ecranizare îmi dau mari speranțe vis-a-vis de această carte fantasy de inspirație africană a tinerei scriitoare americane de origine nigeriană. Nu am citit încă nici un fantasy a cărei lume să aibă ca inspiprație Africa Neagră așa că mă simt atras în mod deosebit de acest roman.

Princess of Blood (The Gods Fragments #2) – Tom Lloyd – Primul roman al acestei serii, Stranger of Tempest m-a captivat datorită unei lumi interesant construite și a unor personaje dure, complexe și credibile. Cu toate acestea, a reușit să-mi spulbere interesul în momentul în care s-a transformat într-o fugă prin Moria și dincolo de Podul Khazad Dum cu tot cu Balrogul de rigoare. E clar că toate acestea la un loc îmi dau o serie de sentimente contradictorii față de acest al doilea roman. Să-l citesc, să nu-l citesc… Și dacă mă trezesc de data asta în Lothlorien, sau doamne ferește de-a dreptul în Mordor?

Arm of the Sphinx (The Books of Babel) – Joshiah Bancroft – Semnalam în luna ianuarie faptul că cei de la editura Orbit au publicat excelentul roman independent Senlin Ascends. Iată că la scurt timp apare și cel de-al doilea roman, la fel de bun ca și primul și care dă o tentă de steampunk mult mai accentuată seriei și dezvoltă în continuare fascinantul univers al Turnului Babel conceput de Bancroft. Aștept cu sufletul la gură luna septembrie atunci când va apărea și cel de al treilea roman, The Hod King, roman care sper să aducă lumină asupra tuturor misterelor cu care sunt împânzite primele două. Până atunci, recomand cu tărie această serie tuturor celor care au curaj să se „ia la trântă” cu cititul în limba engleză.

 

Dezideriu Szabo

 

Oathbringer de Brandon Sanderson

Oathbringer

(Cel ce aduce Legamantul)

                                                       de Brandon Sanderson

Trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin frica sa ma apuc de aceasta recenzie si nu doar pentru ca Oathbringer, cu cele 1243 de pagini ale sale este o monstruozitate de carte, dar si pentru ca, din pacate, Words of Radiance inca nu a aparut in limba romana si nu vroiam sa stric din surprizele care-l asteapta pe cititorul roman in mai sus amintitul roman. Doar ca nevoia de a ma „descarca” e prea mare dupa ditamai lectura, asa ca voi pasi printre cuvinte ca printr-o magazie cu portelanuri, sperand sa nu dau cu „bibiloul” pe jos si cu spoilerul in populatie.

Inaite de a incepe insa cu elogiile o sa vorbesc despre frustrarea pe care aceasta carte mi-a provocat-o. E ingrozitor sa citesti sute de pagini dintr-un roman, oricat de bun ar fi el si sa constati ca esti inca foarte departe de final. Sincer sa fiu, la un moment dat ajunsesem sa ma uit cu jind in biblioteca la cartile necitite si sa ma intreb oare cand le va veni si lor randul. Problema e ca, privind retrospectiv, nu pot sa gasesc parti ale cartii care sa fi fost de prisos, fiecare pagina din carte e parte din poveste, nici o vorba nu e bagata asa, doar de umplutura. In plus, Sanderson nu este un autor care sa se piarda in detalii descriptive cu care sa-si incarce proza asa ca, concluzia la care am ajuns este ca am avut parte de un caz tipic de  conflict de genul cititorul grabit versus ambitia lui Sanderson. Fiindca imi era clar inca dupa ce am terminat Calea Regilor iar acum dupa al treilea roman al seriei sunt absolut convins ca Arhiva Luminii de Furtuna este opera magna a lui Brandon Sanderson, proiectul prin care acest scriitor deosebit de prolific doreste sa-si puna amprenta in istoria literaturii fantasy. Si asa se face ca fiecare pagina si fiecare capitol din Oathbringer nu face decat sa adauge o piesa la uriasul mozaic pe care il reprezinta unul dintre cele mai complexe universuri fantasy imaginate vreodata. Doar ca, uneori, pentru noi muritorii de rand, a fi partasi la creatia unui demiurg de talia lui Branderson poate fi coplesitor. Dar ferice de cel ce nu-si leapada credinta la greu, caci a sa este concluzia epica!

Brandon Sanderson este un scriitor tehnic, un fel de inginer al scrisului care stapaneste la perfectie tehnica demersului literar, dar care nu este atins de latura artistica a acestuia. Evident, aceasta lipsa este compensata de imaginatia debordanta a autorului si de grija si atentia cu care acesta construieste lumi complexe si credibile. Nu o sa revin asupra detaliilor universului din Arhiva Luminii de Furtuna, am vorbit destul de mult despre acesta in recenzia la Calea Regilor. E clar ca in opera sa de capatai Sanderson a dat tot ce are mai bun si se pare ca „asezarea caramizilor” este un act continuu in cazul acestei serii, detaliile adaugate neincetand sa ma uimeasca si in cazul celui de-al treilea roman. Roshar devine tot mai complex, aflam tot mai multe despre diversele natiuni ale continentului si despre interactiunile dintre acestea. Si mai important, Oathbringer dezvolta tema Cavalerilor Radianti, a ordinelor si a puterilor acestora, atat a noilor Cavaleri dar si a celor din vechime. Aflam si motivul pentru care vechii Cavaleri au abandonat lupta si au initiat Recreanta, act ce a dus la disparitia acestora, motiv care trebuie sa recunosc ca este socant si care pune intreaga poveste intr-o cu totul alta lumina. Dar si mai important, Sanderson ne poarta in Shadesmar, misteriosul Taram Cognitiv, care alaturi de Taramul Fizic si cel Spiritual sunt parti componente ale universului Cosmere. Prin intermediul lui Kaladin, Adolin si Shallan care ajung accidental aici, aflam mai multe despre taramul care pare a fi negativul Rosharului, in care oceanele si marile din Roshar sunt zone de uscat iar teritoriile de uscat din lumea fizica sunt mari si oceane care in loc de apa sunt formate din sfere ce contin sufletele tuturor lucrurilor din Taramul Fizic. Descoperim ca sprenii care sunt atrasi de emotii sau de fenomene ale naturii in lumea materiala sunt doar aspecte ale unor fiinte ce fac parte dintr-un ecosistem complex in Shadesmar si ca sprenii constienti, cum sunt Syl sau Patern, cei legati de Kaladin si Shallan sunt parte a unei civilizatii cu diverse rase, regate si orase, aflam ca in Shadesmar traiesc si oameni retrasi aici din lumea fizica si ca Voidbringersii incearca sa puna stapanire si pe aceasta lume. In plus este revelata existenta celor noua Nefacuti, spreni antici si deosebit de puternici creati de Odium, zeul care aduce Pustiirea si care doreste exterminarea omenirii. Una peste alta, Oathbringer m-a convins ca Arhiva Luminii de Furtuna aduce notiunea de constructie a lumii tipica literaturii fantasy la un alt nivel, fiind probabil una dintre cele mai complexe creatii de acest gen

Nu o sa vorbesc foarte mult despe actiunea propriuzisa a romanului ca sa nu dau prea multe detalii despre fapte petrecute in Words of Radiance. Inceputul romanului il gaseste pe Dalinar Kholin in fruntea noilor Cavaleri Radianti si a unei mari parti a Armatei Pactului retrasi in orasul-turn Urithiru, vechea citadela a primilor Radianti si incercand sa incheie o alianta cu principalele puteri ale Rosharului pentru a putea infrunta noua Pustiire, pe Voidbringeri dar si efectele Furtunii Eterne, noul uragan ce strabate planeta. Dalinar incearca sa aduca in coalitie in primul rand cele noua orase care sunt legate de Urithiru prin Portile Legamantului, platforme ce permit calatoria instantanee intre acestea. Dar evident ca orgoliile conducatorilor sunt mai puternice decat frica de o amenintare pe care inca nu o cred intru totul reala asa ca misiunea primului Cavaler Radiant din ordinul Bondsmith este una deosebit de dificila, mai ales atunci cand acesta este cunoscut tuturor ca si Spinul Negru, temutul razboinic alethi. Kaladin se intoarce in Alethkar pentru a se interesa de siguranta parintilor sai si pentru a strange informatii despre Kholinar, capitala regatului, aflata sub influenta nefasta a unuia dintre Nefacuti. Kaladin se alatura unui grup de parshi condusi de un voidspren pentru a se alatura asediului Kholinarului si ajunge sa empatizeze cu fostii sclavi, atrasi acum in razboiul Voidbringers-ilor impotriva fostilor lor stapani. Shallan se implica in alungarea din Urithiru a unuia dintre Nefacuti care afecteaza in mod negativ moralul populatiei in crestere al orasului-turn. Dupa intoarcerea lui Kaladin, acesta impreuna cu Adolin, Shallan, Elhokar si cativa membri din Podul Patru se intorc in Kholinar in incercarea de a deschide Poarta Legamantului de acolo, pentru a permite armatelor lui Dolinar sa intre in capitala si sa ridice asediul sau in cel mai rau caz sa o salveze pe regina si pe fiul lui Elhokar. Din pacate aceasta actiune esueaza lamentabil, orasul este cucerit de fortele lui Odium si Adolin, Shallan si Kaladin ajung in Shadesmar, prin Poarta Legamantului. Incercand sa intuiasca urmatoarea miscare a inamicului, Dalinar ajunge la convingerea ca acesta va ataca orasul Thaylen, asa ca se indreapta in fruntea unei armate a Aliantei pentru a salva orasul. Si de aici incolo lucrurile o iau la vale rau de tot, pana intr-acolo incat atunci cand mai sunt doar vre-o suta si ceva de pagini pana la final, situatia e atat de dramatica incat te intrebi daca nu s-a saturat Branderson de atata scris si s-a decis sa omoare pe toata lumea. Fiecare personaj important este pe cale sa dea coltul iar Dalinar cade in genunchi in fata lui Odium si acesta il proclama ca si conducator al armatei Voidbringer. Tensiunea e teribila si aici trebuie sa recunosc ca am fost coplesit de talentul de povestitor al lui Sanderson care reuseset sa creeze o serie de situatii devastatoare doar pentru a le rezolva printr-o rasturnare de situatie geniala care le transforma intr-o batalie de proportii epice ce ii aduce in prim plan pe noii Cavaleri Radianti si maretia acestora. Si daca mai adaugam la toate acestea societati secrete, revenirea lui Szeth intr-o ipostaza neasteptata, comploturi si tradari din care cea mai teribila este acea a regelui Taravangian al Jah Keved-ului, creatorul Diagramei, rezultatul poate fi descris printr-un cuvant: Coplesitor!

Si in final o sa vorbes putin despre doua dintre personajele romanului si asta pentru ca nu il consideram pana acum pe Sanderson ca pe un „demiurg” talentat atunci cand e vorba de  a da viata unor personaje complexe. Dar iata ca, daca ii dai omului suficienta hartie pe care sa exerseze, pana la urma ii iasa. In sfarsit avem doua personaje brandersoniene care capata tridimensionalitate. Daca in primele doua romane am facut incursiuni in trecutul lui Kaladin, al lui Shallan si al lui Szeth, este randul sa cunoastem istoria personala a lui Dalinar. Acest lucru este cu atat mai interesant cu cat aflam povestea sotiei acestuia si motivul pentru care Dalinar a facut un pact cu Paznicul Noptii, in urma caruia a pierdut toate amintirile despre ea. Intr-un tur de forta impresionant aflam despre ascensiunea temutului Spin Negru in timpul razboaielor de unificare ale Alethkarului, a apogeului cruzimii acestuia in timpul reprimarii sangeroase a unui oras rebel, a greselii teribile care duce la moartea sotiei sale in timpul acelei reprimari, a decaderii temutului razboinic si a transformarii aestuia intr-un alcoolic. Apoi descoperim cum s-a ridicat noul Dalinar din ruina Spinului Negru dupa asasinarea fratelui sau de catre Asasinul in Alb. Demersul lui Sanderson este atat de convingator incat atunci cand isi construieste incredibila rasturnare de situatie de care vorbeam mai sus pe caracterul lui Dalinar, aceasta este perfect credibila. Si apoi mai este Shallan, cea care in calitate de Cavaler Radiant al Ordinului Tesatorilor de Lumina devine tot mai talentata in crearea iluziilor. Dar cele mai credibile iluzii ale sale sunt cele doua personalitati, Veil si Radiant pe care aceasta le creeaza pentru a face fata unor situatii carora faramitata personalitate a lui Shallan nu le poate face fata. Dar atunci cand aceasta cade prada tentatiei de a creea cate o noua personalitate pentru fiecare problema, tanara se va confrunta cu o criza de constiinta care o poate redefini sau o poate distruge. Astfel Shallan devine o noua reusita majora a lui Sanderson in dezvoltarea unui personaj.

Una peste alta, peste o mie doua sute de pagini de magie pura, de imaginatie debordant si de talent de povestitor remarcabil m-au purtat intr-o calatorie minunata printr-un univers fantastic fascinant, plin de detalii si de culoare, plin de surprize si de minuni. E clar ca suntem martori la nasterea si la cresterea uneia dintre viitoarele legende ale literaturii fantasy, a unei serii care va sta alaturi de marile capodopere ale genului pe raftul de aur al Arhivelor Luminii de Imaginatie.

Dezideriu Szabo

In aceasi serie:

          

Calea Regilor        Words of Radiance   Oathbringer

Stirile fantasy ale lunii februarie 2018

Stiri fantasy din tara

Intr-o luna de o saracie crunta din punct de vedere… Sau stai, de fapt e invers, nici o editura nu ne-a umblat pe la buzunare, nici macar Nemira, care a dat iama doar in bugetele cititorilor de science fiction. Deci, intr-o luna plina de belsug (neliterar) vine una dintre cele mai minunate vesti din ultima vreme. Nemira s-a hotarat sa publice seria Imperiul Sfaramat a lui Mark Lawrence si Printul Spinilor va aparea in luna martie! Nu am dat un ochi peste traducerea de la Trei, dar se plangea lumea ca acea scartaia asa ca sper ca traducerea celor de la Nemira sa fie mai buna. In orice caz, Lawrence este unul dintre cei mai buni autori de fantasy ai momentului, cartile lui sunt inteligente si scrise impecabil iar personajele… pot sa spun doar atat: putini autori pot sa dea viata unui personaj asa cum o face Lawrence. Cred cu tarie ca Nemira va duce aceasta serie pana la capat si sper sa publice si The Red Queen’s War, serie a carei actiune se petrece in acelasi univers si care, dupa o analiza atenta mi s-a parut mai buna decat prima, fapt absolut remarcabil. Si cu toate ca i-am citit toate romanele lui Lawrence nu pot sa nu ma bucur ca cititorii romani vor avea ocazia sa se bucure pana la final de o serie monumentala.

Si inainte de a trece mai departe, as vrea sa urez La Multi Ani si lecturi cat mai epice pentru toate cititoarele de fantasy din lumea larga 🙂

Aparitii editoriale din tara

Editura Nemira

Colivia Regelui (Regina Rosie #3) – Victoria Aveyard – Din ciclul „Nemira te YA-izeaza”  iata si cel de-al treilea roman (penultimul) din seria Regina Rosie. Subtitlul ne zice ca: Toti vor sfarsi in flacari! Tamtaaaaam! Ok, nu o sa ma apuc de seria aceasta, rezumatul imi prezinta prea multe iubiri si deceptii in dragoste plus o lume tipic YA impartita in cateva categorii simpliste gen carturarii si razboinicii (in cazul acesta rosii si argintii) ca sa simt vreo atractie. Dar ma bucur ca Nemira e consecventa si daca chestiile astea se vand, foarte bine, la cat mai multi cititori, poate intr-un an doi (sau mai multi?) se apuca tineretul si de Imperiul Sfaramat sau de Malazan si creste cererea de fantasy de calitate in Romania. Poate…

Mana stanga a Intunericului (Ciclul Hianish #6) – Ursula K. Le Guin – Cu toate ca este considerata sf nu ma pot abtine sa nu semnalez aceasta reeditare cu o coperta fabuloasa a unui roman extraordinar, un roman de referinta al genului, un roman care a demonstrat ca science fictionul poate fi la fel de profund ca orice alt gen literar mai „serios”. Si ca sa ma simt eu bine, pot sa remarc ca, chiar daca nu la fel de intens ca in Lumea lui Rocannon, si aici se simte un iz de fantasy adaugat temei sf.

Stiri fantasy externe

Mentionam luna trecuta la rubrica de aparitii editoriale romanul Shroud of Eternity al lui Terry Goodkind. Iata ca la scurt timp dupa aparitia acestuia, Goodkind si-a cerut public scuze pentru ca a afirmat intr-o postare pe Facebook ca acesta „este un roman excelent cu o coperta foarte proasta. Proasta de te ia rasul.” Afirmatia i-a atras o multime de critici de la unii ilustratori si autori, dar si de la cititori, fapt care l-a determinat pe scriitor sa-si exprime mai sus amintitele scuze.

Dupa aproape 20 de ani, Neil Gaiman alaturi de o echipa de alti patru autori de fantasy revine la universul Sandman. Primul volum va aparea in august si va fi urmat de alte patru, fiecare scris de unul dintre colaboratorii lui Gaiman. Seria va fi lansata tot de imprintul Vertigo al celor de la DC si va urmari aventurile unora dintre cele mai indragite personaje ale universului celebrelor benzi desenate. Cele zece volume Sandman sunt considerate de multi ca fiind cele mai bune romane grafice publicate vreodata si il au ca personaj principal pe Morpheus, Stapanul Viselor si fratele Mortii. La fel de interesante sunt si numeroasele personaje secundare, dintre care as aminti nume ca John Constantine sau Lucifer Morningstar, acesta din urma „beneficiind” de propriul sau spin-off  dar si de un serial tv de succes.

Si daca tot s-au dat recent statuetele aurite, nu pot sa trec mai departe fara a va recomanda un fim fantasy. Si nu orice film, ci unul coreean (sud-coreean, evident 🙂 ) si anume Along with the Gods, The Two Worlds. Filmul combina urban fantasy cu mitologie budista si scene a la Matrix iar rezultatul este interesant, depasind cu mult unele productii hollywoodiene. CGI-urile sunt decente, elementele fantasy sunt interesante, filmul are „corason” si trebuie sa recunosc ca m-a captivat si mi-a facut o impresie buna.

 

Aparitiile editoriale ale lunii ianuarie

A Veil of Spears (The Song of the Shattered Sands #3) – Bradley P. Beaulieu – Nu stiu cum se face ca am ratat luna trecuta acest roman, cu toate ca il asteptam cu inima la gura, asa ca imi fac datoria si il amintesc acum. Cel de al treilea roman al excelentei serii cu iz oriental spune mai departe povestea aprigei Ceda si a misiunii acesteia de a-i ucide pe cei doisprezece regi tiranici din Sharakhai si de a-i elibera pe asirimi, sclavii nemuritori ai acestora. Si oricat de mult mi-as dori sa descopar concluzia acestei serii, ma bucur sa aflu ca va mai fi si un al patrulea roman. Odata ce ai intrat in aceasta poveste, nu te mai poti satura.

The Armored Saint (The Sacred Throne #1) – Myke Cole – Iata si romanul despre care a vorbit toata lumea in luna februarie, poate si datorita faptului ca acesta deschide o noua trilogie scrisa de Myles Cole, autorul seriei de urban fantasy militar Shadow Ops. De data aceasta, intr-o lume in care orice act de magie poate deschide un portal spre iad si poate elibera demoni in lume, o fata de la tara se opune atotputernicului Ordin, o institutie religioasa care nu se sfieste sa ucida oricat de multi inocenti pentru a se asigura ca nici un vrajitor nu va trai ca sa aduca ororile iadului pe pamant. Dimensiunea redusa (practic este vorba de un mini-roman) ma incurajeaza sa dau un ochi dupa ce termin cu „giganticul” Oathbringer cu care ma lupt acum.

Child of a Mad God (Coven #1) – R.A. Salvatore – R.A. Salvatore a scris o tona de romane fantasy, majoritatea facand parte din interminabilele serii Forgotten Realms/The Dark Elf/The Legends of Drizzt toate din acelasi univers, dar si din seria The DemonWar Saga din universul Corona, univers in care se petrece si actiunea acestei noi serii marca Salvatore. Pe scurt Child of a Mad God este despre barbari, vrajitori si demoni. Mai pe larg, orfana Aoleyn este crescuta de un trib de barbari, isi insuseste magia acestora si devine cea mai puternica vrajitoare, fapt ce ii atrage antipatia tuturor demonilor muntilor.

Blood of Assassins (The Wounded Kingdom #2) – R.J. Barker – Blood of Assassins este continuarea lui Age of Assassins, roman pe care cei de la fantasy faction il plasau pe locul 6 in topul celor mai bune romane fantasy din 2017, fapt care, alaturi de un scor bunicel de 4,04 pe goodreads il plaseaza intr-o lumina pozitiva. Faptul ca cel de-al doilea roman apare la jumatate de an dupa primul si pare sa se bucure de acelasi succes imi da mari sperante vis-a-vis de R.J.Barker care pare sa revitalizeze tema asasinului cu aceasta serie.

The Tangled Lands – Paolo Bacigalupi, Tobias S. Buckell – Autorul cu nume greu de pronuntat al Fetei Modificate o da pe fantasy si s-ar putea sa fie un lucru bun daca tinem cont de calitatea si originalitatea mai sus amintitului roman, oferit cititorilor romani de cei de la Nemira. Este vorba despre putere si revolta intr-un oras decadent, ultima ramasita a unui imperiu prabusit, condus de un tiran si de mana dreapta a acestuia, ultimul arhimag din lume. Romanul este compus din patru parti, fiecare fiind practic o nuvela de sine statatoare care completeaza povestea de ansamblu.

Blade and Bone (The Book of Black Earth #3) – Jon Sprunk – Dupa o pauza de 3 ani apare si ultimul roman din seria inceputa in 2014 cu Blood and Iron, serie a carei actiune se petrece intr-o lume ce se inspira din Egiptul antic si Babilon. Un vrajitor, un gladiator si o spioana se unesc pentru a lupta impotriva tiraniei, apoi pentru a-i apara pe cei eliberati de dusmanii din exterior, iar acum, in cel de al treilea roman, de o armata de morti plimbareti, iertata sa-mi fie traducerea mot-a-mot.

 

Pride and Prometheus – John Kessel – Si din ciclul „ce le mai trece prin minte unora”, va prezint astazi Pride and Prometheus! Dupa ce in 2009 Seth Grahame-Smith lua clasicul Mandrie si Prejudecata si indesa o apocalipsa zombie printre paginile acestuia, bucurandu-se de un asemenea succes incat mai sus amintita struto-camila s-a bucurat si de o ecranizare, iata ca vine dl Kessel si-l indeasa pe Victor Frankenstein, cu tot cu monstruletul din dotare intre paginile aceluiasi clasic. Ce aveti fratilor cu cartea aia ca sigur face Jane Austen tumbe in mormant de cat le terorizati pe nemaritatele domnite Bennet cu toate monstruozitaile. Probabil ca mai ramane sa le rapeasca si extraterestrii cat de curand si avem tot tacamul. Asteptam ecranizarea…

 

Dezideriu Szabo