The Republic of Thieves de Scott Lynch

 

 

The Republic of Thieves

                             (Republica Hotilor)                      

                                         de Scott Lynch

 

 

   In 2006, Scott Lynch starnea valuri de entuziasm in mediul fantasy cu debutul sau uluitor, Minciunile lui Locke Lamora. O briza proaspata sufla prin rafturile prafuite ale genului si un aer jovial descretea fruntile incruntate de explozia de grimdark care intuneca orizontul. Cu o intriga complexa si inteligenta, cu o doza sanatoasa de umor si cu o pleiada de personaje memorabile, Scott Lynch demonstra ca se poate scrie fantasy contemporan si fara a picta totul in nuante depresive de gri si negru. Si daca simteam lipsa unui accent mai mare pus pe constructia lumii in care se petrecea actiunea, cele cateva elemente raspandite prin text facandu-ma sa-mi doresc mai mult, calitatea impecabila per general a romanului m-a ajutat sa trec cu vederea aceste lipsuri. Urma apoi Piratii Marilor Rosii, care trebuie sa recunosc ca m-a sufocat cu intrigile intortocheate si cu atmosfera mai sumbra, datorata poate si lipsei unora dintre personajele care erau sarea si piperul primului roman. Dar odata cu Republic of Thieves, Scott Lynch nu doar ca revine la nivelul primului roman al seriei ci, dupa parerea mea merge mai departe, acesta fiind (din nou, parerea mea personala) cel mai bun roman de pana acum al seriei.

   Si ca sa nu fac afirmatii neargumentate voi incerca sa-mi demonstrez aceasta parere. Scott revine la formula din Minciunile lui Locke Lamora si-si structureaza romanul alternand capitole a caror actiune are loc in prezent cu capitole din trecutul camorran al Ticalosilor Gentilomi. Cea ce inseamna ca ne intalnim foarte des cu gemenii Sanza, cea ce este din start o enorma bila alba pentru roman. Cred ca lui Lynch i-a fost dor de aceste personaje, deoarece ne inbucura din plin cu dialogurile piparate ale celor doi. Dar adevaratul motiv pentru care scriitorul se intoarce in trecut este pentru a ne povesti istoria relatiei dintre Locke Lamora si Sabetha, fata care i-a rapit inima tanarului escroc. Da, o intalnim pe SABETHA si nu doar in povestile din trecut ci si in firul narativ din prezent, caci dupa dezastrul din Tal Verrar, destinele lui Locke si ale tinerei infractoare se intersecteaza din nou. Si trebuie sa recunosc ca de la Kvothe si Denna incolo nu am mai citit despre vre-o relatie amoroasa atat de dezastruoasa! Dar asta nu e tot, caci cea ce m-a atras cel mai mult la The Republic of Thieves este faptul ca Lynch s-a hotarat in sfarsit sa dezvolte unele dintre misterele universului seriei. Nu doar ca aflam o multime de informatii despre Magii Juruiti si despre motivul pentru care acestia au distrus Therin Pell si imperiul construit de acest oras, dar ne sunt dezvaluite si fapte legate de disparitia Eldrenilor. Magia acestora a atras, se pare un rau din afara, un rau carora nici Eldrenii, cu toata puterea lor nu i-au putut face fata. Si iata-ne ca avem o amenintare intunecata in fundalul evenimentelor din Ticalosul Gentilom, caci magia Magilor Juruiti, folosita fara cumpatare poate atrage atentia aceleiasi intuneric care i-a distrus pe Eldreni. Si asta nu e tot, caci Lynch ne delecteaza si cu informatii despre originea lui Locke Lamora, informatii care schimba si ele natura problemei, tanarul hot si escroc, devenind dintr-o data mult mai mult decat un infractor genial. Si daca nu era de ajuns, un Nemesis pe masura geniului lui Locke se ridica la finalul romanului, un rival demn de eroul nostru. Aaaa si oare v-am zis ca apare Sabetha?

Nu o sa spun prea multe despre actiunea propriuzisa a romanului caci nu vreau sa stric placerea viitorilor cititori. Dupa ce explora lumea interlopa in primul roman si ne introducea in lumea jocurilor de noroc si a pirateriei in cel de al doilea, Scott Lynch isi demonstreaza capacitatea de a-si meandra povestea prin cele mai variate domenii si ne initiaza in teatru si politica, doua domenii nu atat de diferite pe cat par. Povestea din trecut il urmareste pe tanarul Lamora din momentul in care la 6 ani o zareste pentru prima data pe Sabetha si se indragosteste iremediabil de fata cu parul de foc, o hoata cu cativa ani mai mare decat el. Dupa ce o pierde, Locke o regaseste atunci cand intra in gasca lui Lanturi. In capitolele acestea, pe langa deliciul pe care ni-l ofera gemenii Calo si Galdo, Lynch ne initiaza in cea mai puternica ramura a alchimiei, acea care transforma un geniu intr-un individ irational si cu accese de retard de fiecare data cand este pus in aceasi incapere cu o anume domnisoara. Din fericire se pare ca exista remediu pentru aceasta transmutatie si pe masura ce relatia dintre cei doi se normalizeaza (ma rog…) si cele doua genii devin capabile sa conlucreze, acestia devin de neoprit. Atunci cand nu transforma orice treaba intr-o competitie. Adica destul de rar. Oricum, povestea se concentreaza pe una dintre excursiile educationale marca Lanturi. Garistaul tinerilor excroci ii trimite pe cei cinci ucenici (Locke, Sabetha, Jean si gemenii) sa se initieze in tainele actoriei alaturi de renumitul actor Moncraine. In timp ce pregatesc alaturi de acesta punerea in scena a piesei Republica Hotilor, o piesa clasica din perioada Imperiului Therin, iubirea celor doi tineri ajunge la apogeu in mijlocul unor incurcaturi monumentale a caror rezolvare le pune la incercare capacitatea de a lucra impreuna.

   Firul principal al povestii incepe la doua saptamani dupa evenimentele de la finalul romanului Piratii Marilor Rosii, cu Locke Lamora pe moarte in urma otravirii sale si cu Jean Tannen consumandu-si toata energia si toti banii ramasi pentru a gasi pe vreunul dintre faimosii alchimisti din Lashain, capabil sa-l vindece. Ultimul dintre acestia, adus de Jean cam cu forta la capataiul lui Locke, nu numai ca nu-l vindeca pe acesta dar ii si pune rau cu lumea interlopa a orasului. Se pare ca nu mai exista nici o sansa… Si atunci apare din neant Patience! Nu doar o Maga Juruita ci chiar mama Soimarului. Aceasta se ofera sa-l vindeve pe Lamora in schimbul serviciilor celor doi Ticalosi Gentilomi. Si cu toate ca magii sunt primii pe lista neagra a lui Locke, acesta se vede nevoit sa se faca frate cu dracul. Si la propriu si la figurat, caci Patience ii angajeaza pe cei doi excroci ca si consilieri intr-o cursa electorala! De aici Lynch devine sclipitor, parodiind subtil sistemul electoral asa zis democratic. Pe scurt, in Karthain, orasul Magilor Juruiti, locuitorilor aflati sub vraja subtila a acestora, li se ofera odata la cinci ani cea mai stralucitoare iluzie a libertatii: alegerile. Cele doua partide, Radacinile Adanci si Irisul Negru concureaza pentru cele nouasprezece locuri in consiliul de conducere al orasului. De fapt in spatele fiecarui partid se afla una dintre cele doua factiuni ale Magilor, aflate intr-un conflict ideologic, adevaratul scop al alegerilor din Karthain fiind ascuns in spatele unui val de iluzii pentru muritorii de rand. Fiecare factiune isi desemneaza consilierii care vor face tot posibilul ca partidul pe care-l consiliaza sa castige, acestia fiind singuri care-i cunos pe adevaratii jucatori. Singura regula: odata ce consilierii intra in joc, magii nu mai au voie sa influenteze in nici un fel tabla de joc pana dupa numararea voturilor. Si dupa cum ziceam, Patience ii angajeaza pe eroii nostrii sa faca tot ce este omeneste posibil pentru ca Partidul Radacinile Adanci, care reuneste nobilimea orasului, sa castige alegerile. Si ca totul sa fie si mai interesant, factiunea care sprijina Partidul Irisul Negru este cea care a fost condusa pana nu de mult de Soimar! Dar asta nu e tot, caci Locke si Jean se vor confrunta cu singura persoana care le poate fata si anumne Sabetha, angajata ca si consiliera a opozitiei! Rezultatul este captivant, facand cartea greu de lasat din mana. Politica e politica peste tot, chiar si in fantasy, asa ca de multe ori ai impresia ca urmaresti stirile in timpul campaniei electorale din Romania: inselaciune, defaimare, mita, tradare, toate ingredientele binecunoscute. Putin deasupra tutror acestor framantari lumesti, avem trei prieteni si doi iubiti care incearca sa-si reinvie relatiile sufletesti, chiar daca se afla intr-o competitie acerba. Deasupra lor, ca niste vulturi, planeaza umbrele Magilor, nemultumiti de reinfiriparea povestii de dragoste dintre Locke si Sabetha, sau a camaraderiei dintre cei trei Ticalosi Gentilomi. Si dincolo de toate acestea sta adevarata intentie a Magilor, intunecata si ascunsa total in iluziile confruntarilor starnite de acestia, intentie care ni se releva la finalul romanului ca o lovitura in moalele capului.

   Trebuie sa recunosc ca am fost fascinat de realizarea lui Lynch care a reusit sa scrie un roman si mai bun intr-o serie care era deja in topul listelor cu cele mai bune serii fantasy. Dincolo de intriga complexa, de scriitura minunata si de personajele care-ti ajung la suflet, scriitorul reuseste sa satirizeze sistemul politic actual si sa puncteze ca intotdeauna este o „vrajeala” la mijloc si cineva din umbra face jocurile, caci traim cu totii intr-o mare Republica a Hotilor. Dar cea ce m-a „agatat” si mai tare sunt revelatiile si indiciile presarate de Lynch in acest roman care ne dezvaluie o intriga mult mai complexa in fundal si o amenintare intunecata, dovedind ca Lynch ne pregateste ceva mult mai complex decat am banuit pana acum!

   In incheiere trebuie sa-mi exprim inca odata indignarea profunda fata de politica „nesimtita” a edituri Rao care a achizitionat drepturile de autor ale seriei si a lasat-o balta in momentul ei cel mai important. Supararea mea este cu atat mai mare acum, dupa ce am citit romanul si stiu de ce lectura minunata priveaza aceasta editura fanii genului fantasy din Romania. Inchei cu speranta ca una dintre editurile care conteaza va face un bine cititorului roman si va prelua aceasta serie. Pana atunci: Rusine RAO!

In aceasi serie:

                                                                        (in curs de aparitie)

Minciunile lui Locke Lamora       Piratii Marilor Rosii               The Thorn of Emberlain