Scourge of the Betrayer de Jeff Salyard

 

 

Scourge of the Betrayer

                                         (Napasta Tradatorului)

                                                               de Jeff Salyard

 

   Nu am neaparat o predilectie spre genul grimdark fantasy cu toate ca daca as face o lista cu seriile fantasy preferate, multe s-ar regasi in aceasta zona aspra si brutala a fanteziei. Asa ca, atunci cand am ales sa citesc acest roman am facut-o deoarece ma tot loveam de el pe goodreads, care pe baza preferintelor mele de lectura mi-l recomanda si deoarece al doilea roman al seriei, Veil of the Deserters era unul dintre putinele romane de pe listele cu cele mai bune fantasy-uri din 2014 pe care nu-l citisem.

In general, cand spui grimdark te gandesti la Abercrombie, cu toate ca daca ne luam dupa definitie, A land fit for heroes a lui Richard Morgan e mult mai grim si mai dark decat orice Abercrombie. Dar daca ar fi sa compar Scourge of the Betrayer cu vreun roman care a avut mai multa vizibilitate, as alege Taisul Sabiei. Avem aceasi atmosfera, acelasi gen de personaje dubioase, greu de incadrat in categoria baietilor buni si aceleasi descrieri fara perdea, atat cand vine vorba de violenta dar si cand e vorba de treburi mai intime. Dar oricat mi-ar fi placut romanele din Prima Lege trebuie sa recunosc ca exista aspecte in romanul lui Salyard care au fost mai convingatoare decat la Abercrombie si ma refer aici la construirea lumii, la mituri si magie, zone in care Prima Lege lasa de dorit. Daca adaug la aceasta scriitura excelenta si modul uimitor in care Salyard a avut curajul sa-si dezvolte naratiunea pot sa sustin fara nici o retinere ca Scourge of the Betrayer este un roman deosebit.

   Este greu sa scri despre acest roman datorita constructiei sale speciale si ma voi stradui sa fac asta fara sa stric prea mult surprizele pentru cei care se vor hotara sa-i deschida paginile. Autorul a decis sa-si arunce cititorul, fara nici un preamblu, in mijlocul evenimentelor, vazute prin ochii lui Arkamondos, sau Arki, un tanar scrib proaspat angajat de catre Braylar Killcoin, capitan al unei companii a Imperiului Syldoon, infiltrata in Regatul Anjuria. Prima zi de lucru a lui Arki este confuza, cu o multime de personaje noi si intimidante facandu-si aparitia, fara prea multe explicatii. Si cum Arkamodos –chiar daca este vocea ce spune naratiunea la persoana intaia – este un personaj secundar, nu are habar de ce se intampla in jururl sau. Deci nici cititorul… Si aceasta „stupoare” se mentine pe primele 100 de pagini! Sincer, la orice alt autor, cred ca mi-as fi pierdut rabdarea si as fi pus romanul de o parte. Doar ca, Salyard scrie al naibi de bine, de dens, cu o grija speciala la detalii si in plus personajele sale sunt foarte complexe. Chiar daca esti intr-o ceata densa nu poti lasa asa o carte deoparte. Stai la masa intr-un han decrepit cu niste indivizi duri si rautaciosi, habar nu ai ce trebuie sa faci sau incotro te indrepti, dar asculti fascinat povestile acestor veterani tarsaiti prin lupte si traiesti veselia sau tristetea lor, sau filozofiile de doua parale, sau razi cu hohote cand unul din comeseni relateaza povestea mortii soldatului Rokliss. Impresia generala este acea ca te aflii undeva, intr-o noapte neagra si incetosata. Deasupra ta se afla o lumina puternica, care lumineaza pe o raza de cativa metri. Tot ce este in acest cerc se vede perfect, toate personajele care intra in lumina se vad foarte clar. Dincolo de cerc, nimic. Dar ce stralucire, ce lumina, cu cata acuratete si siguranta sunt descrise toate, atat evenimente, locuri, obiecte cat si personaje. E suficient sa te faca sa mergi inainte prin bezna aceasta. Iar de la un moment dat, cercul devine tot mai mare, noapte se transforma in zi si tot mai multe detalii ti se releva, pana ajungi sa vezi un peisaj fascinant si intrigant. Efectul este deosebit de interesant caci te astepti ca fiecare pagina sa fie o surpriza, ca o noua fateta a actiunii sau a lumii construite de Salyard sa ti se dezvaluie.

   Actiunea romanului acopera o perioada destul de scurta de timp, caci dupa o traversare cu peripetii a Marii Verzi, o stepa inierbata si bantuita de pasari carnivore uriase, compania capitanului Killcoin ajunge intr-unul din marile orase ale Regatului, acolo unde vor incepe sa teasa intrigi complexe, sa manipuleze, sa insele, sa creeze diveriune si sa se implice in lupte sangeroase. Si cand vine vorba de lupte, adrenalina sare pana-n tavan caci Salyard este expert in descrierea unor incaierari la scara mica, cu pana la 40 de indivizi implicati in batalie, reusind sa le redea cu o acuratete deosebita. Si cum intreaga naratiune este extraordinar de realista, in bataliile lui Salyard eroi sai nu secera dusmanii ca pe spice ci se chinuie din greu sa treaca de pararile acestora sau de armurile si scuturile care le stau in cale, cu riscuri ridicate de a muri in timpul acestei incercari. Caci faptul de a fi un personaj important si placut de cititor nu este o garantie de viata in acest roman, Salyard omorand fara scrupule exact personajul de care-ti vine sa te atasezi.

   La fel de captivanta este si constructia lumii din Scourge of the Betrayer, chiar daca mai sunt multe aspecte pe care autorul nu le dezvaluie inca. Imperiul Syldoon este o entitate politica interesanta, aducand putin cu Imperiul Roman, o societate militarizata, bazandu-se pe soldati formati din copii primiti ca tribut de la triburile razboinice subjugate si antrenati de mici in cadrul Turnurilor dar si pe misterioasele vrajitoare Memoridon care folosesc magia memoriei. Si bineinteles, mai este si Valul Dezertorilor, un urias zid de esenta magica care inconjoara lumea, ademenind cu un cantec de sirena pe oricine se apropie de el si ucigandu-l, zid in spatele caruia cu o mie de ani in urma zeii de atunci, dezamagiti de omenire s-au retras, devenind cunoscuti ca Dezertorii. Chiar daca nu apare prea des mentionat, e ca o cutie mare de cadouri in care nu sti ce se afla si pe care nu o poti inca deschide!

   Un alt punct forte al cartii sunt personajele. Si chiar daca Arkamondos, ale carui trairi si spaime le cunoastem la prima mana, este un personaj suficient de complex, adevaratul „mascul alfa” al romanului este capitanul Braylar Killcoin, un antierou tipic pentru genul grimdark. Capricios, violent, ambiguu moral, brutal atunci cand trebuie si profund cand sta cu o stacana de bere in mana, Braylar te fascineaza si te hipnotizeaza ca un sarpe cu clopotei pe amaratul de soarece. Si in plus, capitanul Killcoin il are pe Bloodsounder, buzduganul cu lant, de fapt cu doua lanturi ale carui bile sunt modelate in forma a doua capete de Dezertori in agonie, entitati cu tepi in locul ochilor si pe partea superioara a capului. Gasit in imprejurari care nu ne sunt descrise inca, aceasta arma blestemata a creat o legatura indestructibila cu capitanul, avertizandu-l pe acesta de fiecare data cand violenta este pe cale sa rabufneasca in jurul sau si permitandu-i sa fie intotdeauna pregatit in cazul unui atac. Dar reversul medaliei este acela ca arma ii transfera capitanului memoriile persoanelor pe care le ucide cu aceasta, memorii care il otravesc si-i induc crize agonizante. Singura care poate opri aceste crize este Lloi, un Caine al Ierbii renegat, o nativa a salbaticei Mari Verzi si o vrajitoare Memoridon necizelata. Relatia capitanului cu arma sa este un aspect important al romanului si in mod clar va juca un rol si mai important in volumele urmatoare.

   Sunt convins ca Scourge of the Betrayer este doar inceputul unei povesti mari si dat fiind talentul autorului de a-si cladi istoria pas cu pas, ma astept ca aceasta sa ia incet, incet dimensiuni epice. Scriitura excelenta, care reuseste efectiv sa te transpuna in atmosfera romanului, personajele remarcabile, un sistem de magie inedit si o lume ce pare sa aiba o multime de mistere de revelat fac din Scourge of the Betrayer un roman de neratat, atat de captivant si de fascinant incat primul lucru pe care l-am facut cand i-am inchis ultimele pagini a fost sa deschid primele pagini ale urmatorului roman al seriei, care se numeste nici mai mult nici mai putin decat Valul Dezertorilor. Oare o sa se deschida cutia de cadouri?

Dezideriu Szabo

Seria Bloodsounder:

                                  

Scourge of the Betrayer     Veil of the Deserters      Chains of the Heretic (in curs de aparitie)