Vrajitorul si globul de cristal de Stephen King

                                                               Vrajitorul si globul de cristal

                                                                 de Stephen King

  Trebuie sa recunosc ca, la fel ca si pe Roland, ma fascineaza Turnul Intunecat si ma atrage, dar chemarea sa este una lipsit de nerabdare si de sentimentul urgentei. Este mai mult o dorinta de a savura in tihna drumul spre Turn decat aceea de a fugi in graba spre destinatia acestui drum. Din acest motiv am simtit nevoia sa citesc romanele acestei serii magnifice la intervale mai lungi de timp, sa le las pe fiecare sa se sedimenteze in constiinta mea inainte de a trece la urmatorul. Acum, ajuns la a patra piatra de hotar in drumul spre Turnul Intunecat, nu pot sa nu-mi expim entuziasmul pentru cea ce mi s-a parut cea mai frumoasa poveste de pana acum a acestei calatorii, caci Vrajitorul si globul de cristal a vibrat mai profund in spatiul meu emotional decat pedecesoarele sale.
Stephen King m-a fascinat dintotdeauna, dar nu datorita abilitati pentru care este preamarit, acea de a da fiori cititorului, ci pentru abilitatea s-a de a evidentia traseele sinuoase din interiorul mintii umane, de la nasterea intentiei din negurile miscatoare ale spatiului interior si pana la manifestarea acesteia ca si actiune in lumea reala, trecand prin complicatul proces de alterare si remodelare a realitatii reflectate in constiinta pentru a justifica necesitatea si justetea celor mai atroce sau josnice acte. Romanele Turnului Intunecat nu duc lipsa de aceste  incursiuni in lumea meandrelor sufletului uman ci le si exteriorizeaza, conferind universului seriei inconsistenta si fluiditatea specifice spatiului mental si le integreaza intr-un peisaj imaginativ exuberant, mai rar intalnit in opera maestrului King.
Scrise intr-un interval mare de timp, incepute de un student sarac si terminate de un scriitor de succes, romanele Turnului Intunecat difera unele de altele, surpinzand diferitele stadii ale dezvoltarii unui mare scriitor. Pistolarul este un roman cu tenta suprarealista si onirica si trebuie sa recunosc ca, nefiind un adept al acestui stil, am trecut de pasaje care m-ar fi descurajat in cazul altor carti, stiind ca acesta este un preludiu important pentru o serie pe care nu o puteam rata. In Alegerea celor trei intalnim un King pornit deja in explorarea arhetipurilor culturii pop americane, astfel ca actiunea se petrece preponderent in diferite ipostaze temporale ale New York-ului secolului douazeci. Tinuturile pustiite paraseste treptat lumea noastra si muta actiunea cu precadere in universul dezolant si alienat al lumii lui Roland, o lume care a mers mai departe. Vrajitorul si globul de cristal reia actiunea de acolo de unde a lasat-o predecesorul sau, cu ka-tetul lui Roland strabatand Tinuturile pustiite la bordul monoului Blaine, trenul a carei inteligenta artificiala a cazut in haosul nebuniei si indreptandu-se spre o moarte sigura din care ii scoate inspiratia neasteptata a lui Eddie. Scapati de furia sinucigasa a lui Blaine, Roland si companionii sai descopera ca, datorita apropierii de desirare – ruptura dintre lumii – au iesit din Lumea de Mijloc si au revenit in Kanssasul celor trei tovarasi ai pistolarului. Aici Stephen King face primul pas in cea ce va deveni un efort de a integra intreaga sa opera in universul incapator al Turnului Intunecat, caci eroii vor descoperii ca au ajuns intr-o America devastata de virusul Captain’s Trip. Suntem in universul romanului Apocalipsa al lui Stephen King care, dupa cateva indicii subtile, se dovedeste a fi unul diferit de universul din care provin cei trei prieteni new-yorkezi ai lui Roland. De fapt ne vom mai intersecta cu povestea din Apocalipsa in acest roman atunci cand King ne va revela ca unul dintre personajele negative ale seriei este de fapt una si aceasi persoana cu Randall Flagg, care se dovedeste a fi un arhetip al raului ce intineaza univers dupa univers. In acest taram strain isi deapana Roland povestea tineretii sale din momentul in care acesta a devenit la paisprezece ani cel mai tanar pistolar din Gilead, asa cum stiam din franturi de amintiri dezvaluite in paginile din Pistolarul.
Daca exista ceva ce m-a facut sa ma indragostesc de Vrajitorul si globul de cristal mai mult decat de oricare alt roman al seriei Turnul Intunecat este aceasta incursiune in lumea misterioasa din care provine Roland, un melanj uluitor de western, univers arthurian si taram postapocaliptic. Trimis din Gilead in Baronia Mejis alaturi de prietenii sai Cuthbert si Alain, sub acoperirea unui recensamant, Roland se afla de fapt intr-un exil menit sa-l protejeze de amenintarea Omului de Bine Farson si a „revolutiei” sale care ameninta Baroniile centrale cu haosul razboiului. Departe de a fi protejat, ka-tetul celor trei tineri pistolari este trimis din nestiinta direct in mijlocul unei operatiuni de amploare a oamenilor de bine ai lui Farson. In paralel cu conflictul major, manipularea, orgoliile si frustarile unor personaje marunte dar cu false impresii de maretie, din micul oras provincial ce trece drept capitala a Baroniei Mejis, vor cladii o drama de proportii care reflecta cu maiestrie atrocitatile pe care le pot comite cele mai anoste fiinte umane atunci cand se lasa prinse in mrejele iluziilor de virtute personala. Stephen King isi demonstreaza din nou talentul de a ilustra modul in care demonii ce bantuie adancurile subconstientului uman pot iesi la suprafata, atunci cand mediul este prielnic si pot transforma cel mai sters individ intr-un monstru. Cu toate acestea, nu suspansul si actiunea sunt punctele forte ale acestui roman ci, in mod uimitor, povestea de dragoste dintre Roland si tanara si frumoasa Susan. Si aici King ne demonstreaza ca este un maestru al scrisului capabil sa redea  intregul spectru al emotiilor umane, nu doar cele care deriva din frica sau din ura. Acesta reuseste atat de perfect sa invoce emotiile si nebunia iubirii adolescentine incat a starnit in mine amintiri nostalgice si fiori de mult uitati.
Ar mai fi multe de zis despre acest roman minunat, caci King construieste o drama demna de a fi comparata cu tragediile vechilor greci, oferindu-ne o perspectiva intima a evenimentelor care l-au creat pe acel Roland cu care ne-am obisnuit din primele romane. Nu o sa spun insa mai multe caci nu vreau sa stric placerea celor care nu au facut inca cunostinta cu aceasta minunata carte. Cea ce mai vreau sa subliniez este modul in care am inteles odata cu lectura romanului Vrajitorul si globul de cristal ce vroia sa zica Stephen King atunci cand afirma ca a vrut sa creeze cu Turnul Intunecat propria versiune a Stapanului Inelelor . Chiar daca eram un fan al seriei, aceasta comparatie mi s-a parut putin fortata. Dar acum am realizat ca, acolo unde Tolkien isi cladea opera inspirandu-se din mitologiile nordice si celtice, King face exact acelasi lucru utilizand mitologia urbana a culturii pop americane din secolul XX. Si in aceasta noua lumina, putem afirma fara retinere ca Turnul Intunecat este Minas Tirith-ul literaturii moderne.
Aceasta serie nu este si nu va fi pe placul tuturor. Dar pentru aceia care vor sa asculte o poveste uimitoare, spusa de un maestru al literaturii contemporane si incacata de simboluri si intelesuri dintre cele mai subtile nu am de spus decat atat: Nu mai stati pe ganduri!