City of Stairs de Robert Jackson Bennett

City of Stairs

City-of-Stairs-Robert-Jackson-Bennett                                         (Orasul Scarilor)                      

                                         de Robert Jackson Bennett

 

 

   Romanul The Troupe al lui Robert Jackson Bennett era de ceva vreme pe lista mea de lectura, dar am ajuns sa-l cunosc pe acest autor minunat prin intermediul romanului sau cel mai recent, City of Stairs, datorita valvei pe care acesta a starnit-o anul trecut in comunitatea fantasy. Acum romanele lui Bennett au urcat rapid in varful mai sus amintitei liste caci acesta mi-a dovedit ca este un autor demn de toata atentia.

   Pana nu de mult, Continentul a fost taramul divinitatilor si locuitorii lui, poporul ales sa conduca lumea in numele lor. Iar printre orasele Continentului, Bulikov a fost Scaunul Lumii, Orasul Luminii si al Scarilor, Capitala zeilor. Dar atunci cand un incident neinsemnat starneste mania oamenilor din Saypur, cea mai oprimata colonie a Bulikovului, un kaj se ridica, un om care descopera o arma ce poate ucide zeii. Prima divinitate piere pe solul Saypurului dar apoi kajul, insotit de o mica armata invadeaza Continentul si ucide rand pe rand divinitatile si creaturile acestora. Jukov, ultimul dintre zei este rapus chiar in Bulikovul distrus de Clipita. Caci atunci cand un zeu moare, toate miracolele acestuia dispar in neant. Iar atunci cand kajul il ucide pe Voortya, zeul constructor, toate cladirile maiestuoase ridicate de acesta dispar intr-o Clipita.

   Acum, la 75 de ani de la aceste evenimente, Bulikovul este un oras invins, locuitorii sai se lupta cu saracia si cu boala iar fraiele puterii se afla in mainile unui guvernator saypurian, caci dupa caderea Continentului, Saypur a ajuns puterea dominanta in lume, datorita rapidei sale dezvoltari tehnologice. Noii stapani sunt decisi sa stearga trecutul cu buretele si Legea Reglementarii Cuvintelor interzice orice referire la vechii zei, dar resentimentele mocnesc in randul celor care erau candva stapanii lumii, caci amintirea gloriei trecute nu poate fi inlaturata de nici o lege. In aceasta atmosfera plina de tensiune, uciderea istoricului saypurian EfremPangyui va declansa o serie de evenimente care vor zgudui din temelii noua ordine a lumii.

   Cu intentia de a elucida moartea prietenului ei Efrem, Shara Thivani soseste in Bulikov ca si atasat cultural pe langa Ambasada Saypurului. Dar Shara este de fapt agent secret al Ministerului de Externe, iar adevarata ei identitate ar putea arunca in aer resentimentele conservatorilor din Bulikov. Insotita de „secretarul” ei Sigrud, un personaj fioros, provenit dintr-un regat barbar si sprijinita de Vohanes Votrov, fostul amant al Sharei si un promotor al schimbarii si al modernizarii Bulikovului, tanara spioana va descoperii un complot menit sa repuna Orasul Scarilor in fruntea oraselor lumii. Si daca la inceput ancheta decurge lent, pe masura ce adevarurile ies la iveala evenimentele se precipita si Shara va trebui sa se confrunte nu doar cu fanatici Restorationisti, dar si cu creaturi divine si in final cu zei insisi, caci nu toate divinitatile au cazut victime epurarii conduse de kaj. Dar cea mai dificila confruntare va fi acea cu propriul sistem, caci odata ce roata s-a intors si vechii sclavi au devenit stapani, gustul puterii i-a transformat in ceea ce au urat pe vremuri si Saypururl a devenit la fel de corupt si de reticent la schimbare pe cum a fost Bulikovul candva.

   Acest roman m-a impresionat in atatea moduri incat imi vine greu sa enumar toate punctele lui forte. Nu o sa insist asupra scriituri, va spun doar ca Bennett este un scriitor care isi stapaneste cu maiestrie arta. Personajele sunt complexe si au tridimensionalitate. Chiar daca exista alte personaje mai importante, nu o sa-l pot uita pe Vohanes Votrov, aristocratul din Bulikov care se lupta cu demonii trecutului natiunii sale din dorinta de a gasi o cale nou pentru orasul sau, dar si cu respingerea si dispretul celor pe care vrea sa-i ajute, caci viata intima a acestuia este un pacat capital in ochii unui popor intepenit in credinte religioase rigide. Imaginatia lui Bennett pare sa nu aiba limite, fapt ce se reflecta atat in modul in care a creat universul complex al romanului dar si detaliile marunte care il uimesc pe cititor la tot pasul. Un exemplu in acest sens este extrasul din fisele de inventar al Depozitului Denementionat, locul in care kajul a adunat si a ascuns toate artefactele miraculoase ramase in urma divinitatilor, fiecare artefact mentionat fiind o mica perla a imaginatiei. Impresionanta este si capacitatea descriptiva a autorului, modul in care acesta da viata fiecarei scene. Exista un pasaj in care Shara se confrunta cu un mhovost, o creatura divina cu aspect humanoid dar a carui membre au mai multe incheieturi decat este normal si care are un cioc carnos, ca de rata in loc de fata. Mhovostul nu poate vorbi dar Bennett il inzestreaza cu un limbaj al trupului si dialogul dintre Shara si creatura este atat de bine conceput incat cititorul poate vedea cu ochii mintii gesturile monstrului si semnificatia acestora.

   Dar ce m-a multumit cel mai mult la City of Stairs este faptul ca acesta transmite mesaje, idei pe care sa le rumegi. Acesta nu este doar un roman cu o poveste buna ci este un purtator de mesaje si de semne de intrebare care te obliga sa reflectezi macar o clipa la natura umana si la modelele sociale pe care aceasta le naste. Caci daca zeii Continentului s-au nascut din mintea oamenilor si deciziile acestora sunt influentate de dorintele ascunse ale subconstientului uman, ce spune aceasta despre natura umana. Exemplul cel mai clar este Kolkan, zeul dreptatii si al legii care ajunge sa reglementeze in teritoriul pe care-l stapaneste, toate aspectele vietii, de la infractiuni la modul in care trebuie purtat sau intretinut un pantof de dama. Si orice incalcare a legii trebuie pedepsita iar pedepsele lui Kolkan sunt lipsite de mila. Dar daca actiunile zeului sunt influentate de dorintele ascunse ale supusilor sai, atunci cine este cel care pedepseste? Caci asa cum spune zeita Olvos: „Oamenii sunt ciudati… Ei pretuiesc pedeapsa deoarece ei cred ca asta inseamna ca actiunile lor sunt importante – ca ei sunt importanti. Pana la urma, nu esti pedepsit pentru ca ai facut ceva neimportant. Uitate la Kolkashtani – ei cred ca intreaga lume este montata sa-i rusineze si sa-i umileasca, sa-i pedepseasca si sa-i ispiteasca pe ei. …Este vorba doar despre ei, ei, ei, ei! Si Kolkan nu a facut decat sa le dea cea ce si-au dorit.” Si acesta nu este singurul subiect pe care Bennett il exploreaza caci autorul profita de premiza romanului pentru a starni intrebari legate de natura realitatii, de efectele birocratiei si a tendintei acesteia de a reglementa fiecare aspect al societatii umane, de relativitatea istoriei sau de modul in care inclinarea balantei puterii nu face decat sa transforme vechii sclavi in calaii pe care ii urau cu ardoare atunci cand erau ei cei oprimati.

   City of Stairs este unul dintre acele putine romane care reusesc sa te satisfaca pe mai toate nivelele: atat estetic, cat si emotional, fizic, intelectual si spiritual. Bulikov sintetizeaza in el esenta istoriei umanitatii, cu bune si cu rele, cu credinte si cu obsesii, cu sperante si cu frustrari iar Bennett este un dirijor impecabil care tine in frau aceasta avalansa de sentimente si concepte si le ghideaza intr-o simfonie de neuitat. Acesta este un roman care trebuie citit!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii, Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la City of Stairs de Robert Jackson Bennett

  1. Liviu Szoke zice:

    Doamne, bine că l-ai citit și că nu te-a dezamăgit. Sari pe The Troupe cât mai repede, nu mai pierde vremea, că e cel mai bun roman pe care l-am citit eu în 2014. Apoi fă bine și ia-te și de American Elsewhere al aceluiași Bennett, te va lăsa cu gura căscată. Garantat!

    Apreciat de 1 persoană

    • orizontverde zice:

      Mersi de sfaturi. Adevarul ca The Troupe era de mult in colimator. Acum vreau sa termin cu The Macht ca am inceput seria si e buna si urmeaza… Oricum Bennett m-a convins ca are ceva de zis si stie si cum sa o faca.

      Apreciază

  2. Pingback: Săptămîna SF&F: 1 – 7 martie 2015 | Galileo Online

  3. Pingback: Nominalizări Locus 2015 | SFKultur.ro

  4. Pingback: Nominalizările premiilor World Fantasy 2015 | SFKultur.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s