Un fel de top fantasy

Am descoperit literatura fantasy odata cu prima publicare in romana a trilogiei Stapanul inelelor. Nu stiu care au fost urmatoarele lecturi din acest gen – tin minte ca ma asteptam sa apara elfii, orcii si toate celelalte vietati tolkiene in orice fantasy – dar am inteles ca el poate fi foarte serios in momentul in care am pus mana pe La inceput a fost intunericul a lui R Scott Bakker. Apoi a aparut in romaneste Urzeala tronurilor si restul este istorie. Pe masura ce pasiunea mea pentru fantasy crestea, am apelat la internet pentru a afla care sunt cele mai „bine vazute” carti ale genului dar m-am lovit de lipsa unor informatii relevante in spatiul virtual de limba romana, asa ca o sa incerc sa suplinesc acest gol.

Topul de mai jos este topul celor mai bune romane fantasy pe care le-am citit. Topurile de pe siteurile de limba engleza s-ar putea sa contina si alte romane. Pe masura ce le voi citi, poate vor aparea si aici dar nu vreau sa adaug nimic din ce nu cunosc. Bineinteles ca acest top este unul relativ dar la evaluarea romanelor listate am folosit trei criterii. In primul rand apreciez un roman fantasy dupa complexitatea lumii imaginate de autor. Pana la urma, acesta este trasatura cea mai minunata a fantasy-ului: libertatea de a imagina universuri noi. Al doilea criteriu este scriitura. Oricat de liber de constrangeri este fantasy-ul, el ramane un gen literar si harul scriitoricesc al autorului este foarte important. Si cel din urma criteriu sunt personajele. Oricat de impresionant ar fi universul imaginat, daca acesta nu este populat de personaje credibile,cu care sa ne putem identifica, placerea lecturii nu va fi una completa.

 

Daca lista de mai jos va va fi pe plac, puteti vedea si alte romane si serii fantasy bune aici:

 

(poate…) CELE MAI BUNE 25 DE ROMANE SI SERII FANTASY

 

1. Urzeala Tronurilor (Cantec de gheata si foc) – George R.R. Martin

Oricat de mult m-am gandit sa fiu altfel si sa nu pun acest roman pe primul loc, la o analiza mai serioasa a motivelor pentru care as fi facut acest lucru a reiesit ca acestea nu stau in picioare in fata faptului ca George R. R. Martin a scris una dintre cele mai grandioase serii fantasy. Chiar daca al patrulea volum, Festinul ciorilor nu se ridica la inaltimea seriei iar Dansul dragonilor abia daca reuseste sa readuca stacheta la un nivel multumitor, seria Cantec de gheata si foc este una dintre cele mai remarcabile realizari literare din zona fantasy si primul roman al seriei, Urzeala tronurilor este un roman extraordinar pe care trebuie sa-l citesti. Iar faptul ca ecranizarea seriei de catre HBO a adus genul fantasy in atentia unui public larg nu face decat sa ma convinga ca oricat de carcotas as fi locul capodoperei lui Martin este pe primul loc al acestei liste.

Povestea este densa si intunecata, iar personajele sunt „gri”, nu vom gasi aici distinctia clara dintre bine si rau, ca la Tolkien. Este o imensa piesa de sah in care piesele sunt regi, armate, lorzi si bastarzi, dar si dragoni si morti umblatori, iar Martin nu se sfieste sa elimine pana si cele mai importante piese, asa ca nu va atasati prea tare de vre-un personaj, caci s-ar putea sa moara intr-o batalie de proportii sau intr-un accident stupid. Magia este subtila si rara iar elementele fantasy nu apar la tot pasul, atmosfera fiind una de ev mediu cu cateva tuse magice.

Asa ca, daca nu ati citit inca aceasta serie nu ezitati sa o faceti cat mai repede.

Seria Cantec de gheata si foc:

               

2. Gradinile lunii (Cronicile Malazane) – Steven Erikson

Gradinile lunii este romanul de debut al uneia dintre cele mai extraordinare serii fantasy, Cartea Malazana a celor cazuti, o serie care a revolutionat genul, atat prin complexitate cat si prin profunzimea istoriilor pe care le insumeaza. Acesta este fantasy epic de cea mai inalta clasa care imbina realismul intunecat al lui Martin cu lumea plina de supranatural a mitologiei grecesti. Erikson imagineaza un conflict de proportii, care se desfasoara pe mai multe continente, in care se ciocnesc imperii si religii, natiuni razboinice si rase mitologice, magi si creaturi intunecate, toate acestea nefiind decat piese pe tabla de sah a unor zei viciosi si lipsiti de scrupule, gata sa intervina in lume pentru a-si atinge scopurile obscure. Si tot acest univers zbuciumat este populat de personaje memorabile, unele dintre ele desprinse parca din cele mai profunde tragedii antice.

Aceasta serie este un „musai” pentru oricine este pasionat de fantasy. Seria este completa si este formata din zece romane. Ma abtin cu greu sa nu ma arunc asupra ei in limba engleza, dar ma consider un sustinator al efortului editorial romanesc si voi astepta cuminte pana Nemira ne va imbucura cu urmatorul roman malazan.

Cu toate ca mi-am propus sa folosesc copertile romanesti pentru cartile traduse la noi si cu toate ca sunt un mare fan al editurii Nemira, imaginile penibile pe care aceasta le-a ales pentru copertile romanelor din aceasta serie ma obliga sa apelez la variantele in limba engleza a lor.

citeste recenzia aici

Cronicile Malazane:

                                       

 

3. Printul spinilor (Imperiul faramita) – Mark Lawrence

Imi place atat de mult de Matk Lawrence incat aproape ca am pus acest roman pe locul intai. Printul spinilor este, dupa parerea mea, cel mai bun roman de debut in lumea fantasy. Este un roman plin de un umor intunecat, brutal si amoral, sclipitor si fascinant.

Mark Lawrence reuseste un lucru greu de realizat: sa creeze un anti-erou credibil si real. Caci Jorg este amoral, vicios, violent, sclipitor de inteligent si lipsit de scrupule, genul de individ pe care nu vrei sa-l intalnesti, dar modul ironic in care-si spune povestea – caci Lawrence a hotarat sa foloseasca persoana intaia in naratiune – te face sa ajungi sa-l simpatizezi pe acest print sociopat.

Faptul ca actiunea se petrece intr-o Europa medievala post-apocaliptica si ca magia si necromantia prezenta in roman este integrata aproape stiintific in acest decor este inca o bila alba pentru autor. De asemenea este de remarcat faptul ca in cele doua continuari ale romanului nu avem de a face cu scaderea calitatii, cum se intampla de multe ori, ci din contra, acestea devin tot mai bune. In concluzie nu pot sa recomand aceasta serie suficient de mult, tinand cont de calitatile ei. Pot zice doar ca sunt invidios pe cei ce nu au citit inca aceasta carte si sunt pe cale de a o face.

Seria Imperiul Faramitat:

         

 

4. Numele Vantului (Cronicile ucigasului de regi) – Patrick Rothfuss

Numele vantului este aproape sigur unul dintre cele mai frumoase romane fantasy, caci Patrick Rothfuss ne spune povestea lui Kvothe, vrajitor, artist, razboinic, nelegiuit si amant, cu o grija si o sensibilitate deosebita, ca un parinte, caci este clar ca autorul isi iubeste personajul si-l trateaza cu tandrete scriitoriceasca. Imi place cum scrie Rothfuss si imi place povestea pe care o are de spus, chiar daca inca nu a ajuns la punctul culminant. In mod clar putini scriitori ar fi reusit sa ma tina lipit de cele doua romane voluminoase ale seriei deruland firul narativ cu un pas atat de lent. Dar Rothfuss deapana povestea atat de frumos incat iti face placere sa fi prezent in viata lui Kvothe chiar si atunci cand aceasta nu ia turnuri spectaculoase. Iar fetele din viata tanarului vrajitor-artist sunt atat de complexe si de interesante, incat ar merita fiecare propria poveste.

Intr-un gen literar in care la moda sunt scrierile intunecate si violente, Cronicile ucigasului de regi este o briza de aer proaspat pe care o recomand oricui. Cititi-o si intrati in randurile celor care asteapta cu nerabdare mult prea amanatul roman trei, The doors of stone.

Cronicile ucigasului de regi:

    

 

5. La inceput a fost intunericul (Printul nimicului) – R. Scott Bakker

In mod sigur acesta este cel mai „inteligent” roman fantasy pe care l-am citit, caci Scott Bakker scrie un epic fantasy realist si cerebral – chiar daca lumea lui este impanzita de magie si de supranatural – incarcat de cautari filozofice legate de moralitate, natura umana si ratiunile puterii. Iar daca mai adaugi la aceasta o avalansa de actiune, intrigi, magie si batalii epice, descrise cu un realism infiorator, rezultatul este unul greu de uitat.

Anasurimbor Kellus, produsul unei secte ce perfectioneaza in secret de secole arta controlului corpului, a mintii si a sufletului, coboara din ruinele indepartatului nord si patrunde intr-o lume aflata in pragul unui razboi religios, ca lupul intre oi. Incet dar sigur, el isi insuseste cea mai uriasa armata ridicata de om de la Apocalipsa incoace si isi castiga loialitatea fanatica a tuturor, sclavi, sau regi, pentru a-si atinge propriile interese. Dar daca acest uzurpator, acest Print al Nimicului este singura sansa a omenirii in fata unei urgii mai mari, caci dincolo de razboaiele si intrigile oamenilor, un vechi inamic se ridica si zorii unei noi apocalipse se apropie. In jurul acestei premize autorul cladeste una dintre cele mai complexe si mai profunde serii fantasy.

Proiectul lui Bakker este unul grandios, caci La inceput a fost intunericul este inceputul unei serii compuse din trei trilogii, numita A doua Apocalipsa, din care avem pana acum trilogia Printul Nimicului si primele doua romane din a doua trilogie, Imparatul Aspect.

Din pacate editura Tritonic a intrerupt traducerea acestei serii dupa primele doua volume, privand cititorul de limba romana de finalul fulminant al primei trilogii.

Trilogia Printul Nimicului

         

Trilogia Imparatul Aspect:

   

 

6. Stapanul inelelor – J. R. R. Tolkien

Nu cred ca aceasta carte mai are nevoie de introducere caci ea este in mod sigur inceputul celei mai cunoscute serii fantasy. Tolkien este parintele fantasyului modern iar impactul pe care seria l-a avut asupra acestui gen literar este unul de netagaduit.  In plus Stapanul Inelelor a depasit limitele genului si face parte in mod sigur din patrimoniul literar universal.

Opera lui Tolkien are la baza ani de documentare, un fundal educational de lingvist, o pasiune nemasurata pentru mitologia englezea dar si experientele amara a autorului dobandita in anii de lupta in Primul Razboi Mondial. Din toate aceste ingrediente a luat nastere un mit modern care a generat un intreg gen literar. Pe langa bogatia imaginativa a seriei, ceea ce o evidentiaza este talentul scriitoricesc al lui Tolkien, scriitura lui frumoasa si delicata. Si chiar daca filmele lui Peter Jakson au reusit in mod minunat sa prinda povestea si atmosfera romanelor, datorita scriiturii lui Tolkien, acestea ofera o experienta mult mai ampla si mai bogata decat filmele. Daca macar un sfert din autori de fantasy care i-au urmat lui Tolkien ar fi avut „pana” acestuia, cu siguranta genul ar fi fost luat mai in serios de catre exegetii literaturii „serioase”.

Trilogia Stapanul Inelelor:

         

 

7. Taisul sabiei (Prima lege) – Joe Abercrombie

De cand a aparut de nicaieri in peisajul fantasy, Joe Abercrombie s-a urcat pe un piedestal inalt de unde nu cred ca va putea fi dat jos de graba. El este in mod sigur unul dintre cei mai buni scriitori moderni de fantasy iar romanul sau de debut, Taisul sabiei a starnit valuri de admiratie in randul fanilor genului, cu umorul sau negru si scriitura plina de actiune  ce te tine cu sufletul la gura. Dar dincolo de toate acestea Abercrombie se remarca prin creearea unor personaje memorabile. Astfel primul lucru pe care il remarci in Taisul sabiei este distributia: un razboinic barbar care s-a saturat sa ucida si sufera de dubla personalitate, un erou sclipitor, soldat si spadasin care se teme de lupta si un tortionar schilod cu inima de aur.

Intreaga serie este scrisa cu talent deosebit, actiunea este plina de suspans si neprevazut, iar personajele, asa cum am zis, sunt cireasa de pe tort. Abercrombie isi presara proza cu un umor sec si o ironie fina care face ca lectura sa fie delicioasa. In mod sigur seria Prima lege este literatura de prima calitate care a ridicat mult stacheta de calitate in genul fantasy. Singurul comentariu pe care l-as putea face ar fi un deficit de imaginatie in crearea universului in care se desfasoara naratiunea, dar tinand cont de celelalte calitati ale seriei, acest aspect poate fi trecut usor cu vederea.

P.S. Chiar daca sunt un mare fan al editurii Nemira, nu pot sa nu comentez, pe langa imaginile neinspirate de pe coperta, modul in care au fost macelarit in traducere titlurile deosebit de expresive ale seriei. Nu inteleg de ce The blade itself nu putea fi tradusa Sabia insasi si nu Taisul sabiei, cat despre celelalte doua romane, de la „Inainte de a fi spanzurati” la Fara indurare si de la „Ultimul argument al regilor” la Puterea armelor este o diferenta uriasa, cu atat mai mult cu cat autorul si-a ales cu grija titlurile, acestea fiind extrase din citate ale unor personaje istorice.

Trilogia Prima lege:

         

 

8. Compania Neagra – Glen Cook

Inainte ca Abercrombie si altii ca el sa instituie moda fantasyului intunecat, realist si dur, a existat Glen Cook si Compania Neagra. Aceasta carte aparuta in 1984 si seria care i-a urmat a stat la baza mai multor curente din fantasyul modern, avand una dintre cele mai mari influente asupra evolutiei genului.

Glen Cook a desfiintat stereotipul granitei clare dintre bine si rau care a definit fantasyul clasic de la Tolkien incoace si a introdus o lume in care nu exista alb si negru ci doar nuante de gri (si acelea destul de intunecate). De asemenea el a renuntat la eroul clasic al genului si a propus in schimb o sleahta de mercenari duri si lipsiti de orice scop glorios. Caci intr-o lume in care rebelii care vor sa darame tirania sunt la fel de rai si de dornici de putere ca si cei impotriva carora lupta, nu mai conteaza de partea cui lupti, atata timp cat esti platit. Scrisa sub forma unui jurnal tinut de cronicarul si doctorul Companiei Negre – o armata de mercenari aflata in slujba unui imperiu condus de o vrajitoare tiranica – intr-un stil expeditiv si nepretentios, seria are un farmec aparte ce o situeaza si acum in topul creatiilor din genul fantasy.

Din pacate pentru cititorul de limba romana, aceasta este o alta serie inceputa si abandonata. Editura Millenium Books a publicat primele doua romane din prima serie si apoi a rapit cititorului placerea de a cunoaste finalul povestii. Si daca in cazul altor serii cu aceasi soarta mi-a fost usor sa gasesc variantele in limba engelza, in cazul acesta a fost o adevarata aventura sa pun mana pe un exemplar din volumul The white rose deoarece seria nu a mai fost republicata de ani multi decat in editie omnibus, cu toate cele trei romane intr-un singur volum, la un pret pe masura.

 Cronicile Companiei Negre:

                     

 

9.  The way of kings (Stormlight Archives) – Brandon Sanderson (Calea regilor)

Brandon Sanderson este un adevarat fenomen al genului fantasy, o masina de scris, omul care intre doua romane scrise, ca sa se relaxeze, mai scrie o carte. Si o face bine, caci Sanderson pare sa fie un sac fara fund cu imaginatie si proza lui devine tot mai buna pe masura ce teancul de volume scrise creste. Asa ca nu e de mirare ca atunci cand acesta a anuntat ca doreste sa-si inceapa propria serie de epic fantasy care va cuprinde zece volume, The way of kings primul roman al seriei a devenit cea mai asteptata carte a anului.

Asa cum spunea cineva, cu The way of king Sanderson a repus cuvantul epic inapoi in epic fantasy. Intr-o prezentare grafica deosebita, cu 20 de schite explicative si desene, pe langa harta deja clasica in romanele de gen, autorul creeaza in cele peste 1000 de pagini ale romanului o lume uimitor de complexa, o populeaza cu o pleiada de personaje interesante pe care le implica intr-o intriga de zile mari. Practic cu aceasta serie Sanderson se intoarce la fantasyul clasic, in nota „Tolkien-iana” si il reconstruieste pentru a se conforma standardelor moderne ale genului. Exista de toate aici, profetii apocaliptice mocnind in fundal, un sistem magic interesant, mai multe rase a caror interactiune este tensionata, artefacte magice, batalii de proportii si actiune cat cuprinde, elemente clasice repovestite intr-un mod nou, contemporan, care-l face pe Robert Jordan (R.I.P.) sa para un bunicut ce spunea povesti la gura sobei.

Una peste alta, The way of kings este un roman remarcabil, o lectura obligatorie pentru orice fan al genului. Sunt convins ca pe masura ce aceasta serie va acumula volume, va urca in mod sigur pe primele locuri ale celor mai bune romane fantasy. Sper din tot sufletul ca se va gasi cat de curand o editura de la noi care sa imbucure cititorii romani cu aceasta serie impresionanta.

 Seria Stormlight Archives:

     

 

10. Magicienii – Lev Grossman

Daca ar trebui sa recomand un roman fantasy cuiva din afara genului, unui cititor pretentios de literatura „serioasa”, in mod sigur acel roman ar fi Magicienii. Fiindca aceasta carte este fantasy care s-a hotarat sa se maturizeze si sa se dea mare cu profunzimile pe care le poate atinge literatura „neserioasa”. S-a terminat cu eroii de tinichea, cu sabiile lor de carton si cu misiunile idealiste si lipsite de esenta caci la capatul curcubeului nu mai este nici un ladoi cu galbeni. Acesta este Harry Potter innecandu-si sindromul post-traumatic in alcool, dupa ce s-a intalnit cu Voldemort, pentru a ateriza apoi din vestiarul unui club de noapte din Manhattan intr-o Narnia unde iepurasul de paste este asasin platit si Arborebarbos te vinde pe un pumn de arginti.

Considerat de unii drept fantasy postmodern, Magicienii este in mod sigur unul dintre cele mai stralucite romane ale genului. Nu am citit urmatoarele romane din serie, dar faptul ca toate recenziile pe care le-am citit subliniaza faptul ca acestea devin tot mai bune si ca, luata ca un tot seria este mult superioara primului roman, ma face sa cred ca avem de a face cu un fenomen literar care va ramane un reper in istoria genului.

Nu pot sa mai spun decat atat: daca nu ati citit inca acest roman, ati face bine sa treceti la treaba.

citeste recenzia aici

Seria Magicienii:

          

 

11. Minciunile lui Locke Lamora (Ticalosul gentilom) – Scott Lynch

Scott Lynch a tesut cu maiestrie o retea de intrigi si scheme, de minciuni si de excrocherii in mijlocul careia la postat pe sclipitorul nelegiuit Locke Lamora si banda s-a de hoti. Cu o proza inteligenta si plina de farmec, cu o intriga complexa si impredictibila, cu o serie de personaje solide si cu un context istoric si cultural de o stranie frumusete, Minciunile lui Locke Lamora a intrat pe scena fantasyului modern ca o briza de prospetime, plina de originalitate si umor.

Lynch a luat conceptul „prafuit” al talharului nobil din unele zone ale fantasyului clasic, i-a dat profunzime si culoare si l-a propulsat in paginile unei literaturi de calitate, lansand un nou stil in fantasyul modern. Si dincolo de povestea incitanta a orfanului care se ridica din cele mai mizere mahalale ca sa ajunga Ghimpele din Cammor, gentilom ticalos, personaj legendar si preot al zeului hotilor, Minciunile lui Locke Lamora se evidentiaza prin talentul scriitoricesc al lui Lynch, autor dotat cu o „pana” de zile mari.

Chiar daca al doilea roman al seriei a scazut putin stacheta – nu din punct de vedere al calitatii – actiunea luand cateva intorsaturi „nefiresti”, aceasta serie ramane una care merita in mod sigur citita si sper ca cei de la editura Rao nu au uitat de cititorii care asteapta cu sufletul la gura traducerea celui de al treilea roman al seriei.

Seria Ticalosul gentilom:

         

 

12. Ship of Magic (Liveship Traders) – Robin Hobb (Vasul magic)

Chiar daca Robin Hobb este mai cunoscuta pentru romanele din seria Farseer, eu personal prefer aceasta serie care, cu toate ca face parte din aceasi lume fictionala a Elderlings-ilor ca si romanele dedicate lui Fitz, are o tenta mai exotica si este mai patruns de magie. Robin Hobb este o scriitoare exceptionala, scrie minunat, creeaza personaje pline de viata si inca nu am citit nimic scris de ea care sa nu fie literatura de inalta calitate, dar exista un ceva in aceasta serie care o face sa fie mai aparte decat alte scrieri ale autoarei.

Avem in Liveship Traders tot talentul scriitoricesc al lui Hobb investit intr-o poveste cu corabii vii, constiente, loiale unor dinastii de comercianti instariti, pirati, serpi de mare, dragoni si negustori misteriosi ce aduc marfuri exotice dintr-un tinut „poluat” de magie ancestrala. Toate acestea, completate de o intriga bogata si de o caracterizare de zile mari, fac din cartile acestei serii o lectura de neuitat, plina de magie si de mister pe care o recomand fara nici o retinere.

Sper din tot sufletul ca pe langa romanele seriei Farseer, editura Nemira sa completeze seria de autor Robin Hobb si cu aceste carti minunate, ce meritata sa se regaseasca pe rafturile bibliotecii orcarui pasionat de literatura.

Seria Liveship Traders:

         

 

13.  Ultimul imperiu (Nascuti din Ceata) – Brandon Sanderson

Ultimul imperiu este motivul pentru care m-am indragostit de Brandon Sanderson dar si romanul care m-a atras definitiv in mrejele fantasyului modern. Aceasta carte si seria care-i urmeaza are doua calitati mari: ingenioizitatea ideilor vehiculate care te fac la tot pasul sa adaugi cate un wow! mental la lectura si „cinematograficitatea” (ooops!) scenelor de actiune, generatoare de alte wow-uri. Cu toate ca Sanderson nu ajunsese inca la maiestria de a crea lumi complexe de care da dovada in The Way of Kings si nici scriitura sa nu ajunsese inca la maturitate, sistemul magic unic si modul in care reinventeaza unele din temele clasice ale genului fantasy fac din Nascuti in ceata o serie nemaipomenita.

Intrebarea de la care porneste Ultimul imperiu este urmatoarea: Ce ar fi daca Lordul Intunecat a invins? Daca arhetipul dusmanului luminii, acel Sauron care bantuie mai toate romanele fantasy clasice i-a invins pe baietii buni si domneste de secole asupra omenirii? Raspunsul este o lume dezolanta, inecata in valuri de ceata si sugrumata de o birocratie odioasa, unde opresiunea este la ea acasa. Privilegiatii stapanului absolut sunt daruiti cu puteri magice iar cei oropsiti au uitat de mult ce inseamna speranta. Dar din ceata se vor naste cei mai neobisnuiti eroi si acestia vor reusi ceea ce era de neimaginat. Sa-l infrunte pe acela pe care nici moartea nu l-a putut invinge.

Punctul forte al romanului este sistemul magic deosebit de complex introdus de Sanderson (exista tabele si note explicative despre acesta) si abilitatile pe care acestea le confera eroilor. Toata intriga este tesuta in jurul alomantiei, a ferucemiei si a hemalurgiei, cele trei discipline datatoare de puteri care stau la baza unor scene de actiune explozive ce pompeaza adrenalina in venele cititorului. Dincolo de personajele care te cuceresc si dincolo de povestea captivanta, ceea ce face ca Ultimul imperiu sa fie un roman de neuitat sunt scenele de actiune descrise cu o acuratete extraordinara.

Seria Nascuti din ceata:

                       

14.  Ucenicul asasinului (Trilogia Farseer) – Robin Hobb

Dupa parerea mea, Robin Hobb este la ora actuala cea mai buna scriitoare de fantasy si asta nu doar  datorita scriiturii sale mature ci in special datorita talentului deosebit pentru caracterizarea personajelor. Drept dovada Fitz Chivalry este unul intre cele mai „tridimensionale” personaje din toata literatura fantasy si unul dintre cei mai batuti de soarta eroi ai genului, caci pe cat de perfect isi portretizeaza Hobb personajele, pe atat de dura este cu ele.

Actiunea romanelor se desfasoara in Cele Sase Ducate, un regat medieval framantat de razboi si intrigi si ne spune povestea maturizarii lui Fitz Chivalry, un bastard regal dotat cu darul de a crea o legatura mentala cu animalele, talent vazut cu ochi rai de majoritatea lumii. Intr-o lume amemintata atat de invadatori straini nemilosi cat si de conspiratii intunecate, Fitz trebuie sa-si gaseasca calea in viata si sa descopere ca pentru un bastard aceasta este presarata cu suferinta si primejdii. Hotarat sa se dedice slujirii celor Sase Ducate si a familiei regale, tanarul asasin regal va trebui sa faca o multime de sacrificii pentru a alunga magia intunecata care pune stapanire pe regat.

Povestea ajunge lent la apogeu caci Robin Hobb le permite personajelor sa creasca si cititorului sa se bucure de lumea complexa a romanului, dar odata tensiunea acumulata, aceasta se va elibera in scene de o intensitate neasteptata. Nu ma pot abtine sa nu laud din nou caracterizarea personajelor si trebuie sa spun ca eroii negativi sunt atat de enervanti incat iti vine efectiv sa-i iei la palme. Exista o suta de motive pentru care sa citesti aceasta serie si unul dintre ele este si acela ca, daca ajungi sa-l indragesti pe Fitz, povestea nu se sfarseste cu primele trei romane, caci Hobb este deja la atreia trilogie care-l are ca protagonist pe acesta.

Seria Farseer:                                          Seria Omul aramiu:

                            

Seria Fitz and the Fool:

   

 

 

15.  City of Stairs – (Orasul Scarilor ) Robert Jackson Bennett

Robert Jackson Bennett m-a convins de la prima lectura ca este un autor care merita urmarit cu mare atentie. Fiindca pe langa calitatile literare deosebite, pe langa talentul cu care reuseste sa evoce si sa construiasca o lume fascinanta, Bennett are calitatea de a scrie o literatura profunda si inteligenta.

Orasul Bulikov, candva scaunul de domnie al celor sase zei atotputernici care dominau Continentul si lumea intreaga, orasul miracolelor si al fiintelor magice este acum o colonie de mana a doua a noilor stapani ai lumii. Zeii sunt morti si locuitorii orasului incearca sa-si defineasca viitorul. Dar insurectia Saypurului, cea care a rasturnat vechea ordinea a lasat in urma resentimente, frustrari si nu numai. Si oricat de negru ar fi fost trecutul, intodeauna vor exista fanatici care sa-l regrete, mai ales atunci cand raul nu este un lucru venit din exterior ci mai degraba un produs al frustrarilor, fricilor si al rautatilor din inima fiecarui om, insumate si amplificate in subconstientul colectiv. Shara Thivani, agent secret al Ministerului de Externe din Saypur, sosita in Bulikov pentru a ancheta o crima care ar putea distruge din temelii echilibrul fragil al orasului, va trebui sa infrunte nu doar demonii reali, ramasi in urma de trecutul miraculos al orasului dar si demonii din inimile locuitorilor si de ce nu si cu aceia din propria sa viata.

Un roman fabulos, nu doar datorita scriituri bune, a personajelor memorabile sau a universului fascinant pe care il descrie, cat mai ales datorita intrebarilor profunde pe care le naste si a mesajului puternic pe care il transmite. Nu am citit alte romane ale lui Bennett (un neajuns pe care il voi remedia cat de curand) dar City of Stairs m-a convis ca acesta este una dintre cele mai remarcabile voci ale fantasyului modern.

citeste recenzia aici

In seria Orasul Scarilor:

        (in curs de aparitie)

16.  A shadow in summer (The long price quartet) – Daniel Abraham (O umbra in vara)

Daniel Abraham scrie un alt gen de fantasy decat cel obisnuit, un fantasy inteligent, concentrat pe personaje si pe intriga, care in loc de batalii epice are intrigi economice si conspiratii ce se intind pe durata unei vieti de om. Lumea lui Abraham este vie, populata de fel de fel de personaje, manate fiecare de interese ascunse.

Orasele Verii, in frunte cu Saraykeht domina intreaga lume, bogatia si puterea lor fiind nemasurate. Toate acestea se datoreaza magiei, dar o magie cum nu mai intalnesti in alte carti. Caci cei mai importanti oameni ai Oraselor Verii sunt poetii, vrajitori eruditi care reusesc sa dea viata unor concepte abstracte prin intermediul poemelor. Aceste spirite sunt andat, creaturi cu aspect uman si putere absoluta asupra actiunilor derivate din conceptul pe care il reprezinta. Andati sunt legati de poetii care i-au adus la viata si au o singura dorinta: sa se elibereze si sa se intoarca in neantul din care au invocati. Dar sistemul este putred si este o piedica in evolutia omenirii, iar ca sa rastorni o tiranie care poate sterge de pe suprfata lumii natiuni intregi printr-o simpla porunca data sclavilor sai atotputernici este nevoie de o viata de om si de sacrificii greu de acceptat.

Aceasta este una dintre cele mai inteligente serii fantasy din ultimul deceniu, o serie care beneficiaza si de o scriitura minunata, caci Daniel Abraham este un scriitor puternic si matur care scrie cu caldura si delicatete si are puterea de a crea o lume plina de realism si de frumusete.

Seria The Long Price Quartet:

            

17.  The steel remains (A land fit for heroes) – Richard Morgan (Otelul va dainui)

Nu am citit nici unul dintre romanele sf ale lui Richard Morgan, dar vreau sa remediez cat de repede aceasta lacuna cu Carbon modificat. Stiu insa ca atunci cand acesta si-a lansat primul volum al seriei sale fantasy A land fit for heroes , toata lumea a fost  curioasa sa vada ce fel de fantasy a scris autorul scotian, cunoscut pentru literatura sa intunecata si „spargatoare” de reguli. Si mai stiu ca in scurt timp s-au format doua tabere. Cei care au laudat cu incantare romanul The steel remains si cei care l-au urat pe loc. Tinand cont ca imi plac provocarile, eu m-am inscris in prima categorie.

S-ar putea crede ca Richard Morgan a vrut sa darame toate tabuurile genului fantasy cu romanele din seria A land fit for heroes si s-ar putea sa fie asa, caci avem toate elementele unui fantasy clasic rasucite si rastalmacite fara scrupule. Avem un erou dintr-un razboi mai vechi, dus impotriva unor armate de soparle inteligente si dragoni, erou care-si ia sabia din cui si pleaca intr-o noua misiune care se dovedeste a fi mult mai mare decat parea la inceput. Atata doar ca eroul respectiv este gay, este acru si sarcastic si e total lipsit de scrupule. Avem o rasa nemuritoare si inteleapta, doar ca aceasta a venit dintr-o alta dimensiune, la bordul unor masinarii ce calatoresc prin miezul de foc al planetelor si, dupa ce i-a ajutat pe oameni sa castige razboiul impotriva soparlelor, a plecat dezamagita de rautatea si obtuzitatea rasei umane. Si as putea sa o tin tot asa mult si bine… Dar faptul ca autorul nu apeleaza la aceste tertipuri doar din dorinta de a soca, ci ca le foloseste ca sa scrie o poveste fantastica asa cum nu s-a mai scris, le face mult mai usor de inghitit.

Scriitura lui Morgan este intunecata, vicioasa, violenta si lipsita orice fel de retineri, dar in acelasi timp este o scriitura de inalta calitate, inteligenta, imaginativa si de o frumusete aparte. Asa cum ziceam, aceasta carte nu este pentru oricine. Dar pentru cititorul care nu are prejudecati sau nu crede ca un gen literar ar trebuie sa se incadreze in niste reguli stricte, The Steel Remains va fi o lectura plina de suspans si de recompense.

Seria A Land Fit for Heroes:

         

18. The Emperor’s Blades (Chronicle of The Unhewn Throne) – Brain Staveley (Taisurile Imparatului)

Se pare ca toata agitatia pe care a starnit-o acest roman nu a fost degeaba, deoarece s-a dovedit a fi o lectura extraordinara. Considerat de multe site-uri de fantasy ca fiind cel mai bun debut al anului 2014, Emperor’s Blades imi confirma impresia ca fantasyul se redefineste in ultima vreme atat tematic, dar mai ales calitativ, datorita valului de autori nouveniti deosebit de valorosi. M-am abtinut sa plasez acest roman pe lista pana nu am vazut ce urmeaza, dar in momentul in care m-am lamurit ca al doilea roman al seriei este si mai bun decat primul (greu de crezut!) nu am putut rezista; in mod clar, aceasta serie trebuie sa fie aici si daca Staveley continua in ritmul acesta, s-ar putea ca ea sa mai urce cateva trepte pe masura ce evolueaza.

Cu o lume complexa si solid construita, cu o istorie si o mitologie ampla, cu descrieri vii si personaje remarcabile, toate sustinute de o scriitura fluida si sigura, povestea celor trei copii ai Imparatului Annurului ce incearca sa supravietuiasca unui amplu complot care pare sa nu se incheie odata cu uciderea tatalui lor, te tine cu sufletul la gura si asta intr-un roman care este in mod clar doar preludiul unei aventuri mult mai mari. Acest lucru mi s-a adeverit in Providence of Fire, care continua cu un pas mult mai alert povestea lasata pe muchie de cutit de The Emperor’s Blades.

In acest moment nu pot sa spun decat ca ceva mare a inceput si sper ca Brian Staveley sa nu ma contrazica pe viitor. Pana atunci, sper ca aceasta serie sa intre in atentia editurilor romanesti si sa apara si pe rafturile librariilor de la noi.

citeste recenzia aici

Seria The Unhewn Throne:

    

19.  Omul pictat (Ciclul demonilor) – Peter V. Brett

Omul pictat a fost una dintre acele carti care ma vrajit de cum am inceput s-o citesc. Si chiar daca ciclul Demon nu este cea mai buna serie fantasy scrisa, romanele lui Brett au ceva aparte, ceva care te prinde si te captiveaza in universul lor. Poate ca este premiza nou pe care o aduc, caci intr-un gen dominat de regi si lorzi luptanduse pentru tronuri de tot felul, de vrajitori si tirani malefici, Brett ne propune un alt fel de poveste. Poate ca sunt personajele de care autorul are o grija speciala si pe care le dezvolta cu atentie si cu dragoste. Poate ca sunt scenele de actiune intense si explozive. Dar eu cred ca adevaratul sharm al seriei este dat de sentimentul de speranta, de faptul ca pana si in cel mai negru scenariu oamenii isi gaseste puterea sa mearga mai departe, sa se bucure de viata si sa lupte pentru supravietuire.

Intr-o lume in care noaptea este bantuita de demoni necrutatori si oamenii se ascund in spatele unor glife magice a caror semnificatie este de mult uitata, trei tineri pornesc pe drumuri diferite care-i vor reuni in final in primul act de rezistenta reala, dupa secole, impotriva cosmarului care bantuie omenirea. Si daca despre asta este vorba foarte pe scurt in Omul pictat, urmatoarele romane lucrurile evolueaza incet, incet si Brett cladeste tot mai mult pe ideea de pornire, aducand concepte si personaje noi.

Chiar daca aceasta serie este doar pe locul 18 al acestui top datorita unor mici defecte „tehnice” de care sunt constient, ea ramane foarte aproape de inima mea, motiv pentru care The Skull Throne, al patrulea volum al seriei este pentru mine unul dintre cele mai asteptate romane din 2015.

citeste recenzie aici

Seria Demon:

                (in curs de aparitie)

 

20.  Zei americani – Neil Gaiman

Neil Gaiman este un scriitor complex cu un talent scriitoricesc mult peste limita. Cu toate acestea, impresia mea personala este ca acesta este in cautarea unei idei mari, un sol fertil in care acest talent sa incolteasca si sa dea nastere unui roman fabulos. The Sandman care este o explozie de imaginatie si de fantezie are un singur defect: este banda desenata. Un roman Gaiman pe subiectul impresionant al acestei serii de benzi desenate ar fi fost, dupa parerea mea, o bomba fantasy.

Zei Americani mi se pare singurul roman Gaiman care a avut cu adevarat un impact asupra genului fantasy. Plecand de la o premisa interesanta, acea a conflictului etern dintre zeitatile carora omenirea le-a dat nastere de-a lungul timpului, conflict care continua si in zilele noastre, autorul face o analiza profunda a societati americane si a multiculturalitati sale, a bagajului de credinte pe care valurile de emigranti le-au adus pe teritoriul noului continent. Dincolo de actiunea romanului, care te acapareaza de la bun inceput, complexitatea cu care abordeaza subiecte legate de cultura, religie si societate in general face din Zei Americani unul dintre cele mai profunde romane fantasy.

Sincer inca sper sa mai vad un alt roman Gaiman care sa se ridice la acest nivel stiind cat potential zace in acest autor. Pana atunci nu pot decat sa recomand acest roman oricui vrea o lectura solida si inteligenta.

Zei Americani:

    

21.  Jonathan Strange & dr. Norell – Sussana Clarke

Jonathan Strange & dr. Norell este in mod sigur o adevarata bijuterie a genului fantasy. Acesta nu este romanul tipic al genului, nu are actiune, violenta, sau batalii epice si nici eroi porniti sa salveze lumea. Aceasta este literatura atinsa de magie.

Sussana Clarke rescrie putin istoria Angliei si pe langa toti Tudorsi si Henricii coroanei il strecoara pe Rgele Corb care prin puterea magiei a domnit atat in Britania cat si in lumea creaturilor magice. Romanul se petrece in epoca victoriana cand, dupa secole de uitare, doi gentlemani pur sange britanic redescopera magia englezeasca. Romanul porneste lent, cu umor si snobism, ca o pregatire pentru ceaiul de la ora 5 dar aluneca incet, incet in intuneric si nebunie. Clarke scrie fantastic, minutios si delicat dar si cutremurator atunci cand dezvaluie natura intunecata a firii umane. Romanul este presarat cu o ironie subtila la adresa snobismului englezesc al epocii victoriene, fapt ce ii da un farmec in plus si face ca lunga punere in scena din prima jumatate a romanului sa treaca usor. Caci ritmul este lent pana intr-un punct, dar atunci cand lucrurile se pornesc, acestea pleaca rostogolindu-se la vale intr-un iures intunecat si fascinant.

Daca exista un roman fantasy care poate sa treaca dincolo de limitele genului si sa intre in istoria literaturii moderne, cu siguranta acela este Jonathan Strange & dr. Norell. Asa ca pot linistit sa recomand acest roman nu doar cititorului de fantasy ci orcarui cititor iubitor de literatura de inalta calitate.

22.  Pistolarul (Turnul intunecat) – Stephen King

Maestrul Stephen King considera ca seria Turnul Intunecat este Magnus Opus-ul creatiei sale literare si cine sunt eu sa-l contrazic pe maestru… O combinatie halucinanta de western, fantasy, science fiction, horror, legende arturiene si universuri paralele, aceasta serie pare sa fie epicentrul din care pleaca toate povestile lui King. Scrise de-a lungul a mai multe decenii, aceste carti luate separat pot starni reactii diferite, dar ca un tot, Turnul intunecat este una dintre cele mai minunate creatii imaginative ale generatiei noastre.

Seria urmareste calatoria lui Roland de Gilead, ultimul Pistolar, plecat dintr-o lume muribunda, care a mers mai departe, in cautarea Turnului Intunecat, nexusul din care se nasc toate lucrurile si in care toate lumile sunt conectate. Calatoria sa il poarta prin peisaje stranii si prin lumi diverse (inclusiv prin lumea noastra) si-l aduce in contact cu personaje fascinante, asa cum doar King poate sa creeze. Chiar daca Pistolarul, primul roman al seriei, scris in 1982 nu se ridica la calitatea ulterioara a scrierilor lui King, acesta trebuie luat ca atare si citit ca introducere la o serie care incepand cu al doilea roman va deveni cu adevarat fantastica.

Chiar daca nu am citit decat primele trei romane, Turnul Intunecat ma bantuie deja si voi intra in lumea lui treptat, pas cu pas, fara graba, pentru a putea savura pe indelete acest festin literar.

Seria Turnul Intunecat:

                             

23.  The hundred thousand kingdoms (The Inheritance Trilogy) – N. K. Jenisim (Cele o suta de mii de regate)

N. K. Jenisim a pornit de la o premisa interesanta pe care a presarat-o din belsug cu talentul ei literar deosebit si asa s-a nascut trilogia The Inheritance, o serie de o frumusete aparte.

Razboiul dintre zei s-a incheiat de mult si Itempas, Zeul Luminii i-a pedepsit pe capii taberei adverse la sclavie eterna in slujba familiei Arameri. De secole urmasii preotesei Shahar Arameri, aliata umana a lui Itempas in timpul razboiului, stapanesc drept rasplata cele O Suta de Mii de Regate prin puterea zeilori sclavi. Dar lucrurile sunt pe cale sa se schimbe atunci cand Yeine Darr este chemata in orasul celest Sky, capitala imperiului si este desemnata ca potentiala mostenitoare a tronului. Tanara Arameri va genera un lant de evenimente care va zgudui din temelii atat lumea oamenilor cat si pe acea a zeilor.

N. K Jenisim scrie fermecator, senzual si infiorator in acelasi timp, iar puterea ei de a evoca personaje este uimitoare. Amprenta pe care Nahadoth, Zeul Intunericului sau Sieh, Zeul Copilariei o lasa asupra cititorului este una de nedescris. Aceste romane sunt in acelasi timp extraordinar de frumoase si uimitor de inteligente, un deliciu pe care sunt convins ca nici un cititor nu-l va uita usor.

citeste recenzia aici

Seria The Inheritance:

         

24.  The Mirror Empire (Worldbreaker Saga) – Kameron Hurley (Imperiul Oglinda)

Am tinut neaparat sa adaug acest roman in lista mea pentru originalitatea lui si pentru curajul cu care Kameron Hurley a scris altfel. Cateodata, oricat de bune ar fi romanele care apar in genul epic fantasy, am impresia ca in fundal se spune din nou si din nou aceasi mare poveste. Bineinteles eroii sunt altii, actiunea difera, dar daca ar fi sa rezumi in cateva cuvinte o multime dintre romanele acestui subgen, fara a intra in detalii, cuvintele ar fi aceleasi. In plus, de cele mai multe ori si forma este foarte asemanatoare, aceleasi sabii, regi, castele, etc. Hurley spune si ea aceasi poveste dar a avut puterea sa schimbe forma din temelii.

In The Mirror Empire nimic nu este asa cum ne-am obisnuit caci autoarea a luat fiecare element al epic fantasyului si l-a transformat in mod radical. Arme, cladiri, animale domestice, societati, peisaje, sexualitate, totul este straniu si diferit. Intr-un gen in care ai mereu impresia ca te afli intr-o perioada sau alta a unui ev mediu pamantean, Kameron Hurley vine si ne arunca intr-un peisaj exotic si nepamantean.

Continuarea acestei serii va hotara daca acest roman va ramane pe lista mea, dar deocamdata, impresia puternica pe care mi-a lasat-o, ma obliga sa-i dau un loc in topul celor mai bune 25 de romane fantasy pe care le-am citit.

   citeste recenzie aici

 

25.  Three Parts Dead (Seria Craft) – Max Gladstone

Three Parts Dead si seria Craft a lui Max Gladstone a fost una dintre cele mai mari surprize literare pe care le-am avut anul acesta. Universul acestor romane este ata de complex si de bogat din punct de vedere imaginativ incat lectura a fost un adevarat deliciu, presarat la fiecare pas cu „bunatati” imaginare.

In seria Craft, Gladstone creeaza o lume plina de zei, vrajitori, vampiri, zombie, dragoni si alte creaturi si o propulseaza in timp pentru a o aduce undeva, la echivalentul fantasy al zilelor noastre. Rezultatul este unul halucinant! Orase cu milioane de locuitori a caror utilitati sunt sustinute de zeii locali in schimbul veneratiei cetatenilor, Mega Corporatii conduse de vrajitori nemuritori cu aspect de schelet, Firme de avocatura si necromantie, oameni de afaceri intunecati care gestioneaza contracte demonice din varful zgarienorilor din cartierele de afaceri, etc. Cavalerii in armuri stralucitoare sa se dea la o parte caci este randul avocatilor si a managerilor de risc sa infrunte vrajitorii malefici si monstri ancestrali.

Imaginatia lui Gladstone este nelimitata si universul sau este unul dintre cele mai spectaculoase din intreg genul fantasy, dar cea ce este cel mai uinmitor este modul magistral si perfect logic in care autorul gestioneaza tot acest amalgam de idei. Sunt convins ca aceasta serie va reprezenta un punct de cotitura in cadrul genului fantasy si va genera nasterea unui nou subgen, unul in care seria Craft va fi principalul reper.

citeste recenzia aici

Seria Craft:

               (in curs de aparitie)

Puteti vedea lista altor romane fantasy bune aici