Lavondyss de Robert Holdstock

Lavondyss

de Robert Holdstock

Imi amintesc cu nostalgie de ziua cand, cu muti ani in urma (prea multi, in mod sigur) ma intalneam intr-o librarie cu romanul Mitago al lui Robert Holdstock, aceea fiind si prima mea intalnire cu editura Paladin. Si daca despre efectele acestei din urma intalniri am tot vorbit, asupra contactului meu cu universul lui Holdstock nu am avut nici o data ocazia sa ma exprim. Dar iata ca dupa o pauza nejustificat de lunga imaginile mit au intrat din nou in viata mea pe poarta numita Lavondyss, dandu-mi oportunitatea sa-mi dezvalui fascinatia totala fata de conceptele profunde ascunse in paginile cartilor seriei Codrul Mitago.

Cu toate ca Holdstock a avut o cariera scriitoriceasca destul de prolifica, cartile dedicate padurii Ryhope si nu altele au fost cele care l-au propulsat in randurile greilor literaturii fantasy. Fiindca se poate spune cu siguranta ca Robert Holdstock este unul dintre clasicii genului. Intr-o perioada in care marea majoritate a scriitorilor de fantasy incercau sa rescrie povestile lui Tolkien, in care tendinta de a extinde limitele genului, atat de prezenta in fantasyul modern, nu aparuse inca, Holdstock a venit cu o poveste originala, complet ne-tolkieniana. O poveste care si acum, la cateva decenii de la aparitie si la ani de zile de la trecerea in nefiinta a autorului isi pastreaza inca originalitatea.

Am fost „bantuit” de conceptul de mitago inca de la prima mea intalnire cu romanul omonim. Am fost atat de fascinat de el incat l-am folosit in cateva dintre proiectele mele profesionale, adancimea acestuia permitandu-mi sa dau o forma aparte imaginii unui proiect cultural complex. Asa ca da, trebuie sa recunosc ca sunt profund atasat de seria lui Holdstock. Cu toate acestea, nu ma asteptam atunci cand am deschis paginile lui Lavondyss sa am parte de o asemenea surpriza. Surpriza unei continuari care ridica mult stacheta, fiind mai buna decat primul roman al seriei. Holdstock pare sa-si fi largit viziunea asupra ideii initiale caci in Lavondyss germenii saditi in Mitago prind viata si cresc. Pe langa aceasta, modul in care este spusa povestea, actul narativ face un salt calitativ, fapt remarcabil daca tinem cont ca inca de la primul roman proza era exemplara. Holdstock face parte din acea categorie de autori, tot mai rari in ultima vreme, pentru care nu conteaza doar povestea in sine ci si modul in care este spusa, astfel incat scriitura acestuia are un aer de noblete, detasandu-se intr-un mod aproape „aristocratic” de literatura fantasy obisnuita.

Povestea spusa cu maiestrie in Lavondyss este una aparte de cea a primului roman, doar decorul, ideea si unele personaje secundare fiind comune. Romanul poate fi citit de sine statator, fara o lectura prealabila a lui Mitago, chiar daca nu este recomandat, o astfel de alegere pagubind probabil cititorul de o intelegere mai profunda a istorisirii. Structurat in doua parti foarte diferite una de alta dar puternic interconectate, romaul spune povestea lui Tallis Keeton, sora lui Harry Keeton, unul din personajele secundare ale primului roman. Asa cum spuneam, romanul are doua parti distincte, prima fiind o poveste initiatica, o poveste despre maturizare a unui copil atins de supranatural, a doua parte fiind povestea unei calatorii magice prin excelenta, o calatorie care intruchipeaza ciclurile existentei si ale universului.

Copilaria lui Tallis este marcata de doua evenimente deosebit de puternice: aparitia Baiatului Beteag, un cerb mitic, la nasterea ei si disparitia fratelui ei Harry, pe cand Tallis avea doar patru ani, in adancurile codrului Ryhope. Aceste evenimente ii vor dicta destinul si o vor forma pe tanara copila care, fiind ajutata in mod subtil de mitagouri ancestrale si inarmata cu o intuitie si o putere de conectare la un bagaj subconstient de informatii va pasi pas cu pas pe calea initierii samanice. Procesul este lent si nelipsit de pericole dar motivatia lui Tallis este puternica. Aceasta este hotarata sa patrunda in adancurile codrului Ryhope in cautarea lui Harry, dar nu ca un explorator oarecare ci ca o fiinta initiata si plina de putere. Fiecare pas in initiere ei se concretizeaza prin realizarea unei masti, fiecare masca oferindu-i lui Tallis puterea de a manipula subtil anumite aspecte ale realitatii. Doar ca in universul plin de adancime al lui Holdstock realitatea cuprinde atat aspecte materiale cat si aspecte informationale, onirice sau mitice. In cautarea sa initiatica Tallis va deschide o fereastra spre un camp de batalie antic, acolo unde il va vedea pe Scathach, un tanar razboinic decedand sub ramurile unui copac. Incercarea de a-l ajuta pe acesta cu mijloace magice va trimite un val „seismic” atat in timp cat si in spatiul mitic, val care va avea un impact devastator asupra destinelor fratilor Keeton si ale celor care interactioneaza cu acestia. Aceasta prima parte a romanului este scrisa cu o maiestrie desavarsita, reusind sa transforme jocul si explorarea copilareasca de catre Tallis a mediului sau inconjurator intr-un demers initiatic plin de putere. Actul ludic prin care copilul confera maretie elementelor care-l inconjoara, transformand un cotet in castel sau un damb intr-un munte maret devine real in cazul lui Tallis, aceasta descoperind puterea fiecarui element din peisajul care o inconjoara. In plus, in cazul lui Tallis actul creativ prin care copilul redenumeste spatiul in care se joaca devine o cautare a numelui adevarat al fiecarui loc, nume a carui cunoastere ii confera celui initiat putere asupra acelui loc. Nu de putine ori am simtit o nostalgie puternica cititnd aceasta prima parte a romanului, amintindu-mi cum exploram satul bunicii si imprejurimile acestuia copil fiind si modul cum fiecare element banal al reliefului capata proportii mitice in imaginatia mea. Toata aceasta prima parte iti da senzatia ca o puternica aroma onirica impregneaza realitatea naratiunii, o realitate alterata de natura castanediana pare ca vrea sa se suprapuna subtil peste lumea reala, dar Holdstock tine atat de bine fraiele povestii incat aceasta ramane coerenta si clara, astfel ca atunci cand Tallis ajunge la marginea padurii si-l intalneste pe tanarul Scathach, ai sentimentul ca esti pregatit si ca poti pasi plin de putere in adancul codrului, alaturi de tanara samana si mastile sale.

A doua parte a romanului ne transporta direct in adancurile codrului, in plin spatiu arhetipal generat de mitogeneza, intr-un sat al unei populatii din neolitic, acolo unde o Tallis matura si cu experienta a cativa ani de calatorit prin Ryhope il intalneste pe Wynne-Jones, personaj amintit in Mitago si un cunoscator al realitatilor codrului. Sub indrumarea acestuia Tallis isi va gasi drumul spre legendarul Lavondyss, taramul originar, magnetul care atrage toate creaturile mitago si spatiul mitic in care este captiv fartele sau. Calatoria care urmeaza, periplul lui Tallis atat prin spatiu dar si prin timp este unul hipnotic, acaparator este o calatorie printre cele mai intunecate hatisuri ale subconstientului nostru catre un „acasa” etern, un punct de origine primordial. Calea nu trece doar prin cele patru dimensiuni ale spatiu-timpului ci si prin ciclurile vietii, ale mortii si ale renasterii, prin spatiile ireale in care vegheaza arhetipurile povestilor care ne definesc. Si la capat drumului, o familie chinuindu-se sa supravietuiasca in teroarea alba a ultimei glaciatiuni si un sacrificiu atat de puternic incat amintirile lui se regasesc la baza fiecarei povesti si legende care defineste egoul colectiv al rasei umane. Aceasta a doau parte a romanului este atat de saturata de simboluri si de intelesuri incat te simti coplesit de o intelegere aproape organica, ca si cand ceva inscriptionat adanc in fiinta ta rezoneaza la unison cu cuvintele lui Holdstock. Intr-o atmosfera onirica, suprarealista, intr-un spatiu presarat de arhetipuri ancestrale, povestea lui Tallis este povestea genezei sufletului omenirii dar si acea a „mecanismelor” magice care il pun in miscare.

Trebuie sa recunosc ca toate acestea sunt coplesitoare, dar nu intr-un mod obositor ci intr-unul plin de bucurie. Caci fiecare simbol recunoscut dar si fiecare mister ramas nelamurit iti da o tresarire de placere. E ca si cum ai redescoperii magia vietii. Nu sunt un fan al scrierilor suprarealiste si pretentioase dar Lavondyss este departe de a fi asa ceva caci Holdstock reuseste sa tina tot acest torent de informatii si senzatii intr-un spectru recognoscibil si asimilabil, ca atunci cand in vis fiind esti constient ca visezi si ai o priza puternic asupra realitatii, fara riscul de a te pierde intr-o stare ilogica si irationala. Dincolo de toate celelalte calitati ale autorului, abilitatea acestuia de a crea un univers oniric si de a-l tine totusi ancorat in limitele ratiunii este uluitoare. Lavondyss este mai mult decat un roman, este o lectura initiatica, o lectura care te aduce cu un pas mai in fata pe drumul de o viata catre cunoasterea de sine.

Sunt constient ca acest roman nu este cea ce cauta in general un cititor atunci cand se decide sa citeasca un roman fantasy. Dar nu lasati acest fapt sa va saraceasca viata. Cititi-l! Este un act necesar pentru a va imbogati experienta personala. Si nu veti regreta caci in interiorul unei povesti fascinante, spusa cu o maiestrie emotionant veti gasi o parte din voi.