Senlin Ascends de Josiah Bancroft

Senlin Ascends

                                         (Ascensiunea lui Senlin)

                                           de Josiah Bancroft

 

   Selin Ascends este una dintre cele mai uluitoare carti pe care le-am citit in ultima vreme si asta nu doar datorita lecturii impecabile pe care mi-a oferit-o romanul dar si datorita „anonimitatii” sale. Caci este absolut uluitor cum un roman atat de bun este cvasi necunoscut. Romanul are doar 340 de evaluari pe goodreads, majoritatea obtinute recent, dupa ce Mark Lawrence i-a dat 5 stele si a inceput sa-l promoveze insistent. Urmaresc postarile acestui autor si m-am lasat convins de recomandarea lui si de recenziile pline de laude ale celor cativa (foarte putini) cititori entuziasti. Nu-mi pare rau de loc ca am urmat indemnul lui Lawrence si inca nu pot sa inteleg cum aceasta perla a literaturii fantastice a trecut pe sub „radarul” fanilor.

   Senlin Ascends te agata de la inceput cu decorul sau impresionant si apoi te tine lipit de paginile sale, cu actiunea alerta, personajele memorabile si locatia absolut fabuloasa. Actiunea are loc intr-o lume ce seamana foarte mul cu sfarsitul nostru de secol al XIX-lea cu o mica diferenta… enorma. In valea Babelului se ridica spre inalturile cerului Turnul Babel, cea mai uriasa constructie a umanitatii. Cine si cand a construit edificiul nu se mai stie, aceste cunostinte sunt pierdute in negura timpului. Cea ce se stie este ca fiecare etaj al Turnului este un tinut in sine, dupa primele trei nivele, deschise vizitatorilor, urmeaza asa zisele state inel (ringdom, din combinarea cuvintelor kingdom – regat si ring – inel), state ce reprezinta culmea civilizatiei umane. Sau cel putin asa zice brosura publicitara Ghidul fiecarui vizitator al Turnului. Fascinat de legenda Turnului, Thomas Senlin, un directoras de scola dintr-un satuc de pescari din indepartatul Ur isi duce tanara sotie pentru a-si petrece impreuna luna de miere in edificiul care reprezinta culmea ingineriei si ingeniozitatii umane.

   Aici incepe actiunea, cu tanarul cuplu coborand din tren la poalele Turnului si aici incepe si periplul cititorului prin unul dintre cele mai fabuloase universuri imaginative. Inca din primele pagini esti atras alaturi de Senlin si Marya in tumultul uriasei Piete ce inconjoara Turnul Babel. Si imediat devine clar ca Josiah Bancroft este un scriitor de exceptie caci esti brusc atras intr-un decor dens populat in continua miscare, esti asaltat de mirosuri si de cacofonia zgomotelor Pietei, toate acestea fiind evocate cu atata forta de autor incat ai senzatia ca esti acolo! Asa ca nu te miri atunci cand cei doi soti se pierd inca din primele pagini ale romanului, caci nu-i asa, uite ce dute-vino e in jurul tau, cum sa stai alaturi de cei dragi. Mult prea civilizatul Senlin nu poate sa cuprinda grozavia intamplarii, asa ca va ramane o zi asteptandu-si sotia sa apara inapoi, pana cand, incet, incet realitatea il loveste. Cu ajutorul tanarului Adam, un individ binevoitor dispus sa-l ajute, Senlin descopera ca in haosul Pietei cei apropiati se pierd daca nu stau legati unul de altul si ca exista mii de tragedii ca ale lui, mii de destine separate de imensitatea Turnului. Din acest moment profesorul de tara se hotaraste sa treaca la actiune. El si sotia sa planuiau sa-si petreaca luna de miere in Bai, cel de-al trei lea etaj al Turnului ce functioneaza ca statiune. Acolo isi propune Senlin sa ajunga, convins ca acela este locul spre care se va indrepta si Marya.

   Odata intrat in Turn prin Baza, inelul cel mai de jos, incepe nebunia si incep revelatiile. Binevoitorul Adam se dovedeste a fi un hot ce ochise bagajele turistului naiv Thomas Senlin pe care acesta le recuperreaza prin bunavointa piticului Finn Goll. Doar ca, asa cum a demonstrat Adam, in Turn nimeni nu este cea ce pare si Senlin se vede nevoit sa ia in seama sfatul lui Goll: nu te increde in nimeni! Acum incep si ciudateniile, caci barbatii dornici de o bere se pot asocia la o tura cu „beer me to round” un fel de carusel la care poti pedala, punand in actiune pompele ce extrag apa din adancurile pamantului si primesti in schimb un jet de bere! Si mai ciudat este cel de-al doilea etaj, Salonul, un inel plin de studiouri in care vizitatoii platesc pentru a juca in scene de teatru fara spectatori sau pentru a spiona pe ascuns performantele amatorilor ce-si joaca rolurile. Singura conditie este sa alimentezi focul din sobele aflate in fiecare camera si sa nu parasesti scena inainte de terminarea piesei. Parca ai fi intr-un vis sau intr-o povestire suprarealista, doar ca, spre deosebire de acestea aici totul are sens intr-un context mai larg pe care-l descoperi pe parcurs. In Salon Senlin o cunoaste pe Edith, alaturi de care „joaca” in piesa in care este repartizat fara voie si alaturi de care este intemnitat atunci cand „piesa” o ia razna. Si alaturui de ea Thomas va descoperii ca Turnul este departe de a fi o culme a civilizatiei ci este mai de graba un monstru nesatios si inuman ce se hraneste cu destinele turistilor naivi, atrasi ca mustele la bec de fituicile de propaganda. Misiunea lui Senlin devine una de salvare, acesta intelegand ca trebuie sa-si gaseasca sotia si sa o scape din acest loc rece si rapace.

   Ajuns la Bai, profesorul isi incepe cautarea si isi face noi prieteni cum ar fi excentricul Tarrou. Prin intermediul acestuia Senlin il descopera pe pictorul Ogier, cel care a pictat un portret al lui Mary si care pare sa aiba informatii despre aceasta. Obligat sa fure un tablou de la Comisionarul Pound, conducatorul etajului, pentru a obtine informatii de la Ogier, Senlin descopera ca sotia sa a fost victima unui „vanzator” de neveste si a ajuns in statul-inel Pelphia, la cel de-al cinci lea etaj al Turnului. Mai descopera si ca in maruntaiele peretilor exteriori ai Turnului trudesc sclavii hod, vizitatori transformati in sclavi pentru neplata datoriilor, alta categorie de victime ale edificiului. Si atunci cand abominabilul Mana Rosie, calaul Comisionarului este trimis sa-l vaneze, Senlin descopera ca pictura pe care a furat-o pare ca are o valoare mult mai mare decat credea el.

   Profesorul fuge la urmatorul nivel, Noul Babel, condus de nimeni altul decat FinnGoll, cel care il angajeaza ca si Capitan al Portului Goll, poarta de intrare a marfurilor aduse de baloanele cu aer cald ale caror echipaje asigura comertul intre inelele Turnului. In Noul Babel senlin se reintalneste cu Adam, care a fost doar un pion santajat sa ia parte in masinatiunea care l-a adus pe Senlin in ghearele lui Goll. Aici o va cunoaste pe Voleta, sora lui Adam, tinuta captiva de un proxenet imfam si pe Iren, femeia bodyguard a lui Goll, o matahala ce pare sa aiba un suflet neasteptat de mare, aici se reintalneste cu Edith, membra acum al unui echipaj de pirati ai aerului si tot aici planuieste Senlin sa fure o aeronava cu care sa urce in Pelphia, in cautarea sotiei sale.

   Finalul este exploziv si fascinant, lasandu-te nerabdator sa treci la urmatorul roman al seriei (care din fericire a aparut deja) dar si rumegand la „bijuteria” pe care ai lasat-o din mana. Senlin Ascends este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit in ultima vreme din atat de multe motive incat nu stiu cum sa le enumar. Decorul este coplesitor si fascinant, plin de mister si de stranietate, dar si de coerenta si de un realism neasteptat, o combinatie interesanta de steam punk, fantasy si realism magic. In plus, gasesti la tot pasul, bine plasate de autor, piesele unui puzzle care incep sa contureze o imagine mai ezoterica si mai grandioasa, o profunzime a universului romanului mult mai ampla si mai complexa. Caracterizarea este sublima. Transformarea lui Senlin dintr-un directoras de tara, snob si naiv, dintr-un tocilar politicos in omul de actiune pe cale sa devina capitan al unei aeronave de pirati este extraordinara. Dar cea ce face din Senlin Ascends un roman deosebit este profunzimea personajelor secundare, care nu sunt simpli figuranti plasati in naratiune ci personalitati complexe si pline de viata. Scriitura este impecabila. Nu de putine ori am fugit cu gandul la opera lui Borges sau la Orasele Invizibile ale lui Italo Calvino. Bancroft stapaneste limba engleza asa cum putini autori de literatura fantasctica o fac. In plus acesta reuseste sa construiasca o intriga complexa si inteligenta, in care fiecare fraza isi are locul si relevanta proprie.

   Si apoi sunt metaforele si intelesurile profunde „ingropate” nu foarte adanc in miezul naratiunii. Bancroft face prin Turnul Babel o analiza taioasa a caracterului uman, a defectelor naturii umane, al societatii noastre si al oranduirii sociale in care profitul si dorinta de putere sau nevoia de satisfacere a celor mai primare pofte sunt motoarele societatii. Caci asa cum zice unul dintre personajele romanului, ce conteaza superioritatea stiintifica a Turnului, atata timp cat doar stiinta a evoluat pe cand constiinta membrilor acestor societati avansate a ramas la nivelul epocilor barbare. Turnul Babel este culmea realizarii umane, o structura, un sistem, care te atrage, te acapareaza, iti da cu o mana si iti ia cu doua, pana cand te prinde de tot in mrejele sale fara a-ti mai da nici o posibilitate de scapare. Iar sus, in nivelele superioare, vesnic ascunse in nori stau cei ce trag sforile, cei ce au puterea si cei ce prospera hranindu-se cu destinele celor inrobiti de Turn. Vi se pare cunoscut?

   Sper din tot sufletul ca datorita valvei create recent in jurul lui, acest roman, sa se ridice din anonimatul inexplicabil in care a plutit inca de la aparitia sa in 2013. Si spun asta cu atat mai mult cu cat, citind acum Arm of the Sphinx, cel de al doilea roman al seriei care, cu toate ca nu credeam ca este posibil, este mai bun decat primul, sunt convins ca avem de a face cu un autor deosebit de puternic si cu o serie remarcabila, mult peste media romanelor de gen, autor si serie ce merita sa fie asezate la loc de cinste in panoplia de aur a celor mai bune romane fantastice.

Dezideriu Szabo

Seria The Books of Babel:

         

Senlin Ascends         Arm of the Sphinx