The Last Mortal Bond de Brian Staveley

 

The Last Mortal Bond

Mortal bond(Ultima legatura cu viata)

                                                       de Brian Staveley

 

   Pot sa spun fara nici o retinere ca odata cu ultima pagina din The Last Mortal Bond am terminat de citit una dintre cele mai bune serii epic fantasy ale ultimilor ani. Si mai pot sa spun ca, din punctul meu de vedere, Brian Staveley are un loc de frunte in noua generatie de scriitori de fantasy care au reinventat genul, alaturi de Joe Abercrombie, Patrick Rothfuss sau Mark Lawrence. E uluitor cum acest tip a aparut de nicaieri (de fapt din zona rurala a Vermontului, asa cum ne dezvaluie scriitorul) si ne-a cadorisit cu o serie de o complexitate deosebita, complexitate pe care acesta a stapanit-o cu o maiestrie de care in mod cert unii dintre autorii consacrati ai genului nu ar fi fost capabili.

   Am scris la modul laudativ si despre celelalte doua romane ale seriei Chronicles of the Unhewn Throne dar acum, la finalul acestei calatorii literare pline de bucurii si satisfactii trebuie sa ma declar cucerit complet atat de finalul grandios cat si de intregul unitar si bine structurat pe care il reprezinta seria aceasta. Intr-un gen literar plin de trilogii, cuadrologii si alte penta, hexa si decalogii, Brian Staveley a reusit un lucru rar intalnit, acela de a crea o serie in care fiecare roman sa fie mai bun decat cel anterior. In plus, atat cel de al doilea cat si cel de al treilea roman au adaugat noi straturi de profunzime intrigii, aceasta dezvoltandu-se pe parcursul celor trei romane atat liniar cat si in adancime. Cu fiecare roman, descoperim un alt strat, un alt nivel la care se desfasoara conflictul central al seriei si un alt conflict mai amplu aflat in spatele acestuia. Si deasupra tuturor acestor intrigi complexe, a acestei panze de paianjen tridimensionale sta ca un maestru papusar Brian Staveley, orchestrand cu maiestrie si cu o mana de fier itele unei povesti imprevizibile.

La un an dupa cumplita batalie de la Aats Kyl dintre Armata Imperiala a Annurului, condusa de generalul il Tornja si hoardele urghule ale lui Pumn Lung, soarta Imperiului se afla in cumpana, genialul general Csestriim declarandu-se incapabil sa opreasca avansul razboinicului shaman. Si asta deoarece cel care a fost candva Pumn Lung este acum vehiculul in care s-a intrupat in lume zeul durerii Meshkent. Si in infruntarea dintre creatura nemuritoare si lipsita de emotii si zeul durerii, acesta din urma se dovedeste a avea mai multe resurse de aruncat pe tabla de joc. Se dovedeste astfel ca intreg conflictul dintre Imperiul Annur si hoardele Urghul nu este decat o stratagema de moment intr-un conflict milenar dintre zei si Csestriimi. O stratagema care distruge vietile a mii de oameni. Si atunci cand cele doua forte supra-umane intra in impas, acestia isi abandoneaza jocul si trec la alt nivel, lasand cu nepasare doua natiuni in haos, prinse intr-un conflict devastator si lipsit de tel. Intr-o incercare disperata de a salva Imperiul Adare, Autoproclamata Imparateasa isi paraseste copilul nou-nascut in Aergad, fortareata care a devenit cartierul general al Armatei Nordului si bastionul ce tine piept urghulilor si se intoarce in Annur pentru a incheia o alianta cu republica instaurata de fratele ei Kaden. Acesta din urma afla de la Kiel, Istoricul Csestriim care i-a devenit consilier ca adevaratul scop al lui il Tornja este acela de al ucide pe Pumn Lung si pe Triste, dupa ce a aflat ca aceasta o adaposteste pe Ciena, zeita placerii. Caci zeii au fost cei ce le-au dat copiilor Csestriim emotii, transformandu-i in oameni muritori si daca zeul durerii si zeita placerii sunt ucisi atata timp cat se afla intrupati in carne muritoare, atingerea lor in lume va dispare si omenirea va fi distrusa, finalizand genocidul inceput cu milenii in urma de catre Csestriimi si stopat de interventia zeilor in favoarea oamenilor in acel razboi antic si devastator. Singura cale sigura de a-i elibera pe cei doi zei fara a distruge influenta lor in lume este ritualul obviate care din nefericire se soldeaza cu decesul celui posedat de zeitate. Asa ca Kaden o inchide pe Triste pentru propria ei siguranta in temnita din interiorul Sulitei zeitei Intarra, uriasul si misteriosul turn de sticla din orajul Annur si pleaca in cautarea lui Meshkent/Pumn Lung. Gwena si ce a mai ramas din fosta aripa Kettral a lui Valyn se intoarce pe insulele Qirin la ordinul lui Kaden pentru a aduce cat mai multe comandouri Kettral care sa se alature efortului de razboi al Annurului. Doar ca, insulele sunt devastate de razboiul civil starnit de sustinatorii lui il Tornja si misiunea Gwenei va fi mult mai complicata decat parea la inceput. Valyn Malkeenian apare destul de tarziu in paginile cartii si atunci cand o face il gasim orb si devastat atat fizic cat si sufleteste de esecul si tradarea pe care le-a trait in tragicele evenimente din timpul bataliei de la Aats Kyl. Acesta este descoperit hoinarind ca o fiara in padurile nordului de catre Huutsuu, o razboinica urghul ce conduce o mica ceata de calareti care s-au saturat de modul in care Balendin, loctiitorul lui Pumn Lung conduce hoardele calaretilor din stepe. Valyn va trebui sa incheie o alianta greu de imaginat intre Huutsuu si ceata sa de o parte si Puricele, cel mai vestit comandant de aripa Kettral si oamenii sai pe de alta parte, alianta care are ca scop asasinarea lui Balendin si terminarea razboiului. Doar ca acesta va trebui sa se adapteze atat la intunericul dat de pierderea vederii dar si la intunericul din sufletul sau, intuneric care-i reda vederea si-i confera abilitati deosebite atunci cand violenta izbucneste oferindu-i lui Valyn ocazia de a ucide. Balendin, fostul bataus din scoala Kettral, trecut de partea urghulilor si ajuns conducatorul hoardelor devine cel mai puternic vrajitor leach care a existat vreodata dupa caderea Atmanilor si asta deoarece fantana sa de putere este frica sau adoratia altora fata de el iar razboiul nu face decat sa-i amplifice fantana, sporindui puterile. Cu ajutorul acestora Balendin va bloca Armata Nordului in Aergad si-i va conduce pe urghuli pana la zidurile Annurului in primul asediu din istorie asupra capitalei Imperiului. Aici vor converge toate firele narative ale romanului, cu doua armate luptandu-se in afara zidurilor orasului si cu forte mult mai puternice, purtand o batalie cu mize uriase in interiorul zidurilor.

   Si nu va speriati, nu v-am povestit toata actiunea din The Last Mortal Bond. Aceasta este doar baza pe care Staveley construieste intriga complexa a romanului. Acesta arunca in joc toate piesele pe care le-a pregatit in primele doua romane si isi pune ambitia de a crea cat mai multe combinatii logice posibile cu acestea. Caci nimic nu este permanent in lumea tumultuoasa a Tronului Nefinisat. Nu exista loialitati nepieritoare si legaturi de nedestramat. Cele mai ciudate aliante se nasc din necesitatile de moment si pana si stricta ierarhei militara da rateuri atunci cand este confruntata cu lanturi de comanda devenite ambigue datorita masinatiunilor geniului intunecat al lui il Tornja. In plus, in fiecare moment actiunea este influentata de toanele, starile sau conceptiilor eronate ale personajelor implicate, fluiditatea si „imaterialitatea” deciziilor din care se nasc actiunile personajelor fiind una extrem de apropiata de cea din viata reala. In general, personajele iau decizii (de cele mai multe ori proaste) pe baza unor franturi de informatii sau a unor informatii eronate si inclusiv fratii Malkeenian, in rarele lor dialoguri tensionate isi ascund informatii esentiale, fie din orgoliu fie din neincredere.  Un exemplu bun este acela al lui Rampuri Tan, fostul instructor Shin al lui Kaden care este la un pas de a distruge intreaga lume datorita unor presupuneri eronate facute prin deductie logica. Singurul care pare sa stie intotdeauna ce se intampla este il Tornja. Si bineinteles Brian Staveley, acest scriitor extraordinar, capabil sa dirijeze cu maiestrie o intriga extrem de complexa, de fluida si de imprevizibila, fara nici o scapare logica si fara a lasa nici o pista moarta in aceasta tapiserie uriasa!

   Iar pe langa toate acestea mai sunt si personajele, un alt punct forte al lui Staveley. Povestea este spusa din punctul de vedere al celor trei frati Malkeenian si a luptatoarei Kettral, Gwena, fapt ce ne ofera un prim plan privilegiat aupra modul in care acestia percep evenimentele si a modului in care reactioneaza la ele. Insa personajele romanului, la fel ca si intriga, nu sunt de loc liniare, acestea se schimba si se transforma pe parcursul seriei pana intr-acolo incat devin extrem de imprevizibile si greu de recunoscut. Nu avem de a face cu eroi care trec neafectati prin focul evenimentelor ci de oameni reali, oameni afectati de evenimente, oameni care gresesc, oameni care vor sa renunte, oameni care pentru a face fata greutatilor care le stau in cale sau a ororilor pe care le-au trait se vad nevoiti sa se schimbe, sa se redefineasca si de multe ori aceasta schimbare nu este in bine. Uneori aceste personaje sunt la un pas de a renunta la orice legatura cu viata si de a accepte anihilarea lor si a omenirii, doar pentru a putea lasa jos povara pe care si-au asumat-o. Si spre surprinderea (aproape) infailibilului il Tornja, sentimente simple dar definitorii pentru natura umana ii fac sa mearga mai departe.

    Ar mai fi o multime de spus caci nu am reusit decat sa va prezint varful icebergului. The Last Mortal Bond este concluzia impresionanta a unei serii extraordinare. Seria lui Staveley le are pe toate: un univers interesant si bine construit, o scriitura buna si puternica, o intriga de o complexitate coplesitoare si niste personaje care ma vor bantui mult timp de acum incolo. E greu de crezut acum, la final, ca The Emperor’s Blades era romanul de debut al lui Staveley si ca acesta este abia la inceputul carierei sale scriitoricesti. Pe de alta parte ma bucura acest fapt, deoarece asta inseamna ca mai poate scrie mult si bine. Si fie ca urmatoarele sale romane se vor petrece in aceasi lume a Imperiului Annurian sau Staveley ne va uimi cu alte universuri imaginare, eu voi citi orice carte care-i poarta semnatura. Pana atunci, sper din tot sufletul ca seria de debut a acestuia sa intre in colimatorul vreunei edituri de la noi si sa-i vad romanele pe rafturile librariilor din tara.

Dezideriu Szabo

Seria Chronicles of the Unhewn Throne:

7-rozdzialow-The-Emperors-Blades-Briana-Staveleya-do-pobrania-_bw71127                   staveley_anderson_providence-of-fire                   20753341

The Emperor’s Blades       The Providence of Fire        The Last Mortal Bond
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s