The Fifth Season de N. K. Nemisin

 

The Fifth Season

The Fifth Season    (Al Cincelea Anotimp)

                                                       de N. K. Jemisin

 

   Oare ce modalitate mai buna de a incheia un an de lectura deosebit de bun decat cu o recenzie la cea ce este in opinia mea cel mai bun roman fantasy aparut in 2015: The Fifth Season. Cu exceptia celui de al doilea volum al seriei Vise Intunecate, pe care il astept cuminte sa apara la Nemira, am citit toate romanele lui Jemisin si ma pot declara un admirator al acesteia, drept urmare stiam ca aceasta doamna de aur a fantasyului scrie al naibii de bine, ca are idei excelente si creaza personaje fascinante. Dar cu toate acestea, atunci cand am deschis paginile ultimului sau roman, nu ma asteptam la ditamai cadoul de Craciun, perioada in care am avut bucuria de a citi acest roman extraordinar.

E greu sa incadrezi The Fifth Season intr-o categorie anume. Chiar daca romanul este considerat fantasy, exista un iz de science fiction si exista si o impresie puternica de „altceva”, de ceva special, de ceva care nu a mai fost scris pana acum si care eludeaza etichetarile. Si asta pentru ca The Fifth Season este acel gen de roman cu IDEE, care vine cu ceva nou si nemaivazut, lasandu-te cu gura cascata. Este exact genul de roman pe care-l ador si care, din pacate apare destul de rar pe orizontul literaturii de fictiune. Si daca mai adaug la toate acestea o scriitura excelenta, o poveste puternica si desteapta si niste personaje ce tind spre… realitate, obtin portretul robot al unui roman de exceptie.

   „Haideti sa incepem cu sfarsitul lumii, de ce nu? Sa terminam odata cu acesta si sa trecem apoi la chestii mai interesante.” Asa isi incepe N. K. Jemisin romanul. Cu lumea frangandu-se in mainile unui om si cu inima unei mame, Essun pe numele ei, frangandu-se la vederea fiului sau ucis in propria ei casa, de propriul ei sot. Si, ca sa lucrurile sa fie clare, Jemisin ne schiteaza la inceput,in cateva pagini decorul fascinant al lumii pe cale sa se sfarseasca, o lume ale carei detalii uimitoare le vom afla pe parcursul povestii. Fiindca cel mai tare atu al romanului este lumea extraordinara pe care autoarea a imaginat-o. Stillness, sau Nemiscarea, cum ironic isi numeste Jemisin lumea, este un continent urias, framantat de cataclisme geologice si seismice. Este randul geologiei sa-si puna amprenta asupra fantasyului, caci aici intreaga lume, intreaga societate si cea ce poate fi definit ca sistem magic graviteaza in jurul acesteia. Placile tectonice instabile ale Stillness fac ca periodic sa se manifeste cataclisme globale, cutremure devastatoare si eruptii vulcanice uriase care arunca lumea in cea ce oamenii numesc al Cincelea Anotimp, ierni grele ce tin ani sau uneori decenii, generate de norii grosi de cenusa care ascund lumina soarelui. Intreaga viata s-a adaptat la capriciile Tatalui Pamant, de la ierbivorele ce devin rapid carnivore in pragul unui cataclism, la plantele capabile sa astepte in stare latenta sfarsitul iernii sau la abilitati de hibernare pe termen nedefinit, dezvoltate de anumite vietati. Si oamenii s-au adaptat, intr-un mod mai subtil dar mult mai dramatic. Glanda pineala s-a modificat, devenind un organ pentru un simt nou, acela de a detecta vibratiile scoartei terestre. Iar unii dintre oameni au dezvoltat abilitatea de a-si afunda constiinta in adancurile pamantului si a-l manipula, linistind framantarile acestuia. Sau din contra, amplificandu-le. Acestia sunt orogenii, nascuti pentru a proteja omenirea. Dar asa cum stim, cei ce sunt diferiti genereaza frica, asa ca orogenii sunt temuti si urati de societate. Aceia care au noroc sunt gasiti de Gardieni si antrenati in Fulcrum pentru a servi omenirea. Cei multi, cei mai putin norocosi sunt descoperiti de comunitatile si familiile lor si sunt omorati fara mila. Si societatea s-a adaptat la capriciile pamantului. Oamenii stau grupati in comunitati sau commuri, concepute sa fie autonome si autosustenabile in timpul unui Anotimp. Societatea este organizata in caste pe baza unor abilitati necesare in cazul unui cataclism. Traditia de piatra este transmisa din gura in gura si este invatata de la cea mai frageda varsta si contine o lista lunga cu reguli de supravietuire in timpul unui al Cincelea Anotimp. Mostenitoare a Imperiului Sazed, Autoritatea Yumenes pare ca a preluat de la acesta si cheia succesului, Imperiul si „progenitura” acestuia supravietuind deja la numeroase Anotimpuri. Dar lumea este plina de ramasitele enigmatice si de neinteles ale nenumarate civilizatii ce s-au crezut nepieritoare, cele mai remarcabile fiind giganticele obeliscuri transparente care plutesc in deriva pe cerul planetei. Cam acesta e Stillness. Doar ca, pe langa oameni, lumea mai este populata si de enigmaticii mancatori de piatra care se deplaseaza fara nici o dificultate prin pamant si prin stanca si care interfereaza fara nici o explicatie cu lumea oamenilor. Si as putea sa continui tot asa, scriind randuri peste randuri fara sa am certitudinea ca as reusi sa descriu cu acuratete lumea complexa si uimitoare imaginata de Jemisin.

   Dar vorbeam de Essun. Essun a carei lume s-a frant odata cu sfarsitul lumii. Essun care este o rogga, un ororgen ascuns in commul Tirimo, acolo unde incearca sa traiasca o viata normala. Doar ca Uche, fiul ei de trei ani a fost si el un rogga si atunci cand sotul ei, tatal copilului a aflat, la ucis in bataie. Dupa care a luat-o pe fica lor mai mare si a disparut din Tirimo. Asa ca Essun, dupa ce reuseste sa-si reprime durerea devastatoare, porneste printr-un peisaj apocaliptic, printre fulgii de cenusa care cad din cerul de plumb sa-si gaseasca fica. Pe drum va intalni oameni, fiinte si locuri stranii si se va intalni atat cu trecutul dar si cu viitorul sau. Punctul de vedere al lui Essun este unul dintre cele trei care compun romanul. Acesta este si cel mai remarcabil caci este scris la persoana a doua prezent, fapt ce creaza un efect straniu, hipnotic. Aceasta alegere narativa se justifica incet, incet si se transforma intr-o mare bila alba pentru Jemisin, de adaugat la toate celelalte bile albe „eclozate” de acest roman superb. In final, cele trei linii narative converg intr-un final uluitor. Un alt punct de vedere este al lui Damaya, o tanara orogena vanduta de familia ei unui Gardian care o duce pe aceasta pentru a fi antrenata la sediul Fulcrumului din Yumenes. Capitolele Damayei deschid o perspectiva relevanta aupra ordinului paramilitar al Fulcrumului si a modului in care orogenii „domesticiti” sunt tinuti in lesa si asupriti de catre Gardieni si adauga elemente esentiale la construirea climaxului final. Cel de al treilea punct de vedere este acela al lui Syenite, o orogena a Fulcrumului care porneste alaturi de un mare maestru orogen, Alabaster, in cea ce pare o misiune de rutina dar care se transforma intr-un mars spre libertate. Povestea lui Syenite este acea care ne dezvaluie cele mai relevante detalii despre Stillness, despre Fulcrum, despre Obeliscuri, despre mancatorii de piatra, dar mai ales despre originile transformarilor profunde ce sunt pe cale sa aiba loc odata cu ultima Apocalipsa.

   The Fifth Season este un roman despre multe lucruri: un roman despre oameni, despre suferinta, despre iubire, despre rautate si prejudecati, un roman despre putere si responsabilitate. Dar in acelasi timp, este si un roman despre noi, caci Jemisin trage un semnal de alarma printre randurile cartii. The Fifth Season poate fi un roman despre lumea noastra si desper ce poate ea deveni datorita noua. Caci legendele de pe Stillness vorbesc despre o vreme cand pamantul era Mama Pamant si traia in armonie cu oamenii. Dar acestia au inceput sa abuzeze de ea, sa o prade, sa-i distruga ceilalti copii. Iar atunci cand oamenii i-au distrus si insotitorul celest, Luna, pamantul s-a transformat in Tata Pamant, Parintele Plin de Ura, determinat sa se scuture si sa se transforme pana va scapa de fiii ce au fost la un pas de a-l distruge.

   Aceasta este N. K. Jemisin si acesta este ultimul sau roman, un roman care este in opinia mea cel mai bun roman de fictiune al anului 2015, un roman care merita Hugo, Nebula si orice alte premii care se dau pentru sclipirile de geniu ale imaginatiei. Ramane de vazut cum vor judeca cei care premiaza, dar in inima mea, The Fifth Season a luat deja toate premiile posibile. Si tinand cont ca Jemisin a intrat in atentia editurilor de la noi, sper din tot sufletul ca si cititorii de limba romana sa fie premiati pentru faptul ca inca practica sublima arta a cititului, traducerea acestui roman de aur.

Dezideriu Szabo

In seria The Broken Earth:

fifth season               Obelisk Gate

The Fifth Season           The Obelisk Gate (in curs de aparitie)

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la The Fifth Season de N. K. Nemisin

  1. haggard zice:

    avand in vedere recenzia ta foarte buna nu-mi doresc decat ca paladin sa editeze odata atat pe jemisin cat si pe ceilanti autori.oricum eu abia mi-am revenit de pe urma CALEA REGILOR care ma tulburat profund.acum trebuie sa astept cu rabdare vol 2.

    Apreciază

  2. haggard zice:

    banuiam eu ceva dupa felul cum sa terminat vol1.abia astept.

    Apreciază

  3. haggard zice:

    parca vol 3 trebuie sa apara in 2016?

    Apreciază

  4. haggard zice:

    sa speram ca aceasta serie o va lua nemira.

    Apreciază

  5. Pingback: Cele mai bune carti fantasy ale anului 2015 | Pagina cititorului de fantasy

  6. Pingback: Nominalizări Locus 2016 | SFKultur.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s