The Traitor Baru Cormorant de Seth Dickinson

The Traitor Baru Cormorant                       

                                     (Tradatoarea Baru Cormoran)

                               de Seth Dickinson

 

   Exista anumite carti, nu multe din pacate, pe care atunci cand le termin, nu pot sa trec imediat la urmatoarea ci trebuie sa iau o pauza, un timp de reflexie si de contemplare. The Traitor Baru Cormorant a fost una dintre aceste carti, fapt pentru care am incercat sa inteleg de ce a fost atat de speciala pentru mine. Imi plac ideile noi si incitante, dar am citit o multime de carti cu idei interesante, unele mult mai bune decat aceasta. Imi place scriitura buna, savuroasa, dar chiar daca Dickinson scrie bine, nu are acel ceva care sa-i ridice literatura la rangul de arta. Nu, cu totul altceva a facut din The Traitor Baru Cormorant o carte deosebita. E vorba despre faptul ca aceasta a reusit sa-mi starneasca sentimente si emotii, unele la fel de puternice ca si cele generate de evenimente din viata reala. Nu a fost o lectura obisnuita, un stimul pur intelectual ci o lectura cu un puternic impact emotional, impact pe care rar mi-l poate induce un roman. Daca mai adaug la aceasta si empatia intensa pe care am simtit-o pentru personajul principal, cu toate pacatele sale si cu toata grozavia faptelor sale, pot spune fara sa gresesc ca de mult nu am mai trait atat de intens o carte.

   The Traitor Baru Cormorant este un roman low fantasy. Nu exista loc pentru nici un pic de magie aici, bineinteles, in afara aceleia care-i permite lui Seth Dickinson sa-i dea viata personajului principal. Unii au spus ca ar fi preferat ca acest roman sa fi fost unul science fiction, ca povestea s-ar fi „asezat” mai bine. Eu zic ca nu conteaza. The Traitor Baru Cormorant este un studiu asupra naturii umane, asupra puterii si asupra interactiunii complexe si devastatoare dintre cele doua. Pentru a analiza aceste doua teme si interactiunea lor, Dickinson a avut nevoie de un cadru social, politic si istoric imaginar, de o perspectiva pe care doar fictiunea i-o pute oferii. Ca acesta e un sf sau fantasy nu conteaza. Cea ce conteaza este ca autorul a gasit un cadru adecvat pentru a ne spune aceasta poveste tulburatoare.

   Pe cand Baru Cormorant era doar un copil, Imperiul Mastilor a venit pe idilica sa insula de bastina, Taranoke. A venit ca peste tot in lume, cu bunastare si miere, cu bani si cerneala, cu medicina si minciuni. Si-a trimis inainte asasinii economici, agentii ispititori, cu bunurile lor si cu promisiunea civilizatiei. Au venit cu Tratatele lor inselatoare, cu legea lor si apoi cu armata lor protectoare. Si nu au mai plecat. In cativa ani, fara nici o varsare de sange, Taranoke a fost cucerit, mai rau, Taranoke a fost integrat. Caci dupa lapte si miere au venit epidemiile controlate, incurabile pentru cei neintegrati, eugenia, igiena sociala si controlul total al vietii. Caci Mascarada, Imperiul Mastilor sau Republica Imperiala este cosmarul orcarui spirit liber. O combinatie a celor mai ne-umane „ismuri” ale istoriei, avand cate ceva din comunismul stalinist pseudo-stiintific, nazismul rasial-eugenic si capitalismul corporatist-globalist. Mascarada este o masinarie sociala birocratica, in care individul nu este decat o piesa. Mascarada este un imperiu fara suflet, obsedat de „perfectiunea” sa si determinat sa-si importe „binefacerea” in intreaga lume. Traditia din Taranoke, cu familiile compuse din mai multi tati sau mame este o abominatie in ochii Mascaradei si trebuie sa dispara. Baru, fica unei vanatoare, a unui fierar si al unui purtator de scut va simti asta pe pielea ei atunci cand tata Salm, acuzat de sodomie, dispare in cel mai nedemn mod cu putinta: fara o explicatie, fara un proces, inlaturat de igienistii Mascaradei ca o piesa stricata, ca si cum nu ar fi existat. In acest moment Baru Cormorant face o promisiune care-i va dicta cursul intregii ei vieti. Se va integra, va persevera, va invata de unde vine puterea Imperiului Mastilor, va pune mana pe acea putere si va distruge Mascarada din interior, astfel ca nici un tata sa nu mai dispara fara urma. Remarcata inca de la inceput datorita inteligentei sale de agentul imperial Cairdine Farrier, Baru este protejata de ororile integrarii Taranoke-ului in spatele zidurilor Scolii Imperiale, acolo unde tinerii bastinasi promitatori sunt educati sa devina uneelte ale Imperiului. Aici Baru va invata numele tuturor pacatelor, Incrasticismul – doctrina filosifica a Imperiului si calea spre Falcrest, capitala Mascaradei. Tot aici Baru isi va descoperii slabiciunea care-i poate distruge planul: atractia pentru femei, tribadismul, un pacat capital in ochii Mascaradei. Nu este pentru prima data cand intalnesc personaje gay in literatura fantasy, dar este pentru prima data cand consider ca aceasta trasatura a personajului este cruciala, ca-i ofera acestuia si dramei sale personale o dimensiune care nu ar fi fost posibila altfel. Caci pentru a-si atinge scopul, Baru Cormorant va trebui sa isi reprime cele mai profunde dorinte, sa-si refuze orice alinare sau placere. Este doar primul dintre sacrificiile pe care tanara va fi nevoita sa le faca…

   Datorita perseverentei sale, a talentului pentru numere si a jocului din umbra al lui Cairdine Farrier, dupa examenul civil Baru va primi o functie importanta dar si deosebit de dificila: acea de Contabil Imperial al Provinciei Federale Aurdwynn. Descendenti a doua mari imperii trecute, Tu Maia si Stakhieczi, familiile conducatoare ale celor douasprezece ducate ale provinciei se afla intr-o continua competitie, tesand intrigi sau legand aliante, dar si intr-o continua stare de razvratire, caci singurul slogan care-i leaga de secole este: Aurdwynn nu poate fi condus. Alaturi de Guvernatorul Cattlson si de Jurispotenta Xate Yawa, Baru treduie sa linisteasca acest cuib de viespi, dar proaspat numita Contabila mai are o misiune secreta, primita direct de la mentorul sau, Farrier, acea de a descoperi si a opri o potentiala rebeliune. Folosinduse de conturi si de darul sau de a urmari fluxul banilor si al resurselor, Baru Cormorant va descoperi destinatia fondurilor ascunse, menite sa finanteze viitoarea rebeliune. Ducesa razboinica a nordului, Tain Hu Vultjag a reusit sa stranga o avere cu ajutorul agentilor sai din Fiat Bank, banca Imperiului Mastilor din capitala provinciei si a reusit sa tranforme principalul instrument de inrobire al Mascaradei intr-un sponsor nestiutor pentru revolta. Folosindu-se de moneda, inflatie, aur si manevre financiare, Baru destabilizeaza economia Aurdwynn-ului, transformand averea Ducesei Vuljag, dar si a celorlalti duci in praf, acumuland in acelasi timp un capital politic enorm prin repartizarea unei parti din bogatiile astfel pierdute catre oamenii de rand ai provinciei.

   Drept rasplata pentru reusita sa, lui Baru i se releva adevarul despre structura puterii Republicii Imperiale. Imparatul de pe Tronul fara Nume, anonimul din spatele mastii imperiale este doar o marioneta, o leguma fara minte, Parlamentul este circ pentru mase, iar adevaratul Tron este o Cabala formata dintr-o mana de tehnocrati reci si fara scrupule. Inca un pas si Baru poate poate sa fie una dintre ei.

   De aici lucrurile incep sa denatureze intr-o avalansa de tradari si teroare care o aseaza pe Cormorant in fruntea Rebeliunii impotriva Mascaradei. Folosindu-si trecerea printre oamenii de rand se ridica ca si Mana mai Dreapta, speranta Aurdwyn-ului si simbolul eliberarii provinciei. In frunte cu Ducesa Vultjag, Oathfire, Lyxaxu, Unuxekome si Erebog, ducatele se alatura Rebeliunii sau sunt trecute prin sabie de armata lui Baru. Tradarea, minciuna si crima devin parte din viata de zi cu zi a lui Cormorant, la fel ca si pasiunea arzatoare si reprimata pentru Ducesa Vultjag. Dar fosta contabila stie ca o armata ca si acea stransa de ea nu poate fi sustinuta mult timp si o batalie decisiva trebuie purtata. Pe platoul Sioch Armata rebela se va confrunta cu falangele si cavaleria Mascaradei si a loialistilor acesteia.

   Atat mai spun si poate e deja prea mult. Finalul este devastator, revoltator, emotionant si atat de sublim si de brutal incat nu vreau sa-l dezvalui. Cert este ca ajungi in punctul culminant pe un curent de emotii care se acumuleaza, de care nu esti constient pana ce acestea nu erup in final lasandu-te coplesit si devastat. Mda, cam asta am simtit pe ultimele pagini…

   Lume lui Dickinson este comlpexa, cu o istorie si o politica bogata, cu o framantare interrasiala puternica. Acuratetea detaliilor iti creaza o imagine persistenta a acesteia. In plus, intriga, tradarile, jocurile de putere nu sunt doar bazate pe minciuna crima sau sex. Un rol important il are economia, banul cu puterea generata de abilitatea de a-l manipula. The Traitor Baru Cormorant este un roman inteligent si complex. Dar pe langa toate acestea romanul este un extraordinar studiu psihologic. Pana unde poate duce determinarea si dorinta de a influenta realitatea? Oare ce inseamna sa fi tradator cand toti cei din jurul tau sunt doar masti? Trebuie sa devi un monstru ca sa poti darama o Monstruozitate? Oare justifica Binele Mai Mare, o mie de rauri mai mici? Si ce esti de fapt atunci cand sufletul tau este plin de regrete si suferinta si compasiune, dar reflexia ta in lume, masca cu care infrunti realitatea trebuie sa fie rece si cruda? Cine te reprezinta, faptele sau intentiile?

   Sunt convins ca The Traitor Baru Cormorant nu va trece neobservat si ca vom mai auzi de el caci acesta este un roman care transcede genul din care a rasarit, nu este doar un roman fantasy ci este literatura profunda si complexa, demna de biblioteca oricarui cititor care vrea sa se confrunte cu cele mai intunecate unghere ale naturii umane, ale lumii sale interioare, cu acel colt de minte ascuns in care asteapta Tradatoarea Baru Cormorant!

Dezideriu Szabo