Prince of Fools de Mark Lawrence

Prince of Fools

                                   (Printul prostilor)

                                 de Mark Lawrence

 

 

   Prins fiind anul acesta cu lectura a diverse carti bune, am uitat complet ca sunt un mare fan Mark Lawrence. Mi-am adus aminte insa imediat ce am deschis paginile acestei carti, minunandu-ma cum de am ignorat-o atata timp, ea fiind aparuta deja din 2014. Acum, plin din nou de adoratie pentru Lawrence, ma tot gandesc cum sa fac rost de al doilea roman al seriei, aparut de cateva zile, fara sa-mi nenorocesc bugetul, deoarece pentru cartile lui, varianta electronica este exclusa. Trebuie sa le vad cu ochii mei cum stau frumos in biblioteca.

   Pentru cei care nu-l cunosc pe Mark Lawrence, trebuie sa va spun ca in viata de zi cu zi acesta este un om de stiinta implicat in cercetari legate de inteligenta artificiala, detinand autorizatie de acces la informatii cu caracter secret atat din partea guvernului SUA cat si al Regatelor Unite. In timpul liber, isi produce berea acasa si scrie romane fantasy! Si pentru cei care nu au citit Imperiul Faramitat­ (nu aveti nici o scuza, Printul Spinilor este tradus in romaneste) voi descrie putin lumea imaginata de Lawrence si motivul pentru care aceasta este atat de speciala in peisajul fantasy. Harta de pe prima pagina a Regelui Spinilor este harta Europei, o Europa putin diferita de a noastra ca urmare a cresterii nivelului oceanelor. Si intradevar, romanele lui Lawrence se petrec in viitorul nostru, fiind in esenta science fiction. Cu toate acestea, romanul descrie o societate medievala, cu elemente tipice fantasyului, cu magie, necromantie, cu vrajitori puternici, trolli, morti-vii si alte creaturi specifice genului. Cea ce este uimitor este felul in care Lawrence reuseste sa imbina aceste doua genuri intr-un mod coerent si perfect logic. Urmasii nostrii apropiati, Constructorii – dupa cum ii numesc urmasii nostri indepartati, locuitori ai Imperiului Faramitat – au impins stiinta la limitele ei, incercand sa schimbe insasi natura realitatii. Daca observatorul poate influenta realitatea la nivel subtil, conform fizicii cuantice, de ce nu s-ar putea, printr-o mica interventie la nivel cuantic sa se dea observatorului mai multa putere asupra fenomenelor, astfel ca intentia acestuia sa poata avea un impact mai palpabil asupra lumii? Asa a aparut Roata lui Oshiem si telul a fost atins, doar ca urmasii nostri apropiati nu s-au putut bucura de el, caci s-au decis sa puna la treaba arsenalul nuclear adunat cu atata truda de-a lungul timpului, initiind Ziua Celor O Mie de Sori si distrugerea civilizatiei Constructorilor. Urmasii nostri indepartati au avut nevoie de o mie de ani pentru a se ridica din cenusa cataclismului si a construi pe ruinele civilizatiei noastre o societate medievala in care, indivizi cu intentie ferma pot afecta puternic realitatea si in care o convingere comuna poate deveni adevar manifestat. Caci asa cum spune Regina Rosie vorbind despre existenta unei usi care da in moarte: Exista o usa spre moarte deoarece traim inr-o era a miturilor. Stramosii nostrii traiau intr-o lume a legilor imuabile.Timpurile s-au schimbat. Exista o usa deoarece exista povesti despre acea usa, deoarece mituri si legende despre ea au crescut de-a lungul secolelor, (…) deoarece povestile despre acea usa sunt spuse si respuse. Exista o usa deoarece intr-un fel am dorit-o, sau ne-am asteptat ca ea sa existe, sau ambele. Universul participativ a devenit un pic mai participativ si indivizi sau entitati puternice il pot manipula. Jorg Ancrath a „calarit” realitatea pentru a-si atinge telurile. Acum este timpul lui Jalan Kendeth, cu toate ca idea acestuia despre calarit este putin diferita…

   Sunt un mincinos, un trisor si un las, dar nu voi lasa niciodata un prieten la greu. Doar daca, a nu-l lasa la greu necesita onestitate, fair play sau curaj. Asa-si incepe Mark Lawrence noua trilogie, The Red Queen’s War, plasata in acelasi univers fictional ca si Imperiul Faramitat si acesta este tonul pe care va continua sa-si spuna povestea. De data aceasta povestitorul este Printul Jalan Kendeth, un individ lipsit de scrupule, afemeiat, petrecaret si iubitor al jocurilor de noroc, las, egocentric si superficial. Este o diferenta uriasa intre acesta si Jorg, acel personaj intunecat, cinic si mortal de serios din Imperiul Faramitat, dar ideea ramane aceasi: personajul principal este un anti-erou, tipul care nu ai vrea sa-ti curteze fata sau sa-ti scoata baiatul la o bauta in oras, dar pe care pana la urma ajungi sa-l indragesti. Aproape…

   Regina Rosie a regatului Red March, bunica lui Jalan, este batrana dar temuta de toti. Toata viata aceasta a purtat un razboi secret cu fortele care manipuleaza din umbra natiunile vechiului Imperiu, dar acum aceasta se pregateste de razboi deschis, caci armatele Regelui Mort din Insulele Inecate devin tot mai active. Atunci cand Jalan este adus in fata ei alaturi de ceilalti printi (frati sau verisori de ai sai) pentru a asculta relatarile unui prizonier viking despre activitatile necromantilor in indepartatul nord, interesul sau nu este aprins de loc. Nu doar ca are o mahmureala teribila, dar fiind al zecelea in linie la succesiune, responsabilitatile nu-l intereseaza de loc. Privilegiile de a fi print sunt suficiente. Singura lui grija este acea de a fi singurul capabil sa o vada pe Sora Tacuta, vrajitoarea batrana ce-i sopteste neincetat Reginei Rosii. Dar traiul linistit al lui Jalan va lua sfarsit atunci cand o vraja puternica a cotoroantei, menita sa distruga un Nenascut, un locotenent important al Regelui Mort, il va lega de vikingul Snorri ver Snagason, pornit intr-o misiune imposibila de a-si salva familia din mainile necromantilor din nord. Adapostind fiecare cate un aspect al vrajii, Jalan lumina si Snorri intunericul, cei doi sunt obligati de magie sa ramana alaturi, cea ce inseaman ca printul cel las va trebui sa strabata alaturi de neinfricatul viking toata calea pana in indepartatul nord, infruntand primejdii, disconfort si … abstinenta. Spre deosebire de Jalan, Snorri este curajos, sincer, deschis si inimos, natural si dedicat familiei si celor din jur. Incapabil sa vada caracterul dubios al printului, acesta va observa intotdeauna partea plina a paharului conferindu-i lui Jalan calitati pe care acesta nu le are, dar pe care s-ar putea sa le invete, crescandu-le laolalta cu prietenia ce se infiripa intre ei. Pe drumul lor, cei doi se vor intersecta cu personaje cunoscute din prima serie a lui Lawrence, cu toate ca cei doi printi nu se intalnesc tet-a-tet. Unele intalniri sunt pline de haz, cum ar fi incercarea de a o aborda romantic pe Catherin, matusa lui Jorg, atunci cand eroii nostri ajung in Ancrath – evenimentul se suprapune cu reintoarcerea lui Jorg in regatul tatalui sau asa cum este descrisa in Pintul Spinilor – incercare ce se soldeaza cu ranirea dureroasa a zonelor intime ale lui Jalan, altele sunt intunecate, ca atunci cand cei doi intra in mrejele vrajitorului Sadeous sau in cuibul temutei Skilfar. Dar pe masura ce calatoria celor doi se apropie de final acestia descopera ca Regele Mort doreste din rasputeri sa-i opreasca si ca accidentul care i-a facut purtatori ai vrajii Surori Tacute se poate sa nu fi fost un accident. Daca este adevarat, atunci Jalan si Snorri nu sunt decat niste pioni pe o tabla de sah uriasa, unde Regina Rosie si Regele Mort sunt jucatorii, manevrati la randul lor de forte oculte. In final mutarea Surori Tacute este incununata de succes si Regele Mort pierde aceasta partida, caci artefactul pe care lacheii sai il cautau sub gheturile vesnice ale nordului, Cheia lui Loki ajunge in mainile celor doi eroi. Pentru jucatori, pretul platit de pioni nu conteaza. Doar victoria. Dar pana si un pion are destinul sau propriu. Care este acesta, ramane de vazut.

   Romanele Imperiului Faramitat au fost intunecate. Prince of Fools este si el intunecat, dar in acelasi timp este plin de haz si mult mai „detasat”. Universul interior al lui Jalan este hilar iar dialogurile dintre cei doi eroi sunt sclipitoare. In general preocuparile lui Jalan se reduc la cea mai buna modalitate de a fugi din fata pericolelor sau a problemelor, cea mai ieftina varianta de a scapa de responsabilitati sau de discomfort si cea mai buna minciuna pentru a obtine cea ce vrea: femei, bautura sau lux. Introspectiile filozofice ale lui Jalan pe aceste teme sunt pline de farmec. Cu toate acestea, actiunea romanului este foarte serioasa si plina de suspans, dura si intunecata, doar ca Lawrence o „inmoaie” in mod minunat cu multa ironie. Scriitura este de inalta clasa si dialogurile si naratiunea sunt concise si succinte. Lawrence imbina fara cusur superficialitatea eroului sau cu seriozitatea subiectului.

   Romanele din seria Imperiul Faramitat au fost fiecare mai bun decat precedentul, Mark Lawrence reusind sa scrie tot mai bine. Cu Prince of Fools, Lawrence dovedeste ca poate sa scrie la fel de bine si atunci cand schimba tonul si ca poate sa creeze personaje la fel de remarcabile, din orice zona a spectrului de personalitati umane. Din punctul meu de vedere proza lui Lawrence este fara cusur si acesta si-a castigat un loc de cinste in randul autorilor de fantasy, loc pe care, asa cum demonstreaza Prince of Fools, este hotarat sa si-l consolideze.

In aceasi serie:

The Liar’s Key