The Vagrant de Peter Newman

The Vagrant

                             (Vagabondul)                      

                                         de Peter Newman

 

 

   Stiind ca acesta este un roman de debut nu voi cauta cu frenezie alta carte de Peter Newman ci voi astepta cu stoicism ca acesta sa mai scrie ceva. Si asta deoarece The Vagrant este o nestemata rara in peisajul literaturii de fictiune, un roman atat de bine scris incat aproape ca poti sa ignori povestea si sa contempli modul minunat in care aceasta este construita. Aproape, dar nu intr-u totul, deoarece dincolo de cuvinte razbate o poveste despre disperare si speranta, despre infrangere si curaj si despre ambitie si omenie.

   Un om incapabil sa vorbeasca, un nou nascut si o capra strabat un peisaj postapocaliptic de cosmar pentru a duce o sabie – ultima speranta a umanitatii in lupta cu negura ce a cuprins lumea – spre Orasul Stralucitor, singurul bastion liber al omenirii. Trei personaje lipsite de capacitatea de a vorbi – de fapt patru, caci putem adauga fara nici o problema si sabia in randul personajelor principale ale romanului – spun o poveste emotionanta si plina de talc.

   Lumea inchipuita de Newman este o combinatie de elemente fantasy, science fiction si horror. Cu o mie de ani in urma s-a profetit ca falia din continentul sudic cunoscuta ca si Bresa se va deschide intr-o zi si din adancurile ei se va revarsa teroarea. Vreme de o mie de ani, Cavalerii Serafi au vegheat Bresa in numele Imperiului Ochiului Inaripat. Dar timpul slabeste orice veghe, chiar si pe aceea a Celor Sapte, fiintele nemuritoare si fara de cusur care conduc Imperiul. Asa ca, atunci cand vestea ca raul s-a revarsat din Bresa este adusa la urechile Celor Sapte de catre ultimul supravietuitor al evenimentului, reactia acestora vine prea tarziu, caci nemuritorii au devenit reticenti la schimbare si orice actiune a lor necesita luni de dezbatere. Pana la urma, zece mii de Cavaleri Serafi pornesc la lupta, condusi de Gamma, una dintre Cei Sapte, purtata pe cer de catre palatul ei zburator, urmat de nenumarate nave ceresti. In urma lor, in transportoare mecanizate, vine restul armatei, oameni cu zecile de mii, dornici sa se impartaseasca din gloria celei mai mari victorii a omenirii. Doar ca dusmanii fara forma, demonii din adancuri sunt pregatiti si vor spulbera armata oamenilor. Insasi preaputernica Gamma va cade prada Bataliei Valului Rosu. In urma batalei unul dintre demoni va descoperi ca se poate manifesta in aceasta lume posedand trupurile oamenilor, morti sau vii deopotriva. Acesta este Primul, unul dintre cei mari. Necivilul va tese trupuri nenumarate intr-o carapace de carne si va deveni o alta putere. Dar cu totii se vor pleca in fata Uzurpatorului, cel ce va iesi victorios din lupta nemiloasa pentru a poseda trupul Gammei. Sub comanda acestora, in scurt timp, continentul sudic va cadea in mainile demonilor. Intr-o lume pervertita si devastata, oamenii vor supravietui ca intotdeauna, supunandu-se, colaborand sau ascunzandu-se de invadatori. Si viata va merge mai departe, demoni, hibrizi, morti-vii, mutanti demonici si oameni convietuind in parodia unei societati.

   La opt ani de la aceste evenimente, Vagabondul, un Cavaler Seraf lipsit de darul vorbiri, aparut din cenusa Bataliei Valului Rosu, porneste la drum din apropierea Bresei catre Orasul Stralucitor, salasul Celor Sapte si capitala a cea ce a mai ramas din Imperiul Ochiului Inaripat. Ascunse in mantia sa el poarta o fetita aflata in primele luni ale vietii si sabia care canta si-l ghideaza pe Cavaler, arma cazutei Gamma. Dupa el trage o capra incapatanata si plina de personalitate, singura lor bogatie si sursa de hrana pentru micuta Vesper. Pe urmele lor sunt agentii Uzurpatorului care se teme de sabie si o doreste distrusa. Drumul este plin de pericole si de atrocitati. Calea eroilor se va intersecta cu diferite personaje a caror diversitate completeaza imaginea lumii si prin ochii carora il cunoastem pe Vagabond. Singurl care va ramane alaturi de ei este Harm, un om ce incearca sa-si rascumpere un trecut de care nu este mandru si care vede in exemplul Vagabondului sansa sa de izbavire. Indiferent de pericole sau de urmari, Cavalerul mut va alege intotdeauna calea dreptatii si a omeniei, va alege sa se sacrifice pentru cei oropsiti chiar daca facand asta se abate de la misiunea lui. La capat de drum, Vagabondul si tovarasii sai vor descoperi o lume blocata in conservatorism, speriata de schimbare si incapabila sa actioneze, caci daca continentul sudic aflat sub jugul demonilor este reprezentarea haosului absolut, Imperiul din nord, condus de Cei Sapte reprezinta ordinea absoluta, fixa, imuabila, incapabila sa se adapteze si in cele din urma, inumana. Intre aceste doua extreme, dragostea, prietenia si familia – fie ea si una formata dintr-un mut, o fetita si o capra – sunt adevarata speranta a omenirii si singurul motiv pentru care merita sa lupti.

   Aceasta este povestea. Modul in care este spusa, este cu totul alta poveste. Newman a ales sa scrie la timpul prezent, in fraze scurte si concise. Si daca aceasta alegere poate parea seaca, darul autorului de a se juca cu cuvintele, de a le asocia si de a le potrivi creeaza o naratiune captivanta, ritmata si plina de un farmec aparte pe care nu tin minte sa-l mai fi intalnit. Pe langa acest ritm propriu, Newman mai reuseste o performanta care m-a impresionat si anume acea de a-si contura personajul principal din reflexia acestuia in ochii unor personaje secundare, de multe ori lipsite de importanta si din modul in care Vagabondul le influenteaza vietile. Sa reusesti sa-l faci pe cititor sa cunoasca si sa se ataseze de un personaj care nu vorbeste nu este la indemana orcarui scriitor. De fapt la Newman, cu exceptia lui Harm, cele mai bine conturate personaje sunt cele care nu cuvanta. Vesper, capra, pana si sabia cu ochiul ei vazator, fiecare este inzestrat de autor cu vocea sa aparte si completeaza povestea, demonstrand ca abilitatea de a comunica nu depinde neaparat de conventiile vorbirii.

   Peter Newman este sclipitor si mi-a demonstrat ca este un scriitor de exceptie si astept cu nerabdare sa vad ce surprize ne va oferi pe viitor. Oricum, cu talentul scriitoricesc pe care l-a dovedit in The Vagrant sunt hotarat sa ma arunc fara retinere asupra urmatorului sau roman. Pana atunci, sper ca vorbele mele sa inspire la lectura pe cat mai multi iubitori de literatura, chiar daca deocamdata doar pe cei ce stapanesc limba engleza.