Cantecul Sangelui de Anthony Ryan

Cantecul Sangelui

                                                                             de Athony Ryan

 

   Stiam inca din momentul in care am deschis prima pagina din Cantecul Sangelui ca acest roman a fost mult laudat si este considerat unul dintre cele mai bune romane de debut ale genului fantasy din ultimii ani. Am citit multe carti bune in ultima vreme, dar exista carti bune si exista carti care au un “ceva” anume, care le plaseaza intr-o categorie aparte, acea a exceptiilor, a romanelor pe care nu le uiti. Cea ce nu stiam atunci cand am deschis prima pagina din Cantecul Sangelui era faptul ca aveam in mana un roman care intra in aceasta categorie speciala, un roman pe care-l ti in mana cu pasiune si pe care, atunci cand l-ai terminat si-ti treci din intamplare ochii peste el in biblioteca, il privesti cu o nostalgie plina de regrete, stiind ca nu vei mai trai inca odata emotia pe care ai avut-o la prima intalnire.

   Considerat de unii varianta martiala a Numelui Vantului, Cantecul Sangelui a fost comparat cu diverse alte romane fantasy. Ca sa nu ies din acest trend, as putea sa-l compar cu ultimul roman din colectia in care a fost tradus in romaneste si anume Talion. Revenantul, deoarece povestea este aceasi: baiatul care se pregateste sa ajunga un luptator de elita in sanul unui ordin razboinic si ajunge sa lupte impotriva unor forte intunecate. Dar comparatia se termina aici, caci Cantecul Sangelui este tot cea ce Talion ar fi putut fi dar nu a fost, Anthony Ryan stralucind in toate aspectele in care Stackpole s-a multumit sa fie doar caldut.

   Vaelin al Sorna este fiul Lordului Bataliilor al Taramului Unificat, conducatorul Strajii Taramului si supusul Regelui Janus, cel ce a unit cele patru fiefuri razboinice ale Taramului, dupa secole de dezbinare si conflicte. La varsta de zece ani, Vaelin este abandonat de tatal sau, fara nici o explicatie, in mainile Aspectului Arlyn, conducatorul celui de-al Saselea Ordin, o fratie de calugari razboinici dedicata apararii Credintei si a Taramului. Aici tanarul Vaelin va fi calit prin antrenamente dure si incercari necrutatoare sa devina un razboinic de elita si tot aici va descoperi valoarea prieteniei si a camaraderiei alaturi de Fratii sai de arme. Dincolo de provocarile vietii dure din interiorul ordinului, tanarul razboinic va descoperi ca a starnit interesul unor forte misterioase, dar si ca, pe langa talentul deosebit pentru spada, este dotat si cu un talent ascuns, cu cantecul sangelui, o muzica subtila care-l ghideaza si-l calauzeste, un dar al Beznei, hulit si persecutat de zelotii Credintei. Pe masura ce faima sa de razbboinic creste, Vaelin atrage atentia atat a vicleanului Rege Janus si a printesei Lyrna dar si a unor forte tenebroase, ce actioneaza din umbra, fiecare dorind sa-l foloseasca in propriilei uneltiri politice sau oculte. Religii si imperii se ciocnesc in batalii si lupte, toate fiind doar reflexii ale unui conflict mult mai periculos care se desfasoara in umbre si la hotarul dintre lumea aceasta si lumea de dincolo, iar destinul il plaseaza pe tanarul erou in mijlocul tuturor acestor evenimente. Incapabil sa se opuna fortelor care-l manipuleaza, Vaelin va incerca din rasputeri sa influenteze evenimentele sangeroase declansate de puterile lumii in asa fel incat acestea sa provoace cel mai mic rau posibil. Prins intre simtul datoriei si dorinta de a lasa sabia si a se retrage departe de tumultul lumii pentru a avea o viata a sa, el va lua cele mai grele si mai neasteptate decizii punandu-si amprenta asupra istorie mai multor neamuri. Dar in final, tot ce-i va mai ramane va fi cantecul sangelui.

   Aceasta este o poveste care a mai fost spusa de multe ori intr-o forma sau alta si Anthony Ryan o spune frumos. Bataliile epice, amenintarea intunecata, lumea complexa, cu neamuri si religii diverse, magia subtila care se manifesta prin diverse daruri, intuitia puternica numita cantecul sangelui fiind doar unul dintre ele, intrigile complexe si modul subtil in care misterele lumii romanului sunt revelate, fac ca lectura sa fie savuroasa. Dar cea ce face din Cantecul Sangelui o bijuterie este sensibilitatea cu care este zugravita personalitatea lui Vaelin. Urat de dusmanii sai si adulat de aliati dar temut si de unii si de altii, acesta este un razboinic, un ucigas si un lider nemilos. In asta l-a transformat destinul sau, ai carui curenti au fost prea puternici pentru a-i putea scapa. Dar in spatele soldatului necrutator se afla omul Vaelin. Loial, lipsit de ura si de ipocrizie, plin de compasiune, cuprins de spiritul dreptatii, integru si resemnat in fata unei sorti teribile. Din aceasta contradictie se naste o drama adanca pe care eroul o traieste cu demnitate, dar si o lupta neincetata de a indrepta cat mai mult din raul pe care Vaelin il face impins de datoria sa fata de Credinta, de Rege si de Taram. Cea ce face din Cantecul Sangelui o bijuterie este faptul ca pe toata durata lecturii, ai alaturi un om de o frumusete interioara rara: pe Vaelin al Sorna.

   Ryan nu scrie la fel de frumos ca Rothfuss, nu creaza un univers la fel de complex ca acela al lui Martin si nu ne adanceste in mit si magie ca si Erikson, dar reuseste sa zugraveasca natura umana si sa ne arate cum, atunci cand aceasta nu se lasa corupta, poate sa straluceasca si in cele mai intunecate momente. Multi spun ca Tower Lord, al doilea roman al seriei nu se mai ridica la nivelul primului roman. Sincer, nu ma intereseaza. Pentru bucuria pe care mi-a daruit-o cu Cantecul Sangelui ii pot ierta lui Anthony Ryan destul de multe si voi astepta cu sufletul la gura sa ma reintalnesc cu Vaelin. Pana atunci, Cantecul Sangelui este aici, va invit pe toti sa va bucurati de muzica lui.

In aceasi serie:

              

Tower Lord                     Queen of Fire