The Incorruptibles de John Hornor Jacobs

The Incorruptibles
(Incoruptibilii)
de John Hornor Jacobs

Am descoperit The Incorruptibles in urma recomandarilor de pe goodreads.com, o platforma pe care o recomand cu caldura oricarui pasionat de lectura. Am simtit o atractie deosebita fata de acest roman inca din primul moment in care am auzit de el si intr-adevar, ceva anume din ritmul lui a rezonat cu o coarda ascunsa a personalitatii mele. Si chiar daca nu este primul roman care m-a dat pe spate anul acesta, nici unul dintre celelalte surprize literare ale anului nu mi-a placut la un nivel atat de intim, cu toate ca e greu sa definesc care anume din numeroasele puncte forte ale acestuia m-au cucerit definitiv.
The Incorruptibles este un mixt uluitor de genuri, o combinatie de “arome” care rareori genereaza un rezultat “apetisant” si totusi Hornor Jacobs reuseste cu maiestrie sa dea o savoare deosebita produsului final. Romanul este fantasy, din acela de moda veche, cu elfi si gnomi, este istorie alternativa, cu Imperiul Roman (Ruman in carte) guvernand estul Americii de Nord cu ajutorul legiunilor si a trenului cu aburi, este steam punk, cu cea mai trasnita tehnologie pe aburi pe care am intalnit-o, este western, cu pistolari duri si nativi americani pusi pe scalpat si este horror, cu posedari demonice si aratari de cosmar. Si ca sa intelegeti cum functioneaza toate acestea impreuna, o sa descriu pe scurt lumea uimitoare a romanului. Intr-un univers foarte diferit de al nostru dar cu detalii comune, imperiul maretului oras Ruma a supravietuit secolelor datorita Inaltului Ordin al Augurilor si Inginerilor si a tehnologiei infernale sustinuta de acesta. Si cum arata tehnologia aceasta? Foarte simplu. Vrei lumina in casa? Iti cumperi o cusca mica din plasa fina de argint si chemi un inginer sa-ti invoce un imp din infern in interiorul custii. Acesta va lumina arzand cu furie, incapabil sa evadeze, caci se stie ca argintul tine demonii departe de lumea noastra. Vrei sa-ti propulsezi motorul cu aburi al vaporului cu zbaturi? Faci o cusca mai mare, tot din argint si pui inginerul sa invoce un daemon care va incalzi boilerul montat pe cusca, va face apa din acesta sa fiarba si motorul sa duduie. Dar cel mai bine este sustinuta maretia Rumei de revolverele si puscoacele infernale, Focul Iadului, creatie a acelorasi ingineri blestemati. Fiecare cartus (de argint, evident) contine un imp sau un daemon, iar atunci cand cocosul loveste cartusul acesta este eliberat pe teava, propulsand glontul cu viteza infernala, in dorinta de a evada in lume si a-si face de cap. Doar ca, pe gura tevii sunt incrustate rune magice ce trimit creatura de cosmar direct in iad! Cu ajutorul acestei stiinte, Ruma colonizeaza estul Americii de Nord, sau Occidentalia, in cautarea pretiosului argint care-i sustine dezvoltarea tehnologica. Colonistii stabilesc relatii pasnice cu dvergar-ii, gnomii nativi ai tinutului dar expansiunea lor este oprita spre vest de salbativii vaettir-i, elfi nemuritori si cruzi, cu o inteligenta rece si o logica nonumana.
In tinuturile salbatice de la marginea coloniilor, vasul cu zbaturi Cornelian pluteste in susul raului Big Rill spre orasul vestic Passaseugo, aflat sub influenta rivalului Rumei, regatul Mediera (Cuba), cea mai mare putere maritima a lumii. La bordul navei se afla Guvernatorul Teritoriilor Hardscrabble, senatorul Cornelius, fii acestuia Gnaeus si Secundus, ficele sale Livia si Carnelia, frumoasa si misterioasa Isabelle precum si inginerul navei si ucenica acestuia, echipajul, si servitorii nobilei familii. La mal, vasul este escortat de legionarii rumani ai capitanului Cimbri si de cei doi cercetasi mercenari ai misiunii, pistolarul Fisk, inarmat cu Focul Iadului si camaradul si prietenul sau Siret de Pantof, pe numele sau adevarat Dveng Ilys, jumatate om, jumatate dvergar. Pe langa acestia il mai avem si pe antipaticul domn Bantam un tanar ruman dintr-o familie de cavaleri, dornic sa-si faca un nume care sa-l ridice deasupra statutului sau modest.
Actiunea porneste lent, cu toate ca Hornor Jacobs sadeste semintele intrigii inca de la inceput, punandu-i pe cei doi cercetasi in conflict cu un grup de vaettiri ce par sa ucida de placere. Prudenta recomandata de acestia este luata in ras de arogantii nobili rumani, Cornelius si Gnaeus nefiind capabili sa inteleaga riscurile salbaticiei. Pasiunea lor pentru vanatoare si wiskey va inrautati situatia, urmarile nefaste ale expeditiilor de vanatoare degenerand in haos. Profitand de acestea tanarul domn Bantam o seduce pe misterioasa Isabelle si fuge cu ea, acest fapt dezvaluind adevaratele mize ale expeditiei. Caci frumoasa domnita nu este alta decat fica regelui medieran, capturata din greseala in urma unei batalii navale, iar tatal ei ameninta Ruma cu o alianta cu Lorzii Toamnei ai Imperiului Tcheenee (China) si cu un razboi total, in cazul in care odrasla regala nu va fi returnata intreaga intr-unul dintre fiefurile regatului. Si cum la Hornor Jacobs iubirea nu bate realitatea dura, pana cand Fisk sa o recupereze pe tanara, dupa o urmarire demna de romanele lui Karl May si un duel de pistolari cu domnul Bantam, aceasta cade in mainile vaettirilor. De aici incolo actiunea o ia la galop, caci eroii nostri – cati au mai scapat de mana unui scriitor nemilos, care nu se sfieste sa-si elimine personajele – vor face pe dracu’n patru sa o recupereze pe printesa si sa evite un dezastru mondial. Si cand zic pe dracu’n patru, vorbesc serios, caci gratie inginerului de serviciu vor apela la ajutorul necuratului, cu toate primejdiile si ororile pe care o astfel de alianta le poate aduce.
Povestea este excelenta, dar dincolo de aceasta, adevarata valoare a romanului este data de scriitura superba si de personajele memorabile. Naratiunea este la persoana intaia si este spusa din punctul de vedere al lui Siret de Pantof (Shoestring), pe care autorul il inzestreaza cu un har minunat al povestirii dar si cu un caracter remarcabil. Din vocea lui razbate o intelepciune nascuta din experientele unei vieti lungi, de peste 150 de ani, caci sangele sau dvergar ii garanteaza longevitatea, dar si modestia unui individ care a trait ani multi ca un gnom printre uriasii oameni. Aceasta voce placuta este condimentata si de moralitatea data de credinta puternica a lui Shoe in zeul Ia, credinta ce-l impiedica sa se atinga de armele de foc pentru a nu-si damna sufletul, iar criza religioasa pe care naratorul o traieste la finalul romanului, ca urmare a revelatiilor dobandite din interactiunea cu fortele oculte este deosebit de emotionanta. Si celelalte personaje sunt maiestrit construite, remarcabili fiind atat Fisk si Livia, adevaratii eroi ai povestii dar si arogantul si nesuferitul Gnaeus, alcolicul guvernator Corneliu,s care reflecta la perfectie combinatia de putere si decadenta a Rumei sau strania Agrripina, prizoniera vaettir de la bordul lui Cornelian. Si daca The Incorruptibles este un roman intunecat, cu personaje dure, intr-o lume la fel de dura, povestea de dragoste dintre Fisk si Livia, doua personaje cu inimile impietrite de incercarile vietii care invata impreuna cum sa iubeasca din nou, aduce o raza de lumina sensibila si binevenita.
Una peste alta, The Incorruptibles este un roman excelent, o surpiza deosebita care are de toate: idei extraordinare, actiune la maxim, personaje speciale si un strop de iubire, toate le gasesti aici, asternute pe hartie de un scriitor care stapaneste cu maiestrie penelul. Sincer, acest roman mi-a intrecut cu mult asteptarile si imi doresc cu tarie ca John Hornor Jacobs sa mai revina in acest univers uimitor si sa ne mai delecteze cu poveti atat de bune.