The Gospel of Loki de Joanne Harris

The Gospel of Loki

                18665033             (Evangelia dupa Loki)                      

de Joanne Harris

 

 

   Joanne Harris, autoarea bestsellerului Chocolat, ecranizat in 2000 cu o distributie din care facea parte si Johnny Deep, a scris in 2014 un roman fantasy (Hmm interesant, poate…). Romanul este inspirat din mitologia nordica (Mmmmm, de citit.). Romanul repovesteste legendele nordice din perspectiva lui Loki (Wow, muuusai!). Cam astea au fost reactiile mele atunci cand am citit pentru prima data despre romanul The Gospel of Loki. Si pe buna dreptate, caci toate aceste elemente se imbina armonios pentru a crea o mica bijuterie literara.

   Romanul se inscrie in genul fantasyului mitologic, reinterpretand cantecele din Edda din perspectiva zeului Loki, Tatal Minciunilor si Marele Pisicher. Incepand cu iesirea sa din Haos, sub aspectul de Foc Salbatic si infratirea cu Odin si terminand cu Ragnarok, Loki isi spune cu maiestrie povestea pe un ton plin de zeflemea si autocompatimire. Fiecare capitol este o lectie pe care zeul a invatat-o din pataniile sale si sintetizata in cateva cuvinte, ca si subtitlu de capitol. De exemplu: „Lectia numarul 1 – Sa nu ai incredere niciodata intr-un rumegator.” Vocea lui Loki continua pe acest ton sa ne spuna mici intamplari generate de natura sa neimblanzita si care vor duce in final la starnirea Sfarsitului Lumii in teribila batalie a Ragnarok-ului.

   Fiind un demon curios care fuge din flacarile Haosului la chemarea lui Odin, Focul Salbatic accepta propunerea acestuia de a se alatura zeilor din Asgard, banuind insa de la inceput ca cel care-l numeste frate, regele zeilor care si-a sacrificat un ochi pentru a primi invatatura runelor magice, are un scop ascuns atunci cand il ia acasa. Acest sentimen se accentueaza atunci cand ajunsi in Asgard, ceilalti zei il resping din start, socotindu-l o iscoada a lui Stur, Lordul Haosului. Si fiind un carcotas din fire, frustrarile lui Loki cresc treptat, hranite de cele mai banale amanunte, de la conditiile de cazare pana la diversele reguli sau aspecte morale pe care trebuie sa le adopte. Intregul panteon nordic ne este descris de catre nou-investitul zeu intr-un ton ironic si plin de haz, caci Loki le gaseste nod in papura tuturor. Thor e doar un pachet de muschi lipsit de creier, Idunn este cu capul in nori si capabila sa iubeasca si un sarpe veninos, Freya este promiscua, etc. Dar cel mai mult il uraste Pisicherul pe Balder, cel mai popular dintre zei, iubit atat de muritori cat si de nemuritori, dar mai ales de toate femeile! Singurul dintre zei care ii starneste respect si un anumit sentiment sucit de loialitate este Odin, dar si in cazul acestuia Loki pastreaza o doza sanatoasa de lipsa de incredere.

   Hotarat sa le castige increderea noilor sai tovarasi, Loki va incepe sa insele in stanga si in dreapta castigand diverse favoruri pentru acestia, de la noile ziduri de piatra ale Asgardului, la sulita atotputernica a lui Odin sau la vestitul Mjolnr, ciocanul lui Thor. Dar tanarul ecscroc da cu o mana si ia cu doua, caci acesta nu se va putea abtine si le va juca cele mai nerusinate feste acelorasi zei. Si pe masura ce dobandeste increderea asgardienilor si ajuta la eliminarea amenintarilor la adresa acestora, frustrarea lui Loki devine tot mai mare, caci acesta tanjeste dupa aprecierea zeilor si recunostinta pe care o primeste de la ei nu este pe masura asteptarilor uriase generate de orgoliul sau. In plus, nemultumit ca Odin devine tot mai distant si petrece tot mai mult timp in compania capului pietrificat al unchiului sau, Mimir, Oracolul cel intelept, Loki se strecoara pe ascuns in apropierea oracolului si afla de la acesta viitorul care va culmina cu Batalia Ragnarok-ului si Sfarsitul Lumii. Actiunile acestuia devin tot mai nesabuite si culmineaza cu planul deosebit de intortocheat care va duce la moartea lui Balder. Dupa acest eveniment Loki va fi evitat de toti iar aceasta izolare il face sa-si descarce tot veninul in cadrul unei petreceri in care-i va balacari pe zei pana intr-acolo incat va fi nevoit sa fuga pentru a se ascunde de mania acestora. Renegat, Pisicherul se va alia cu Vrajitoarea Gullveig-Heid, cea mai veche inamica a Asgardului si va complota cu aceasta sa ii rastoarne pe zei si sa spulbere lumea din temelii. Exact asa cum a profetit Oracolu…

   Antagonismul dintre liberul arbitru si predestinare razbate puternic din ultima parte a romanului. Loki se intreaba de nenumarate daca ar mai fi urmat aceasi cale in cazul in care nu ar fi consultat Oracolul. Caci, asa cum spune zeul, se pare ca „un om isi intalneste prea des destinul in vreme ce incearca sa fuga de acesta” si prorocirile lui Mimir se adeveresc rand pe rand. Si cunoscand relatia care a existat la inceputurile timpurilor intre Mimir si Gullveig-Heid, oare nu este totul doar o mare conspiratie prin care Oracolul se razbuna pe Odin si asa-zisele profetii i-au fost bagate in cap lui Loki pentru a-l manipula sa urmeze calea dorita de cei doi? Framantat de aceste intrebari Loki merge mai departe pe calea pieirii caci, asa cum stim cu totii, e mai simplu sa vezi greselile altora decat sa le recunosti pe ale tale si, asa cum zice zeul, daca tot trebuie sa mori, macar sa o faci cu stil. Si ce poate fi mai „cu stil” decat Ragnarok.

   Vocea lui Loki este minunata, plina de haz si de ironie, dar si de istetime taioasa. Si chiar daca este un anti-erou prin definitie, nu poti sa nu-l indragesti pe Pisicher, cu atata mai mult cu cat, atunci cand Loki isi justifica faptele ajungi sa recunosti acea mica voce care-ti sopteste clipa de clipa in cap, ca intotdeauna este vina altuia pentru tot ce ti se intampla si ca in mod clar universul se invarte in jurul tau, acea mica voce numita ego. Caci prin intermediul lui Loki, Joanne Harris reuseste sa faca o analiza complexa a fiecaruia dintre noi, a naturii umane, cu toate bucuriile, rautatile, placerile vinovate sau invidiile, cu toate sentimentele profunde si frumoase pe care nu le exprimam niciodata, cu toata nevoia de a fi apreciati si frica de a nu fi acceptati. Si dupa ce le pune pe toate pe tapet, Harris ne spue prin vocea lui Loki: „Si ce daca? Impuscati-ma. Asta este natura mea!”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la The Gospel of Loki de Joanne Harris

  1. Pingback: Săptămîna SF&F: 22 – 28 martie 2015 | Galileo Online

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s