Portile Casei Mortilor de Steven Erikson

Portile Casei Mortilor

                           portile-casei-mortilor-vol-12_1_produs  de Steven Erikson

 

 

   Am mai spus si in recenzia mea la Gradinile Lunii cat de mult apreciez seria Malazan a lui Steven Erikson. Portile Casei Mortilor nu a facut decat sa-mi intareasca convingerea ca aceasta este una dintre cele mai remarcabile realizari ale genului fantasy. Dincolo de poveste, de personaje si de lumea extrem de complexa cu care m-a obisnuisem deja, acest roman a reusit sa ma uimeasca prin faptul ca, oricat ar parea de incredibil, a fost mai complex decat primul si a venit cu un set nou de personaje, locatii si fire narative.

   In Portile Casei Mortilor Erikson muta actiunea pe subcontinentul Sapte Orase, un taram aflat de secole sub asuprirea unui imperiu sau altul. Cu toate ca ultimul cuceritor, Imperiul Malazan, a adus prosperitate si o stapanire blanda, acestea nu pot sterge tensiunile acumulate in secole de asuprire, tensiuni ce rabufnesc in fanatism religios. Dar asa cum ne-am obisnuit, la Erikson orice act lumesc are corespondenta atat in planul divinitatilor cat si in alte planuri mai obscure, aflate intre lumea oamenilor si lumea zeilor. Asa ca, in spatele flacarii revoltei care se raspandeste pe continent, se afla Apocalipsa ce vesteste renasterea unei vechi divinitati in desertul sfant Raraku iar in haosul creat se da o batalie mai subtila, caci Calea Mainilor s-a deschis si odata cu ea, singura cale spre Ascendenta pentru imfamele creaturi Soltaken si D’ivers. Aceste evenimente sunt urmarite prin intermediul a trei fire narative principale care se impletesc cu altele minore, intr-o tesatura densa si fascinanta

   Unul dintre aceste fire narative ii urmareste pe asasinul Kalam, pe Fiddler si pe Apsalar (fosta Sorry, fost vehicul pentru zeul Cotilion) din brigada Arzatorilor de Poduri care alaturi de insotitorul lor Crokus, tanarul hot din Darujhistan, sunt singurele personaje din Gradinile Lunii care apar si in acest roman. Cei patru strabat cele Sapte Orase in cautarea unei case Azath care-i poate duce pana in inima imperiului pentru a-si duce la indeplinire misiunea: sa o ucida pe Imparateasa Laseen si sa-si razbune astfel brigada. Dar cum continentul este in fierbere si Vartejul sfant din Raraku a pornit, acestia ajung sa fie atrasi in complicatul conflict dintre Casa Umbrei si creaturile Soltaken si D’ivers, aflate in cautarea Caii Mainilor. Drumul lor se intersecteaza cu acela al unor personaje memorabile dintre care cele mai fascinante sunt Jaghul Icarium si Trellul Mappo. Al doilea fir narativ ne prezinta ascensiunea lui Felisin, sora cea mai tanara a capitanului Paran, de la statutul de sclava si de tiitoare a celor mai mizerabili indivizi din ocnele de otataral la acela de lidera a rebeliunii sfante din Raraku. Dar cel mai impresionant fir narativ este vazut prin ochii istoricului Heborik si spune povestea emotionanta a Lantului Cainilor si a neinduplecatei Capetenii Coltaine, comandantul Armatei a Saptea Malazane. Hotarat sa salveze cetatenii malazani din Sapte Orase de furia ucigasa a bastinasilor aflati in plina rebeliune, Coltaine conduce un convoi de zeci de mii de refugiati civili de-a lungul continentului ostil, infruntand o armata de triburi nomade si bastinasi, ale carei randuri se ingroasa zi de zi, catre vest, spre ultimul oras-port aflat sub control malazan.

   Nu o sa vorbesc despre bataliile epice, despre intrigi si magie, despre creaturile teribile si despre eroii care lupta din toate puterile pe aceste fronturi. Acestea sunt elemente la care te astepti intr-un roman epic fantasy de talia cartilor din seria Malazan. Ceea ce vrea sa subliniez este faptul ca Erikson a reusit sa strecoare printre toate acestea cateva povesti emotionante, coplesitoare si greu de uitat. Nu ma intelegeti gresit, toate povestile ce compun romanul sunt solide, dar atunci cand vine vorba de determinarea crancena a lui Coltaine, de sacrificiile pe care acesta este dispus sa le faca pentru a salva fiecare veriga a Lantului Cainilor si de soarta care-l asteapta in final, cea ce simte cititorul este emotie pura, compasiune, atasament si durere. Si nu este singura realizare formidabila a lui Erikson in acest roman, caci relatia dintre nemuritorul Jaghut Icariam, suferind de amnezie si ratacind vesnic in cautarea amintirilor sale pierdute si prietenul sau de secole, Trellul Mappo, determinat sa-l protejeze pe blandul Jaghut de trecutul sau teribil si sangeros este la fel de emotionanta. Rar un roman fantasy a reusit sa-mi starneasca emotii atat de puternice si o compasiune atat de adanca pentru soarta unor personaje. Exista o mie de motive pentru care Portile Casei Mortilor merita citita, dar povestile lui Coltaine si a lui Icarium sunt de departe cele mai bune.

   O sa inchei spunand ca Erikson isi dezvolta universul in acest roman si ofera o multime de informatii noi despre Ascendenta, despre secretele Caselor Azath si coridoarele magiei, dar si despre zei in general si despre Casa Umbrei in particular. De asemenea aflam mai multe despre dedesubturile politicii imperiale si despre anumite evenimente din primul roman, asa ca, pentru cei care au facut deja cunostinta cu universul Malazan, acest roman este o lectura obligatorie. Iar pentru toti ceilalti, cititi Gradinile Lunii caci altfel nu veti putea trai experienta tulburatoare a Lantului Cainilor si a dramei lui Icarium.

 In aceasi serie:

0_2233                    511SXKDFD4L._SL110_                   51X5BPCQY7L._SL110_                 51jiaeDp0XL._SL110_               51Emhcek8pL._SL110_

Gradinile Lunii                 Memories of Ice                    House of Chains               Midnight Tides         The Bone Hunters

518CrYXIhkL._SL110_               51-VIWEGfhL._SL110_               dustofdreams               51gTvUbsILL._SL110_

Reaper’s Gale                  Toll the Hounds               Dust of Dreams               The Crippled God
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Portile Casei Mortilor de Steven Erikson

  1. Pingback: Gradinile Lunii de Steven Erikson | Pagina cititorului de fantasy

  2. popa ion zice:

    felicitari pt recenzie.sa speram ca nemira va publica vol in continuare cat mai curand.

    Apreciază

  3. Andrei zice:

    Din pacate, editura Nemira nu promoveaza nici Joe Abercrombie si nici Steven Erikson. George RR Martin pe de alta parte…

    Apreciază

    • orizontverde zice:

      Daca ar face HBO un serial dupa Erikson probabil ca s-ar scoate si Malazan in 20 de editii. E o chestie de marketing, toata lumea stie de GOT. Sunt curios ce o sa se intample la anul cand seria 6 nu o sa mai apara, din lipsa de subiect, caci Martin se pare ca nu o sa termine The Winds of Winter.

      Apreciază

  4. popa ion zice:

    in acest an vor aparea inca 2 vol din imperiul malazan si ceva abercrombie la nemira.

    Apreciază

  5. Pingback: Săptămîna SF&F: 15 – 21 februarie 2015 | Galileo Online

  6. Pingback: Amintirile Ghetii de Steven Erikson | Pagina cititorului de fantasy

  7. Bogdan Deaconu zice:

    Buna ziua! Are cineva acest volum in format MOBI/DOC . Folosesc Kindle si, din pacate, inteligentii de la elefant au cartile in format EPUB DRM, ceea ce inseamna ca nu-l pot converti sau citi, chiar daca-l cumpar. Multumesc! Adresa mea de e-mail este: bogdan.deaconu1992@gmail.com

    Apreciază

  8. Povestea lui Coltaine şi a memorabilului său marş spre miazăzi, al cărui final pur şi simplu nu poate să nu te impresioneze, e spusă prin perspectiva istoricului Duiker, nu a lui Heboric. Heboric „faţă de broască” a însoţit-o pe Felisin.
    Mie şi povestea lui Baudin mi s-a părut una tristă, măcar că omu’ e un ucigaş de primă mână. În ignoranţa mea am sperat până în ultima clipă la un Happy-end între el şi Felisin.
    Din nou, nu pot să nu îmi manifest regretul că Nemira nu a găsit un traducător mai bun pentru seria asta memorabilă. Mare păcat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s