Gradinile Lunii de Steven Erikson

Gradinile Lunii

                           0_2233             de Steven Erikson

 

 

Am citit pentru prima data Gradinile Lunii atunci cand editura Tritonic publica pentru prima data acest roman in limba romana. Cu toate ca pe vremea acea nu cunosteam aproape nimic despre literatura fantasy si nu stiam cine este Steven Erikson, cu toata calitatea discutabila a traducerii si lipsa spatiilor intre paragrafe, care facea lectura foarte obositoare, am stiut ca am in mana o carte remarcabila. Am recitit Gradinile Lunii atunci cand a fost republicat de editura Nemira, stiind deja ca acesta este volumul de inceput al unei serii care a zguduit genul fantasy, stiind povestea si universul Malazan, dar emotia lecturii a fost la fel de puternica. Parerea mea personala este ca seria lui Erikson este definitorie pentru cum ar trebui sa arate genul epic fantasy: complex, plin de imaginatie si sustinut de actiune solida. Lumea Malazan a fost conceputa initial de Steven Erikson si Ian Cameron Esslemont ca si poveste de fundal pentru un joc de rol, a evoluat apoi intr-un scenariu de film, pentru a se concretiza intr-un final in romanul fantasy care avea sa starneasca valuri in randurile fanilor si a criticii genului.

   Gradinile Lunii este un iures de imaginatie, actiune si intriga de la un capat la celalalt. Erikson nu-i face cititorului nici un fel de concesie ci il arunca direct in mijlocul povestii, de unde acesta va trebui sa recupereze pe parcurs, ca un sofer care, atent sa tina sub control un bolid de mare viteza, incearca sa-si faca o parere asupra peisajului din jurul sau prin intermediul unor priviri fugare, aruncate in stanga si in dreapta. E greu sa rezumi continutul romanului in cateva randuri. Imparateasa Laseen, fosta sefa a politiei secrete a Imperiului Malazan, ajunsa la putere prin asasinat si tradare, sustinuta de Gheara, o organizatie de asasinii, este hotarata sa cucereasca si ultimele orase libere de pe continentul Genabackis. Dupa ce Armata a doua a Imperiului, aflata sub comanda Marii Capetenii Dujek reuseste sa cucereasca orasul Pale, cu pretul unor sacrificii uriase, singura piedica in calea ambitiei Imparatesei ramane orasul Darujhistan. Sergentul Wiskeyjack si supravietuitorii legendarei brigazi a Arzatorilor de Poduri sunt trimisi intr-o misiune sub acoperire pentru a incerce sa submineze independenta ultimului oras liber al Genabackisului. Dar odata ajunsi aici, acestia se gasesc prinsi intr-o retea complcata de intrigi alaturi de nobili bogati, magi, asasini, hoti si alte personaje misterioase. In apararea Darujhistanului intervin si puternicii Tiste Andii, o rasa straveche si conducatorul acestora, formidabilul Anomander Rake. In plus, Arzatorii de Poduri descopera in scurt timp ca misiune lor este doar un plan care face parte din alt plan, mai mare, caci adjuncta Lorn se indreapta spre oras insotita de un T’lan Imass, o rasa ce dominase lumea cu mult inaintea aparitiei oamenilor, hotarata sa elibereze asupra Darujhistanului un Tiran Jaghut, o creatura antica terifianta. Si, ca lucrurile sa devina cu adevarat complicate, toate acestea fac parte dintr-un alt plan mai mare, in care sunt implicati zeii si atat Cotillion din Casa Umbrei, patronul asasinilor cat si Oponn, Bufonii gemeni ai Norocului isi au proprii pioni infiltrati in joc. Erikson uneste toate aceste fire intr-un final exploziv cu o maiestrie coplesitoare.

   Lumea Cronicilor Malazane este una deosebit de complexa atat in geografia ei, dar mai ales in istoria si mitologia ei. Erikson creaza o istorie populata de rase stravechi stranii si o mitologie in care zeii sunt divizati in Case aflate intr-un flux de aliante si dusmanii. Si nu doar ca acestia intervin frecvent in treburile muritorilor, dar in lumea lui Erikson relatia zeu-muritor nu este una imuabila, caci zeii pot fi omorati sau privati de puterile lor, in timp ce muritorii pot deveni Ascendenti si pot intra in Panteonul malazan. Magia are si ea un rol important, caci magii conectati la Coridoarele din care isi trag puterile sunt o componenta importanta a armatelor si a cercurilor puterii. Si tot acest peisaj complex este populat de personaje puternice, unele dintre ele teatrale, desprinse parca din tragediile antice, personaje carora Steven Erikson le da o viata proprie. Asa cum ziceam, firul narativ incepe abrupt, fara nici o concesie facuta cititorului, acesta trebuind sa prinda ritmul povestii din mers, bazanduse pe reperele pe care autorul le presara in paginile sale. Si, cu toate ca de multe ori o explicatie pe care Erikson o scapa printre degete pare sa nasca si mai multe intrebari, efortul cititorului este rasplatit, caci in final, pe masura ce firele narative converg, imagine a de ansamblu devine tot mai clara, in toata maretia ei.

   Acesta este un roman care, la fel ca si Urzeala tronurilor, nu poate lipsi din bagajul de lecturi al nici unui iubitor de fantasy. Dar impresia mea personala este ca Erikson ar putea depasi barierele genului si Gradinile Lunii ar putea figura fara probleme pe orice lista a 100 de romane pe care orice pasionat de literatura ar trebui sa le citeasca.

 In aceasi serie:

portile-casei-mortilor-vol-12_1_produs                    511SXKDFD4L._SL110_                   51X5BPCQY7L._SL110_                 51jiaeDp0XL._SL110_               51Emhcek8pL._SL110_

Portile Casei Mortilor      Memories of Ice                    House of Chains               Midnight Tides         The Bone Hunters

518CrYXIhkL._SL110_               51-VIWEGfhL._SL110_               dustofdreams               51gTvUbsILL._SL110_

Reaper’s Gale                  Toll the Hounds               Dust of Dreams               The Crippled God
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Gradinile Lunii de Steven Erikson

  1. popa ion zice:

    am citit primele doua volume si am ramas impresionat.rivalizeaza cu GOT.este un ciclu care trebuie urmarit.este ceva colosal.recomand la toata lumea fara nici o retinere.sa vedem cum se misca nemira.ar trebui 2 vol pe an.

    Apreciat de 2 persoane

    • orizontverde zice:

      Rivalizeaza cu „Cantec de gheata si foc” ca si scara, intradevar, dar din punct de vedere al elementelor fantasy as defini Malazan ca si hard fantasy iar GOT ca si soft fantasy. SI savoarea seriei lui Erikson este data exact de aceasta abundenta a elementelor magice specifice fantasyului, mult mai subtile la R.R. Martin.

      Apreciază

    • orizontverde zice:

      Apropo de asta, Erikson va scoate anul acesta al doilea roman al trilogiei Kharkanas, care descrie inceputurile rasei Tiste Andii…. Sincer ma ispiteste rau de tot 🙂

      Apreciază

  2. popa ion zice:

    ai dreptate.se pot scrie mii de volume avand ca baza universul creat de el.si ce este mai important fara sa fie ceva deja-vu.eu cred ca hard fantasy scrie abercrombie iar erikson mythfantasy.ce spui?

    Apreciază

    • orizontverde zice:

      corect. ma refeream la frecventa elementelor magice si supranaturale si facusem o scala de la soft la hard, nu ma refeream neaparat la subgenuri. daca e sa vb de mythfantasy cred ca acolo s-ar inscrie cel mai bine Mythago. mi-ai dat o idee buna: o sa caut o clasificare a subgenurilor fantasyului sa o pun pe blog 🙂

      Apreciază

  3. Pingback: Săptămîna SF&F: 8 – 14 februarie 2015 | Galileo Online

  4. Pingback: Portile Casei Mortilor de Steven Erikson | Pagina cititorului de fantasy

  5. Adrian zice:

    Cronicile Malazane: Amintirile ghetii a aparut la Nemira

    Apreciază

  6. Pingback: Amintirile Ghetii de Steven Erikson | Pagina cititorului de fantasy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s